3,818 matches
-
am aruncat în unda-ți, mai caldă ori mai rece,să mă-ntâlnesc cu Zeul care îți este tată,tridentul lui să-mi fie o pavăză umilă,cu-ncredere să umblu pe apa agitată.În algele-ți nebune să mă-nfășori, tu, mare,ca să-mi măsor puterea, lopeți să-mi pui în mânăși valul mă mângâie cu tandra lui vigoare... XXXIII. ZEIȚĂ POEZIE!, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1176 din 21 martie 2014. Azi este ziua ta, zeiță Poezie
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
anilor. Abia atunci foștii copii își dau seama cât și cum au fost educați. Aprecierile pot da adevărata măsură a valorii educatorilor. Dar valoarea educației o simt copiii în procesul de învățământ. Este proporțională cu fâșiile din sufletul dascălului, care „înfășoară” fragedele suflete de copii. Acestea nu se evaluează de inspectorii școlari. Uneori, nici respectivul dascăl nu-și dă seama de valoarea educației dată copiilor, pentru că rezultatele în educație depind în mare măsură de calitățile omenești și, mai ales, sufletești, atât
A EDUCA...EDUCAŢIE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374675_a_376004]
-
noapte, Iar brațul tău să-mi fie căpătâi, Să mă-nvelești în mii de șoapte, Obrazu-nmiresmat, să mi-l mângâi. Însă cu nonșalanță iarăși pleci, Lăsând singurătatea și tăcerea, Prin liniștea haotică a gândurilor reci, În vălul de tristețe, îmi înfășor iubirea. Și-n clipa de tristețe când mă pierd, În mii de întrebări fără răspuns, Doar ale tale slove mă dezmierd, Al lor balsam, mi-ar fi de-ajuns. Dar mângâierea o să mi-o găsesc, Printre petalele de tandafiri, Voi
CLIPA DE TRISTEȚE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375688_a_377017]
-
îi recomandă cu iritare rău ascunsă, să se ocupe de camera ei, și atât. Bucuroasă, Lea se evaporă ca o iluzie, ascunzând amuzată un surâs ștrengar. Se lăsă să cadă cu un suspin de fericire pe patul răvășit și se înfășură ca o pisică alintată în cearceaful imaculat. Rămase astfel minute în șir, surâzând visătoare gândurilor ce se zbenguiau asemeni unor fluturi, printre florile minunat colorate și parfumate, ale dragostei. După masa de prânz, tată și fiică au pornit către capitală
DILEME ( FRAGMENT 33) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375661_a_376990]
-
primăvară iar și cuvintele mele găsesc drumul spre tine să-ți spună că tu femeie ești doar iubire, ca pentru tine trăiesc ca să-ți pot spune că tu îmbraci toate clipele în fericire. Că un vânt de primăvară tu mă înfășori, eu mă ascund în inima ta precum o pasare în cuib, stau acolo și ascult ticăitul acela care îmi spune că inima ta bate doar pentru mine și are o singură grijă, aceea de a mă face fericit! Referință Bibliografica
INIMA TA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375670_a_376999]
-
să îl primesc ? Apropie - te gândului, întreagă, fără foșnet și dă sens universului meu dominat de ce văd aud și simt la trecerea ta. Mă lași să te cuprind în brațele mele galactice, cu mantia undelor grvitaționale pe vecie să-ți înfășor impulsurile inițiale ? Marna se topise de mult în descătușările firii . De cum l-a zărit venind dintre stelele ei căzătoare a știut că el este așteptarea venită. Chemarea îi spunea să nu mai stea pe gânduri și cu faldurile brațelor să-
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
