1,816 matches
-
îmbraci cu el, să ameninți, să blestemi, să legi și să dezlegi cu supremația sa, să naști, să arzi, să te desfaci, motivând trecerea ca pe o lege organică a sfințeniei. Atât de simplu să ucizi cu mâna lui, să îndulcești cafeaua, să scârbești iluzia, să întuneci așteptările, să aprinzi lumânări pentru vii, să clipești blițuri în zori, să amesteci nuanțe, să numeri pe sărite, să schimbi priorități, să desenezi etichete, să-ți dai demisia sau să ridici piatra cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mireasa, lăutarii cântă cu ochii închiși). Este păcat să-mi caut toamna în icoană, părinte? Dimineața, la 4, înainte de binecuvântarea Utreniei, mă găsesc ramură ostenită în brațele ei; îi simt umărul, bărbia, pântecele, sânul, respirația, lacrima, de noiembrie. (Tristețea livezilor îndulcește suferința rodului copt.) Este păcat că vorbesc cu ea: mă ascultă, îmi zâmbește, mă alintă, mă îngână. Jumătate de oră suntem doar noi doi în biserică, niciodată nu ne-am gândit că o să avem o casă atât de mare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
consemnare a prezenței într-un prezent conjugat sub relativitatea absurdului. Astăzi, mâine, poimâine fericiri, regrete, resemnări, raportate la dimensiuni cronologice (înainte de..., după..., anul Domnului...), consemnate în jurnale (ordinea gândirii prima încifrare, ordinea faptelor mereu ultima), actualizate la asfințitul soarelui (nostalgia îndulcește înserările), declasate cu fiecare resuscitarea a memoriei (punct, și de la capăt!). Fuga în timp. Ehei, ce laborator farmaceutic este viața pentru unii! Sub lună, niciodată intenția nu bate pasul pe loc, nu se împiedică de acele ceasornicului, nu se cufundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru bătrâni și pentru bolnavi În general reprezenta una dintre Îndatoririle esențiale ale oricărei societăți civilizate, și, În consecință, deși nu rareori adunându-și cu greu forțele, nu le refuzau Îngrijirile necesare, și chiar, În unele cazuri, ajungeau să le Îndulcească cu o linguriță de compasiune și dragoste Înainte de a stinge lumina. Sigur că existau, așa cum prea bine știm, și acele familii lipsite de suflet care, lăsându-se duse de incurabila lor lipsă de umanitate, ajunseseră la extrema de a angaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ridică din nou din umeri. — De ce să mă stresez din cauza datei? O să ne căsătorim la un moment dat, deci ce contează când se va întâmpla asta? — Vai, Leigh, mă omori cu atâta romantism, spuse Emmy. Intenția ei fusese să mai îndulcească puțin situația cam jenantă, dar comentariul ieșise total aiurea. Se grăbi să schimbe subiectul. Așadar, cum mai merge treaba cu domnul Chapman? Ai cunoscut-o pe nevastă-sa? Leigh lăsă bețișoarele jos, își îndoi picioarele sub ea și se pregăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de nuntă — erau înnebunite să organizeze o petrecere a burlacelor — dar Leigh se pomenea întotdeauna că schimbă subiectul. Oare de ce nu înțelegeau că lucrurile se petreceau mult prea repede? Numai gândindu-se la asta și se simțea vinovată, așa că își îndulci tonul și spuse: — Iubitule, mă bucur pentru tot. Ne vom căsători și după aceea vom merge într-un loc exotic, undeva foarte, foarte departe, în Maldive, de exemplu, o să ne relaxăm și o să stăm împreună, bine? Promit. — O să porți bikinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
știe asta, în afară de morți. Rieux, dumneata știi la fel de bine ca și mine ce este. Rieux se gândea. Prin fereastra biroului privea umărul falezei pietroase care se sfârșea în depărtare deasupra golfului. Cerul, deși albastru, avea o sclipire mohorâtă care se îndulcea pe măsură ce după-amiaza înainta. \ Da, Castel, spune el, e greu de crezut. Dar se pare totuși că ar fi ciuma. Castel se ridică și se îndreaptă spre ușă. Știi ce ni se va răspunde, a spus bătrânul medic: A dispărut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de ani. Pot să mă duc oriunde. Să fac orice. Să fiu orice doresc. — Nu-i nici o grabă, spun într-un final. Mă întind spre el și-l mai sărut o dată. Cocktail făcut din gin sau vodcă, suc de lămîie îndulcit cu sirop de trestie de zahăr și apă minerală (n.tr.) The Waltons, celebru serial dramatic american din anii ’70. Indice bursier din Hong Kong. În original „tombstone”, material publicitar cu circulație redusă, care oferă propriilor investitori ai unei bănci informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am putut, dar nu sunt decât un simplu gardian, N-aveai ce face, spuse olarul cu un glas care se frânse rostind ultimul cuvânt. Observând schimbarea de ton, lui Marçal Gacho i se făcu milă de socru și încercă să îndulcească sumbrul pronostic, Oricum, n-a închis complet ușa, a spus doar că studiază problema, până una alta trebuie să ne păstrăm speranța, Marçal, am nevoie de certitudini, și imediate, nu pot aștepta un mâine care s-ar putea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mesei, dopul revine la sommelier. Toți îl privesc ca pe un vierme. Miroase și el dopul. Ia sticla și își pune cenușă în cap: Îmi cer o mie de scuze. Aduc imediat altă sticlă. Lionel se simte obligat să-i îndulcească lui Robert pierderea a două mii de euro: — Sticla asta puteți s-o vindeți la pahar, ca vinul casei. — La bețivi, intră în vorbă Liliane. Gustave coboară în pivnița cu vinuri. Toată lumea îl urmărește cu privirea, ca pe un condamnat la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
indefinite a veșniciei, pregătind în modul acesta inițierea în negrăitul unei morți inițiatice, pierdere de sine într-o beatitudine fără de nume: ...Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemângâiet Îndulcind cu dor de moarte. Poezia orfică este cathartică inițiind în nemurire. Lucrul acesta îl împlinește prezentul etern poetic. Căci scrie Pindar: Numai cele frumoase se cuvine să le arătăm oamenilor", deoarece "cine înfăptuiește frumosul, arde slava lui cu văpaia imnurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mișcări ale naturii și sunetul cornului dilată la indefinit spațiul din afară "mai departe, mai departe" și apoi preschimbă acest spațiu tensionat în pură mișcare sufletească, iar aceasta crește până se eliberează în moartea inițiatică a inefabilului "Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor de moarte". În poezia lui Baudelaire Elévation, are loc de asemenea o largă deschidere spațială dezvoltată de zborul avântat al unor ciocârlii, înălțându-se din spațiul miasmelor morbide telurice, în văzduhul eterat cu dublă natură exterior și lăuntric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ei unde se urcă în pătuț și adormi purtând în gând hotărârea pe care o luase. Vântul îi bătea în geam cu ramurile dezgolite de frunze, de parcă ar fi vrut să-i cânte un cântec de leagăn, să-i mai îndulcească puțin primii pași spre maturizare. Poveste cu Moș Crăciun A fost odată un cătun tare îndepărtat, atât de îndepărtat încât poștașul venea doar o dată pe lună. Fiind la început de decembrie, era așteptat să sosească. Toți copiii din acel cătun
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
fi ajuns niciodatè la mine decât poate ca un subiect de meditație și de conversație între mine și Șerban și, totuși, ascultându-l pe Ilarie, observându-i transfigurarea chipului pe mèsurè ce-și deschide sufletul, aură luminoasè de pe fața lui îndulcindu-i și mai mult trèsèturile, pânè la pierderea fermè a liniilor, ascultându-l, sunt tentat sè cred, sè cred, acum, în credința lui! Teme-te de Dumnezeu, nu de Diavol! Copilul acesta mè copleșește cu tèria credinței lui, fècându-mè și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
se diștern, Repaosă nestrămutate Sub raza gândului etern. {EminescuOpI 206} PESTE VÎRFURI Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemîngîiet Îndulcind cu dor de moarte. De ce taci, când fermecată Inima-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei dulce corn, Pentru mine vre odată? {EminescuOpI 207} SOMNOROASE PĂSĂRELE... Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele - Noapte bună! Doar izvoarele suspină
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de pe margine, unde stăteam chircit și departe de orice priviri iscoditoare, și m-am îndreptat spre masa de elevi în care se aflau și colegii mei. Îmi închipuiam că în urma mea se auzeau glasurile șefilor de clasă care încercau să îndulcească soarta neștiută a celor care vor fi intervievați de către Inspector și care încercau să afle ce s-a întâmplat, căci nu puteau da uitării ce au văzut cu ochii lor. Glasurile vocilor lor nu mai intrau în urechile nimănui. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
