1,795 matches
-
făcute colegilor mei de unii părinți. Li se spunea cu glas tare că vor fi dați la meserii, chiar și la ciobotărie, de parcă cizmăria n-ar fi fost și ea o meserie onorabilă din care se putea trăi!... M-am îndulcit cu bunătățile făcute de mama și am continuat șirul orelor cu explicațiile profesorilor. Puțin după aceea au început să apară și note mai răsărite de șase și șapte. Se părea că am urnit din loc căruța împotmolită și astfel am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
eventuală speculă. Majoritatea lor erau bucureșteni, mi s-au dat unele adrese din București, i-am tratat omenește, au vrut să mă recompenseze, dar am refuzat, spunându-le că în situația lor vor avea nevoie de bani pentru a-și îndulci traiul. Mare-mi fu mirarea când în grajdul colhozului au izbucnit urale puternice! Aruncau în sus de bucurie căciuli și alte obiecte, exultând de fericire! Fuseseră anunțați că nu vor merge spre un anumit lagăr, ci s-au primit ordine
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
trei rânduri. Vrea să mă determine să spun ceea ce el dorea și-mi sugerează că, în partid sunt mulți legionari care s-au dezis de crezul lor politic, că au intrat și au servit interesele partidului și că și-au îndulcit situația politică. Dacă aș recunoaște acest lucru, aș putea să lucrez liniștit în școală... Îi pun problema următoare: „Dacă ar fi acuzat de o crimă pe care n-a comis-o, ar fi în stare să recunoască așa ceva?” - „Cum să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vieții, m-am mulțumit cu puținul obținut prin muncă tenace de fiecare clipă. N-am râvnit la avere și la bunuri materiale nemuncite și pe unde am putut, am ajutat cu sfatul, cu atitudinea și cu banul propriu pentru a îndulci, a aduce o cât de mică alinare în viața celor din jurul meu. Pe parcursul anilor, mulți oameni mi-au rămas datori, însă eu știu că în momentul de față nu datorez nimic nimănui! Doar Creatorului îi sunt dator pentru că m-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
facilităm nimic. La un moment dat, trimiteam oameni, și de la Divizion și de la noi, în oraș. Le cumpărau țigări, le aduceau biscuiți. Nu țineți minte? S. B.: Ba da, și să vă spun de ce. M. M.: Deci, regimul s-a îndulcit. Am spus: "Stai măi, că nu-s criminali!" S. B.: Stați să vedeți că regimul s-a "îndulcit" în câteva zile dar la început era iritarea aceea de la TV: "Teroriștii ar trebui omorâți!" Când au venit au fost aduși cu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
țigări, le aduceau biscuiți. Nu țineți minte? S. B.: Ba da, și să vă spun de ce. M. M.: Deci, regimul s-a îndulcit. Am spus: "Stai măi, că nu-s criminali!" S. B.: Stați să vedeți că regimul s-a "îndulcit" în câteva zile dar la început era iritarea aceea de la TV: "Teroriștii ar trebui omorâți!" Când au venit au fost aduși cu niște autobuze. Aveau niște sacoșe, era vai de steaua lor. Comandantul nostru ne-a spus așa: Aveți grijă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
decelabilă cu asupra de măsură în nuvelele naturaliste care prezintă fără excepție excepțiile, cazuri patologice, dereglări nervoase grave sau psihisme abisale. Anxietatea nu este exclusă nici din spațiul comediilor sau al momentelor unde ludicul rimează cu o anume jovialitate care îndulcește asperitățile acolo unde ele amenință echi- librul microsocietăților divizate conflictual. Caragiale înso- țește întotdeauna un coleric cu un personaj-frână, un personaj-tampon, Brânzovenescu este însoțit de Farfuridi, Tipătescu este calmat de Zaharia Trahanache, Lache de Mache, Lefter Popescu de căpitanul de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de comunicare. Am zăbovit la îndemnul tinerilor care-mi aflaseră oful, la un internet-cafe, de unde în schimbul unei sume, încă infime, poți comunica fără timbre și lipici cu întreaga lume. Intrând cu o oarecare pioșenie amestecată cu spaimă în sanctuarul electronicii, îndulcit de cafele, băuturi alcoolice sau răcoritoare și menținut „proaspăt” prin afumare de țigările consumate de abonați am apelat la cel pe care din prima ochire l-am bănuit a fi oficiatorul ritualurilor necunoscute mie. Cred că i-am provocat o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