inițiale ? Marna se topise de mult în descătușările firii . De cum l-a zărit venind dintre stelele ei căzătoare a știut că el este așteptarea venită. Chemarea îi spunea să nu mai stea pe gânduri și cu faldurile brațelor să- l înfășoare în strângera ei , golind mângierea de tot nectarul impulsurilor. Un mic pas spațial a alungat definitiv depărtarea dintre formele lor și contopirea într-o celulă unică a viului prindea contur dând formă spectrală îmbinării noului sens al iubirii universale. - Nu
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
izgonești necazul. Acum este nimic... Totul a fost atunci! Speranța mea, ce-a înflorit în vise, Măi bântuie sub pleoapa unui nor. Vrei s-o oprești, dar legile nescrise Te țintuiesc... Te doare-atata dor! Ma-mbrac în ploi, mă înfășor în vânt Cu roua străvezie brodez pe-a zilei geana. Ai vrea să vezi iar curcubeu dansând. Îl vei vedea... Eu voi zâmbi, tu vei privi plângând! Referință Bibliografica: Târziu / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul
TARZIU de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375760_a_377089]
-
trupuri sângerânde, / Iar în noapte blânda lună, / Hoinărind pe boltă, râde.” ( Lumină și destin). Revenind la factorul ”timp”, cel pe care este așezată întreaga construcție a volumului de poezie ”Călător prin anotimpuri”, putem sesiza cu ușurință cum imaginile poetice se înfășoară asemenea unei plante agățătoare, asemenea iederii viguroase, în jurul atâtor amintiri. Nu este uitată copilăria, prispa casei părintești, ” De prin cotloanele uitării se ițesc/ Frânturi de viață cu miros plăcut, / La porțile tăcerii iarăși mă opresc / Să-mi stâmpăr dorul de
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
am aruncat în unda-ți, mai caldă ori mai rece, să mă-ntâlnesc cu Zeul care îți este tată, tridentul lui să-mi fie o pavăză umilă, cu-ncredere să umblu pe apa agitată. În algele-ți nebune să mă-nfășori, tu, mare, ca să-mi măsor puterea, lopeți să-mi pui în mână și valul mă mângâie cu tandra lui vigoare iar tu să-mi fii oglindă, frumoasa mea stăpână! Referință Bibliografică: Frumoasa mea stăpână / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FRUMOASA MEA STĂPÂNĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362249_a_363578]
-
hula dragostei - Și mintea-ți lași de dragoste purtată Spre lumi de vise cu miros de tei. Când mâna mea te pipăie hulpavă Și-ți gustă din căldură și parfum Tu gemi încet (de parc-ai fi bolnavă) Și te-nfășori în pofte ca-ntr-un fum. Când te sărut pe buzele încinse, Pe plete și pe umerii tăi goi, Îți ții sub pleoape flăcările-nchise, Să nu ne mistuiască pe-amândoi. Iar când, în fine, mi te dărui toată Și
CÂND... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378657_a_379986]
-
NINS Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2274 din 23 martie 2017 Toate Articolele Autorului În dimineața nouă cu-aripi de primăvară Alerg ca un copil la maica mea-n odaie, Dar mă opresc, simțind-o cu răsuflarea rară, Înfășurată-n doruri și-ntunecate straie. De-un timp se-mpuținează cu fiecare clipă Și tot se uită-n sus la Bunul Dumnezeu, Își socotește pașii, căci vremea asta țipă De-aceea ține aprinsă o candelă mereu. O văd lângă icoană
ÎNGER NINS de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378694_a_380023]
-
