12,158 matches
-
și a dat fuga pe pământ. Nu a durat mult și Viața s-a înfățișat la SU. -Stăpâne, Viața s-a prezentat la ordinele Înălțimii voastre. Este în anticameră. -Să intre neîntârziat, a ordonat SU. Viața a intrat, s-a înfățișat înaintea SU, așteptând ordinele. -Vreau să aud de la tine. Este adevărat că pe pământ nu este nimic la locul lui? a întrebat SU pe Viață după ce a invitat-o la convorbire astrală. -Informez pe Înălțimea voastră că în prezent nici
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
întrebat Ilina, fiica ei cea mai mare. -Asta! ... a zis într-o poziție răzbunătoare Adela, arătându-i mamei o păpușă din foi de păpușoi, cu pieptul străpuns de un arc. -Copchilo! ... mă fac că nu înțeleg obrăznicia ta...De aceea înfățișează-te și răspunde-mi de îndată, îi strigă mama. Adela s-a așezat în fața mamei așa cum era ordinea după zicerea Uranului, respectată ca o lege în cadrul tribului. A îngenuncheat piciorul stâng, mâna dreaptă pe cuțitul de la cingătoare și capul ușor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
joc și cu armele. -Adela, dacă te mai zornăi mult, ajungi la zdup, îi răspunse hotărât mama Ilina. Auzind împotrivirea mamei, Adela s-a liniștit și n-a mai comentat. Dialogul lor a fost întrerupt de către Saveta, care s-a înfățișat în fața Ilinei anunțând-o: -Stăpână, cu îngăduința domniei tale, trebuie să desfac știubeiul. -Ai îngăduința mea, Saveta, și orânduiește cum știi tu mai bine rufele numai vezi și poziția sfântului soare. -Slăvită fie stăpâna mea, a zis respectuos Saveta după ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cine este? Mâna dreaptă a stăpânului nostru, o repezi Verona și după ce a tăiat calea celorlalte două, a prins puternic calul de dârlogi pentru a-l opri. Caii s-au oprit, după care Verona și Angela au coborât, s-au înfățișat lui Amar așa cum era cerința, iar Adela stătea în continuare călare. -De ce nu mi se înfățișează și Adela? A întrebat Amar, adresându-i-se. De pe cal, Adela a rostit întrebarea: -Cui să mă înfățișez? -Mie ... îi răspunse răspicat Amar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a prins puternic calul de dârlogi pentru a-l opri. Caii s-au oprit, după care Verona și Angela au coborât, s-au înfățișat lui Amar așa cum era cerința, iar Adela stătea în continuare călare. -De ce nu mi se înfățișează și Adela? A întrebat Amar, adresându-i-se. De pe cal, Adela a rostit întrebarea: -Cui să mă înfățișez? -Mie ... îi răspunse răspicat Amar. -Nu știu cine ești, zise Adela stând în continuare călare pe cal. Dintre cei gură cască a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Angela au coborât, s-au înfățișat lui Amar așa cum era cerința, iar Adela stătea în continuare călare. -De ce nu mi se înfățișează și Adela? A întrebat Amar, adresându-i-se. De pe cal, Adela a rostit întrebarea: -Cui să mă înfățișez? -Mie ... îi răspunse răspicat Amar. -Nu știu cine ești, zise Adela stând în continuare călare pe cal. Dintre cei gură cască a apărut Uran, care a întrebat: -Cine nu se supune marelui Amar? Fără a primi răspuns a ordonat imediat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
că ai pregătit o socoteală aparte? Abia aștept să ne întâlnim după închinăciune, zise Uran ca apoi să se îndrepte spre partea de nord a adăposturilor, unde locuia Zeița. În momentul în care zeița Uriteea l-a văzut pe Uran înfățișându-se i-a amintit că cineva nu i se supune nerecunoscându-i autoritatea pe pământ și s-a înfuriat... Cum stătea în picioare și cu vederea pierdută în neant, ochii i s-au mărit și-a împreunat brațele pe piept
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ieșit din adăpostul zeiței gândind că nu o dată protectoarea i-a spus: „ trăiești pe pământ, dar nu totdeauna poți trăi fericit”... „iar acei care sunt fericiți, trebuie să plătească un tribut.” După ce Amar s-a despărțit de Uran, s-au înfățișat la el, cei doi conducători ai luptătorilor urieși, Bursu și Pădur. -Să ne tragem sufletele înainte de marea vărsare de sânge și să ne asigurăm că nu mai avem altceva de făcut decât să-i așteptăm pe barbari, viteazule Bursu . -Fiecare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu strujăni, pe afară cu paie iar înăuntru mustește a seu topit și fierbinte, o scânteie și-i gata... Discuția celor trei conducători ai luptătorilor urieși a fost întreruptă de santinela care i-a anunțat prin zgomotul dobei. -Să ne înfățișăm că sosește Marele Uran, a zis Amar și toți trei au îngenuncheat așa cum suna zicerea stăpânlui lor. După ce Uran a intrat în adăpost s-a așezat și a spus: -Viteazule Amar, doresc s-o aduceți de la zdup pe Adela. Câteva