șoferii nemaiavând permisiunea de a părăsi mașinile și dacă erau nevoiți s-o facă în cazuri extreme, aveau obligația de a controla minuțios pe dedesubt, la motor, pe sub scaune, fiecare ungher, pentru a nu avea surprize. Pentru a ne mai "îndulci" șederea și a ne arăta și o altă "față", MRE organiza din când în când pentru șefii misiunilor diplomatice și soții "excursii de documentare" la centre viticole, la ferme, în pitoreștile sate de munte, la minele de cupru... Ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Îl cunoscusem bine, dar gestul lui m-a impresionat. „Doream să vă strâng mâna. Atât.“ E tot ce mi-a spus. Când a decolat avionul, deși aveam iar gustul amar al exilului, aceste Întâlniri de la aeroport, Înainte de plecare, mi-au Îndulcit despărțirea. Scriind cartea, pot să am o atitudine mai detașată față de evenimentele acelui an 1995. Retrospectiv, povestirea plimbării cu limuzina prezidențială spre Otopeni Îmi confirmă că, dacă voiam să mă lupt pentru montarea mea, nu aveam Încotro decât să apelez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
uimită și de deznădăjduită, ca atunci când și-l amintea pe bătrânul Dmitri) pe șoferul Pirogov, care părea s-o aștepte Încă În gerul necruțător al unei nopți nesfârșite, deși, În ceea ce-l privea, veghea Îi era probabil de mult timp Îndulcită de un ceai cu rom Într-o bucătărie primitoare. Una dintre cele mai mari plăceri ale ei pe timpul verii era jocul tipic rusesc hodit’ po gribï (la cules de ciuperci). Prăjite În unt și Îngroșate cu smântână, delicioasele ei capturi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu se risipească", zâmbește Ștefan. Așa-i datina, se scuză el, sărutând-o pe frunte. Voichița se aprinde ca para focului până-n lobii urechilor. Clipește cu genele prelungi ce-i adumbresc ochii de cicoare, dându-le un aer de mister, îndulcit de gropițele din obraz. Te-am văzut, călărești pe deșălate, ca un tatar. Voichița, îmbujorată, cu ochi strălucitori, tremurând, zice cu mândrie: Taica m-a-nvățat. E un călăreț neîntrecut. În Poiana Zânelor, erau florile precum un covor. Și chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
amestecat cu iz de ceară de albine arsă în câteva sfeșnice ce pâlpâiau încă. Se strecoară pe sub schelăria ce nu fusese dată jos. La iconostas, Ștefan se închină cu evlavie, sărută icoanele împărătești și cere să cerceteze zugrăveala. Umbrele înserării, îndulcite prin galbenul, albul și roșul vitraliilor, începuseră să se lase și starețul Ioasif trebui să aprindă o lumânare din cele cu muc mare, cu care slujește la morți și la botezuri. Ștefan cere să-i lumineze "Patimile" mult dragă inimii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Domnului" poate "Doamna", însă, te iubește! Eu știu! Prea bine știu! Cât înțelegeți, voi, bărbații, sufletul femeii... De-aș pleca, Doamna Maria și-ar afla pacea. Ștefan tace. Se duce la fereastră. Dangătul molcom al clopotului de vecernie al Mirăuților îndulcea văpaia cerului incendiat de asfințitul soarelui spre apus. Maria își va afla pacea mai lesne, că n-are a o căta decât pentru sine, îngână Ștefan. Cumplit e să dai socoteală pentru pacea miilor de suflete ce așteaptă de la tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vorba de „depresiune”, dar în alt înțeles, în acela de încetare a tensiunii generatoare, de dizolvare a tuturor concrețiunilor, deci în înțelesul unei „decomprimări” în macrocosm. E în fond expresia unei nostalgii a neantului primordial, o sete de repaos, un „îndulcind cu dor de moarte” la scara universului. În ordinea umanului, adică a microcosmului, care în cosmologia tradițională reflectă macrocosmul, această nostalgie a dispariției, „dorul de moarte”, nu înseamnă un deficit vital, nu înseamnă un minus, ci, dimpotrivă, un maximum al
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
poveștilor, alunecând în primul rând spre eroizare și eufemizarea violențelor. În epoca bunului sălbatic, a primitivității sacrului, a frumuseții lumii basmelor, a geniului revoluționar și a salvatorului providențial, poveștile cu și despre pirați s-au adaptat și ele apercepției dominante, îndulcind fantast asperitățile morale și producând un contrast evident față de realitate. El va fi amendat, mai târziu, de unii istorici mai severi și oricând dispuși a descoperi adevăruri ascunse sub formele normale ale activității mentale. Problema alunecării spre comercial a acestui
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Din răscunoscutele și încăpătoarele sale buzunare, care păreau plase de cumpărături, ieșeau totdeauna ca prin vrajă daruri și dulciuri pentru copii. Pe vremea marii crize economice, impuse de război, a născocit un motiv pentru a găsi zahărul necesar pentru a îndulci laptele copiilor. A propus bătrânelelor de la spitalul public să renunțe la o lingură de zahăr din rația lor zilnică; iar el umplea astfel o cutie de carton și o ducea la Casa San Benedetto. «Și apoi, vouă, zahărul vă face