sufletul aproape de clipa răzvrătită, De cerul plans, dar și de Dumnezeu. Aștept în rugă mută s-apară zorii noi Sperând să văd o rază din sfintele lăcașuri, În jur zăresc doar apă și cale prin noroi, Pământ mâhnit și singur, înfășurat în doruri. Privesc către înalt și cu-ndrăzneală strig, O, Doamne al îndurării, ascultă ruga mea! Nu ne lăsa stingheri în negură și frig, Simt că-i aproape sfântă venirea Ta! Te-ntreb smerită, de ce îmi este teamă Că soarele
AȘTEPT ÎN RUGĂ MUTĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378738_a_380067]
-
al rigorilor, tînărul curios mergea la Paris, Meccă a celor care voiau să trăiască deplin. Tot printr-o Cantacuzină, sora bunicului dinspre mamă, grande dame într-o lume marcată de opulență și rafinament, junele bărbos și pletos, încă un oriental înfășurat în halate largi, răsfirate pe divan ornamentat, cunoaște pe maeștrii momentului (1900): Chassériau, Puvis de Chavanne, Moreau, Denis și devine occidental. Călătorește mult, zăbovește cu folos în orașe italiene, engleze și mai ales franceze, citește, memorează versuri și proze din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cel mai prevenitor stil molieresc. Făcea, cîteodată și o oră, anticameră, pînă ce nobila cochetă își elibera partenerul de ocazie și-l putea, în sfîrșit, primi pe manierat-suferindul Benjamin doar pentru cîteva minute de... conversație. La suedezul Strindberg, suferința se înfășura în vălurile unei psihoze nordice, tiranica și trufașa sa iubită, actrița, acaparîndu-i total insomniile și obligîndu-l pe genialul dramaturg să-și consume gelozia nocturnă în metodice și devastatoare acte autosatisfăcute. Ușa barului e dată de perete și prin ea e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
observa imediat că sindromul e unul pancontinental. Halal consolare!) Tristeți provinciale. Cum însă, poftim, sub vremi sîntem (și vremile-s astea, date), să trecem peste bacoviene jinduri și să parafrazăm navigator eminescian o dată cu radioasele fete, cu radioșii băieți Pururi tineri, înfășurați în pixeli. Tristeți provinciale, nu? 14 iunie În plină circulație pe bulevard, o limuzină indigo rupe toate sensurile, declanșează isteria claxoanelor și frînează scrîșnit lîngă trotuarul pe care mă oprisem tocmai ca să văd perturbația. Ei bine, eu eram cauza! Din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care, în timp, le conferă valoarea. "Am cădea în jenantă platitudine", vorba dvs., "dacă am reitera" istoria curentelor în artă și literatură care au declanșat aprige controverse, chiar și adevărate bătălii, dar ceea ce citesc eu în articolul dvs. despre tinerii "înfășurați în pixeli" îmi amintește de damnarea, în numele realismului socialist, a influenței nefaste a artei decadente occidentale. Scrieți că, "în ieșenimea tulburată", "un fercheș lider local de vizuale" zăpăcește, cu "hușchite proiecte (cu bătaie, oho, substanțial internațională)", "o societate tumultuoasă de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
PROPHETIC BOOKS / CĂRȚILE PROFETICE Vala, or The Four Zoas / Vala sau Cei patru Zoa Ediție critică bilingva Traducere, studiu introductiv și note și anexe de MIHAI A. STROE INSTITUTUL EUROPEAN 2006 "Vă dau al unui fir de aur capăt, Numai înfășurați-l într-un ghem, La poarta Cerului va va conduce înăuntru Clădită-n zidul lui Ierusalim." William Blake (Jerusalem, 77) Traducătorul mulțumește cu multă căldură eminentei Conduceri a Institutului European, în mod special Dnei ANCA UNTU-DUMITRESCU și Dlui Prof. univ.