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îngenuncheat așa cum suna zicerea stăpânlui lor. După ce Uran a intrat în adăpost s-a așezat și a spus: -Viteazule Amar, doresc s-o aduceți de la zdup pe Adela. Câteva minute mai târziu Adela însoțită de doi luptători urieși s-a înfățișat lui Uran. -În această noapte se va da lupta hotărâtoare pentru noi ca nație. Tu, Verona și Angela răspundeți de viața copiilor și a bătrânilor. Dacă nu vei fi în stare amu să lupți, niciodată nu vei putea fi vrednică
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dispozitivul de luptă, Uran i-a propus să revină la adăpost ca nu cumva Vântul să uite că nu trebuie să se amestece în treburile lor. Numai ce au intrat în adăpost, că un luptător care reprezenta garda lui, se înfățișă lui Uran: -Îngăduie-mi, stăpâne, să mă înfățișez! -Ai îngăduința mea, spune! îi ordonă Uran. -Iscoada zice că barbarii sunt aproape de teritoriul nostru și că așa de mulți sunt încât au acoperit pământul dinspre miazăzi, și că de urletul tălăngilor au
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să revină la adăpost ca nu cumva Vântul să uite că nu trebuie să se amestece în treburile lor. Numai ce au intrat în adăpost, că un luptător care reprezenta garda lui, se înfățișă lui Uran: -Îngăduie-mi, stăpâne, să mă înfățișez! -Ai îngăduința mea, spune! îi ordonă Uran. -Iscoada zice că barbarii sunt aproape de teritoriul nostru și că așa de mulți sunt încât au acoperit pământul dinspre miazăzi, și că de urletul tălăngilor au asurzit până și greierii. La auzul acestei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
subliniat încă de la început: încrederea mea de fond în realitate nu elimină pentru totdeauna problematicitatea existenței umane. Acest fapt este valabil îndeosebi pentru lume în dimensiunile sale globale. Când călătoresc cu avionul, deseori mă gândesc la măreția cu care se înfățișează de la înățime orașele, de exemplu în Statele Unite, cu sclipitoarele lor skyline în lumina soarelui. Și totuși de câte preocupări economice, sociale, politice și culturale sunt amenințate! Mă gândesc la cât de frumoasă este planeta noastră, în întregime albastră din perspectiva
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
religiilor, politicii, economiei și eticii mondiale. O asemenea viziune trebuie să unească gândirea diacronică cu cea sincronică, trebuie să aibă în vedere marile epoci ale istoriei și diferitele regiuni ale lumii, să descopere astfel legăturile fundamentale; toate acestea le-am înfățișat documentat îndeosebi în trilogia mea despre creștinism, iudaism și islamism, dar și în publicațiile despre religiile budistă și chineză. De asemenea, sunt necesare în general o critică lipsită de prejudecăți a raporturilor existente și, în același timp, furnizarea indicațiilor raționale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nostru, vom muri. Cine este în adevăr, omul acela, care să fi auzit vreodată, ca noi, glasul Dumnezeului celui viu vorbind din mijlocul focului și totuși să fi rămas viu?" (Deut. Cap V 24-27) Aceste citate din Sf. Scriptură ne-nfățișează, lămurit spiritualitatea lui Dumnezeu, Care, ca Să-și învedereze puritatea Sa, Se arată totdeauna prin foc și totuși Biserica creștină nu a crezut niciodată, că atinge doctrina dogmatică a spiritualității Sale, când a permis prin legiferare canonic, generală, și a tolerat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
decât acest răspuns: prin cultul morților. Cultul acesta (latinescul colere = a cultiva, a-ngriji, a practica, a sprijini) este propriu numai omului și nicidecum și celorlalte animale și insecte. Unii zoologi și botaniști, în savantele lor cercetări și experiențe, ne înfățișează adeseori cazuri de animale, insecte sau plante, din care s-ar deduce, că există și printre ele un cult rudimentar cu privire la morții lor (ex.: albinele, necroforii etc.). Va fi ceva poate dar ținând seama de elementele indispensabile vieții întregului regn
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mai fost, acela va mai fi și ceia ce s-a întâmplat se va întâmpla, căci nu este nimic sub soare". Iată deci că Anul Nou este ecoul foarte îndepărtat al milioanelor de ani scurși în eternitate și care ne-nfățișează miragii pentru viitorul, care nu se află-n stăpânirea noastră, ci în voința lui Dumnezeu. Anul Nou este o nouă și repetată trudă peste trudnicia noastră de toate zilele; este veriga ce leagă osteneala strămoșilor noștri de a noastră cei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o agricultură mai prosperă. Astfel, ne-am putea reprezenta istoria sub o formă ciclică. Fiecărei etape de expansiune îi urmează cea de declin, însă, aici și aiurea, se produce o nouă înflorire, care duce mai departe dezvoltarea vieții. Acesta se înfățișează ca fiind globală. Împreună, sprijinindu-se una pe alta și dându-și una alteia elan, forțele interioare ale omului se desfășoară: activitățile economică, meșteșugărească, artistică, intelectuală, morală, religioasă merg mână-n mână, și indiferent pe care o privilegiază comentatorul, acesta