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
multă trudă până sus la San Zeno in Monte, deschid un băgăjel și scot câteva fructe și un cornet de zahăr. Apoi scot afară și un portmoneu, și descarcă conținutul câtorva monede mărunte. „Am strâns acest zahăr, renunțând să ne îndulcim laptele de dimineață. Banii sunt cei pe care rudele noastre ni i-au dat pentru micile noastre trebuințe. Dar noi avem deja tot ceea ce ne trebuie, pe când acești copiii sunt orfani și nu au nimic...“. Și au venit de mai
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mă scoate din funcția de ministru în Franța, mă punea într-o postură penibilă, cu atît mai mult cu cît era însoțită de o disponibilizare. Regretele mele de a părăsi Parisul în aceste condiții au fost, într-o oarecare măsură, îndulcite de sentimentele arătate de cercurile oficiale, politice și mondene, ca și de colegii mei din corpul diplomatic. În ziua plecării cu trenul Roma Express, Gara Lyon a fost atît de invadată de lumea venită să-și ia rămas bun, de la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în fiecare dimineață vorbeau la telefon, schimbînd îndelung opinii politice în care suveranul iugoslav aducea nota sa de bun simț și de moderație luminată. Ar fi fost normal așadar ca reprezentantul României la Roma să fie folosit pentru a mai îndulci lucrurile și a transmite Belgradului care era poziția exactă a Italiei față de chestiunile care dăunau bunei vecinătăți și relațiilor corecte. Totuși, niciodată nu s-a recurs la bunele noastre oficii, iar Italia părea să considere că față de Belgrad sau de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
stea mult priincioasă, Că-n primăvara a vieții mele, Tu m-ai ferit de strâmbe căi și rele Și m-ai condus pe calea virtuoasă. Tu-n sân mi-aprinzi făclia luminoasă, M-ai adăpat l-Astreei fântânele, Și când vieața-mi îndulcesc prin ele, Desprețuiesc chiar soarta fioroasă. Ca să doresc a vieții nemurire Mă-ndeamnă raza-ți care-n cer se vede, Cum statornică urmează-a ei rotire. De la țărmul fatal vasul purcede, Ș-amu plutind prin marea de pieire, A ta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aproape de aspirațiile democrației. După cum am mai spus (de mai multe ori), una dintre contradicțiile fundamentale ale societăților noastre este aceea că viața profesională nu este organizată după principiile democratice. De aceea libertățile grupărilor, sindicatelor sau comitetelor din întreprinderi atenuează sau îndulcesc ierarhia autoritară care există în marile întreprinderi. Libertatea sindicatelor, adică libertatea indivizilor de a se grupa în sindicate, duce firesc către o rivalitate de putere între conducere și cei ce reprezintă pe angajați. Această distincție a celor trei categorii, libertăți
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
empirică și unilaterală - și valoarea fondului cultural al copilului. Dacă la vârsta preșcolară copilul trebuie să beneficieze de o ambianță riguros structurată și un stil oarecum imperativ de conducere din partea familiei, în perioada școlarității mici (clasele I - IV) raporturile își îndulcesc contururile, devenind de consiliere și ajutor, pentru ca la vârsta gimnazială copilul să preia treptat o serie de responsabilități. În final, începând cu adolescența și tinerețea, misiunea familiei se eclipsează treptat, relația devenind predominant de informare reciprocă. Climatul familial are un
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
părere că modestia le stă bine tuturor, dar mai cu seamă oamenilor inteligenți, că el s-a retras în singurătatea de la Rohia nu pentru a se sălbătici, ci, cum zice Efrem Sirul despre ultimul proroc al Vechiului Testament, pentru „a îndulci în pustie sălbăticia lumii”. În pustie nu uită de obligațiile cărturărești, scrie, citește, primește semnele de simpatie din presa literară, notează impresii despre poezia feminină (un amestec surprinzător de nume și cărți de toată mâna), meditează la „înduhovnicirea cosmosului” și
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
În primul rând ne opreau la poartă, pentru diferite motive, și ne băteau gardienii de acolo, de la Grădina. Și mâncarea era foarte proastă. Vara era mâncarea mai bună, indiferent de teroare, de regimul care se mai Înăsprea sau se mai Îndulcea. Atunci bucătarii primeau legume mai multe, nu știu ce, și făceau o mâncare cât de cât mai multă și mai bună. Că bucătarii erau ai noștri, dar erau controlați de majori... Dumneavoastră ați avut incidente directe cu gardienii? Cum să nu!? Am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]