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu soarele "organic", "biologic-vital", din trupul omului, creat pentru a institui "senzația temporală". Aflîndu-se de o parte și de alta a globulei roșii și a pulsației inimii, Bowlahoola (lege-stomac-sediu energetic) și Allamanda (comerț-sistem nervos-hrană primordială-materia prima-sediu al funcțiilor-matrice a dinamicii) "înfășoară" principiul vital din om cu ceea ce numim o dinamică interfinită, adică o dinamică operînd cu paradoxul ordine-haos, stare-mișcare (stasis-kinesis), normă-funcție, proprietate-proces, lege-libertate. Pe linia de tangenta a acestui paradox se manifestă Secțiunea de Aur, proporția fundamentală a formelor de viață
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ciripind se ivesc mici pliscuri și arípi, Privighetoarea și Sticletele, Prihorul, Ciocîrlia, Cineparul și cu Sturzul. 200 De pe-ascuțitul stei Capră 19 sărit-a, iar Oile se deșteptară din pămînt 20, Pe verdea să tulpina răsăriră Grîne, nenumărate unduind, Înfășurînd Copiii luminoși din fața vînturilor care pustiesc.] Stăteau posomoriți pe pieptul ei, aidoma zăpezii de pe munți se făcu părul ei: Slabă și tot mai slabă, plîngînd în suferință, istovita și tot mai istovita, 205 Ea se-ofilea, si Ochii-i luminoși
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Singuri rămaseră-n înalt și părăsiți, în înfricoșătoare gelozie. Stăteau deasupra cerurilor, părăsiți, pustiiți, în sînge suspendați. Și să coboare nu puteau, nici să-și ia ochii Unul de la Altul. 355 Vecia se-arătă deasupra lor sub chipul Unui Om înfășurat În hainele de sînge-ale lui Lúvah și purtînd toate suferințele-i; Așa cum strălucește soarele jos pe pămîntu-nvăluit în ceață, la fel era și Viziunea. Dar noapte de porfira și stacojie dimineață și zi de aur coborînd Prin limpedele schimbător văzduh
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mai departe; singur pornește tu Spre-Împărăția ce-o dorești, unde în Măreție și Putere Putem dura un tron: adînc în Miazănoapte ținutu-mi43 așeza-l-voi, Tu-n Miazăzi; ascultă-mă cu luare-aminte. În liniștea nopții ce vine 485 Eu voi Înfășură cortul cel Veșnic în nori întunecoși, în timp ce tu Prînzind carele dimineții, te Du, plutind aleargă Departe în zenit înalt, năprasnica ta goana abătînd-o Spre Miazăzi, cu-a doua parte din corturile oamenilor învăluită-n nourii Lui Tharmas și Urthona. Eu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din slabă Inima a Omului Căzut, Si la cîntar pun Cuburile grele, apoi le-așază-n cruntele lăcașuri. 145 Și-n toată-această vreme, închise-n Peșteri, Războaiele de aur de Țesut, acum nălțate, Toarseră-ntîi, apoi țesură Atmosferele; acolo Paianjenul și Viermele Înfășurau suveica-naripată, cu șuierat asurzitor prin toate firele ce ascultau; Sub Peșteri se rostogolesc poverile de plumb și fusele de fier, Imensă bătătura și urzeala cumplit vuiesc în adîncimea-nfricoșată. 150 În acest timp, departe-n vastul neștiut, Vulturii, cei cu puternice
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ele, Sărmanul Los cel părăsit, batjocorit de vierme, de melcul cel cu casa, si De Furnică și gîndac, ascultă! rîd, si joc își bat de Los". Enitharmon răspunse: "La adăpost acum de loviturile Puterii tale, demone-al furiei, 310 De mă-nfășoară fermecata Dumnezeu În nori de dulci tenebre frumoasă mea înfățișare dizolvînd-o, Să urli tu peste al morții trup; e-al tău. De nu te-aș fi văzut printre-ale verii Vergure dormind și întorcîndu-ți desfătat obrazul Pe trandafir sau crinul palid
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din Apus, și-nchise-America afară prin Atlantic, Pentru-un blestem, și-ascunsă grozăvie, altar al victimelor ce căzură Păcatului și Pocăinței.) " Nu sînt eu oare Dumnezeu?" spuse Urizen, "Au cine mi-i Egal? Nu-ntind eu cerurile-n zare, ori le-nfășor că pe-un veșmînt?" Vorbi, strîngîndu-și greii nori în juru-i, opaci, negri. Și apoi tunete răzbubuiră-n jur și fulgere țîșniră-ncoace și încolo; 110 Fața-i se preschimbắ în beznă, si zdravăna să mîna dreaptă ieși nainte Pe-Ahania s-o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]