emoții, povești, nu?... Neli intră cu fânul, cu roșii, salate și câțiva ardei iuți, trece discret spre bucătărie, acolo spală ardeii și îi aduce la masă, pe o farfurie, Lori se simte o clipă minunat, unghiurile ascuțite ale feței se îndulcesc, transpiră de fericire, se vede că am servitoare, să afle și ăștia, mai ales Cezarina, că tot am plâns pe umărul ei, studenția întreagă, că nu mă ia Maestrul de nevastă, că se desparte de mine, cum să fac eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
doua zi, poate făceau dragoste frenetic, poate nu mai aveau energia să continue. Atunci mă afundam În fotoliul uriaș. Mă gândeam că recuperează până a doua zi cine știe ce ispite morbide. Îmi făceam un ceai de măceșe, de culoare roșie străvezie, Îndulcit cu o linguriță de miere și-l sorbeam strecurându-mă În propriile gânduri. Erau pajiști, tăciuni aprinși, cascade și estuare, unde de șoc, poieni cu veverițe. Copiii erau minunați. Îi priveam atent din fotoliul cu arcuri uzate și mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Împuținat de boală Îi pregătește sufletului desprinderea. Kawabata este nevoia ta de responsabilitate și de tandrețe. În viața ta, iubirea a pâlpâit de foarte puține ori destul de superficial și atunci, Dumnezeu ți l-a trimis pe acest nenorocit să-i Îndulcești existența, așa, cât te pricepi, cu umorul și cu poveștile tale. Peste noapte, pe una din ,,aleile,, ghetoului, nu departe de unica sursă de apă, au apărut două rulote În care-și duc traiul vreo douăzeci de suflete, de la prunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vătuie ecoul. din trupul vămuit de ani, ca dintr-un flaut părăsit, se-nalță sunete ce-au adăstat în el, sperând în întrupări visate, în lungi vibrații ce rănesc lumina și o înghit ca pe-un nectar, menit să le-ndulcească vina de a se fi ascuns în plâns de nai. îngerul armoniei fără ochi, fără nas, fără gură, cu fața netedă doar, mă privește îngerul armoniei. un fluier subțire vibrează în mâinile lui ridicate întru-un cântec ce-mi tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
care le luam, iar eu am încercat să fiu sinceră. Mă rog, aproximativ sinceră. în mod straniu, cantitatea și varietatea drogurilor pe care le luam păreau mult mai îngrijorătoare atunci când erau scoase din context, așa că am încercat să le mai îndulcesc. Adică, știam că situația cu drogurile era sub control, dar exista posibilitatea ca Billings să nu înțeleagă asta. Tipul a mâzgălit ceva pe o fișă și a repetat de mai multe ori „Da, da, îmi dau seama că ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
apasă. Vrem să scăpăm satul de arșița neostoită! spuse băiatul cel mare, Vasilică. Vreau și eu, rosti grăbit Ionică, să-mi vîr capul în zăpadă. Am auzit de la bătrâni că este rece! Ce bună ar fi o ceașcă de rachiu, îndulcit cu mere, suspină uncheșul. Toate ar fi bune, fraților, dar știți că satul nostru a fost blestemat! Stămoșii noștri au nesocotit regulile naturii și au alungat-o pe Baba Iarna în Peștera Uitării, pecetluind intrarea în peșteră cu doi bolovani
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
colindați, spuse părintele, gustând din cana aburindă. Știi că și cucoana se supără! Dă, părinte, om veni și anul acesta, dacă Dumnezeu ne va ține până-n seară! se bucură gospodarul casei, cu gândul la plăcinta cu dovleac și la rachiul îndulcit cu miere ale preutesei. Te-om aștepta până la miezul nopții, rosti hotărât părintele, în timp ce-și îndesa căciula și-și potrivea șiacul gros. După plecarea popii, Fetea mai cinsti o cană de vin, pofti și pe vecinul Dimitrie, ba
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în fine, și metalul curelei de ceas. Faci prea mult caz de „boala ta“, îmi spune mama, pe un ton în care ghilimelele sunt mai mult decât ghicite. Seara la zece, ea venea triumfală în odaie, cu cana de ceai îndulcit cu miere. Licoarea care trebuia să mă liniștească nu mă scăpa de viziunile dantești de peste o oră, două, de corpurile fabuloase prinse într-un Totentanz, care pe lumina aprinsă se vădeau a fi cămașa mea pusă strâmb pe umeraș sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
simt nevoia asta. Omit că, dacă aș fi fost o ființă superioară, nu m-ar mai fi afectat micile mizerii ale orașului, de exemplu un sfert de oră de așteptare în stația de autobuz sau șicanele serviciului care trebuiau musai îndulcite cu... Mi-a venit în minte și un fel de salvare constructivă, să mă apuc de învățatul încă unei limbi străine, dar mi-am zis că pentru asta mi-ar fi trebuit forța intelectuală de acum câțiva ani. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]