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sensibile și, în general, de tot ceea ce este tributar subiectivității, pentru a nu reține, ca existînd în mod veritabil, decât formele abstracte ale universului spațio-temporal. Aceste forme se pretează atunci unei determinări geometrice care este aceeași pentru orice spirit. Se înfățișează astfel, în locul impresiilor individuale și al opiniilor variabile pe care le suscită acestea, o cunoaștere univocă a lumii, a ceea ce este ea cu-adevărat. Sfera subiectivității, a senzațiilor, a opiniilor, a reflecțiilor personale etc. ceea ce putem numi lumea spiritului sau
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
auto-afectându-se în imanența radicală a afectivității sale și numai în aceasta, se prezentizează și se esențializează în sine însuși ca viață. În fapt, lumea este un mediu de exterioritate pură. Tot ceea ce găsește în ea condiția ființei sale nu se înfățișează niciodată decât ca ființă-exterioară, o bucată de exterioritate, o suprafață, o plajă oferită unei priviri și pe care această privire alunecă la nesfârșit, fără a putea vreodată pătrunde în interiorul a ceea ce i se sustrage îndărătul unui nou aspect, al unei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
propriu și se definește pe sine prin excluderea acestei aceleiași sensibilități. Astfel arta și știința cad una în afara celeilalte ca urmare a unei eterogenități a domeniilor lor respective atât de radicale, încât chiar conceperea unui posibil raport între ele se înfățișează, pentru moment cel puțin, ca fiind imposibilă. Nu ne vom lăsa tulburați de observația superficială potrivit căreia este posibil a găsi, chiar și în interiorul activității științifice și al producțiilor sale, destule "frumuseți". Clișeele fotografice obținute cu ajutorul microscoapelor cu diverse puteri
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
căreia este posibil a găsi, chiar și în interiorul activității științifice și al producțiilor sale, destule "frumuseți". Clișeele fotografice obținute cu ajutorul microscoapelor cu diverse puteri de mărire sunt faimoase pe drept cuvânt, nu numai în virtutea universului straniu pe care ni-l înfățișează, ci și, și asta ne interesează aici, prin armonia reprezentărilor pe care ni le dezvăluie. Pe lângă faptul că au puterea de a ne vrăji, ele capătă datorită acestei armonii un caracter estetic de netăgăduit. De aceea nu trebuie să ne
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
lume în care nu mai este luată în considerație sensibilitatea, care subzistă totuși drept condiție nesesizată a sa. Este tocmai ce a arătat analiza reproducerilor fotografice la microscop ale unor materiale diverse: caracterul lor științific nu le împiedica să se înfățișeze, având în vedere că această înfățișare era cea a unei lumi, înzestrate cu calități "estetice". Lucrurile stau așadar în realitate în felul următor: în unica lume care există și care este cea a vieții, este posibilă o atitudine față de ea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o linie de înaltă tensiune. Dacă se pune problema transportării curentului electric dintr-o parte în alta și de calcularea celor mai adecvate condiții ale acestei operațiuni, soluția adoptată de inginerii greci este probabil cea bună. Dacă ea ni se înfățișează ca unul dintre nenumăratele exemple ale barbariei care ne devastează lumea, aceasta se întâmplă deoarece în aceste calcule, și pentru ca ele să fie posibile, s-a făcut abstracție de sensibilitate. Și astfel înțelegem ceva mai bine ce este aceasta, ce
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
umane, un sector al Ființei pe care l-am putea într-adevăr ignora pentru a ne dedica mai bine studiului unui cutare altul. În calitate de substrat al său, sensibilitatea este Întregul experienței și astfel Întregul lumii, prin faptul că aceasta se înfățișează în mod necesar ca un Întreg. A crede că există un soi de totalitate obiectivă, că lumea este tocmai aceasta un sac imens care conține totul, în care ființele și lucrurile își găsesc locul unele alături de altele, pietrele, pământul, cerul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]