5,677 matches
-
mai audă de nimic. Gândurile sale erau la patul de spital, unde își revedea mama înconjurată de furtunuri. Începu să plângă ușor. I se oprea respirația de durere și simțea cum ceva o apasă pe piept. Ca o gheară se înfigea să rupă din ea. Nu se mai putea abține. Plângea cu hohote, stârnind nedumerirea călătorilor din autobuz, care o priveau cu compasiune. Fiecare se gândea că sigur i s-a întâmplat ceva rău. Doar de durere plânge omul cu asemenea
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
și lupi care pândeau căprioarele ce veneau să se adape. Dar eram și eu tot o capră, știți ... Tot aveam nevoie de izvor. Iarna nu era o problemă, că era zăpadă și topeai zăpadă. Câteodată când o topeai, ți se înfigeau acele de brad în gât. Și era atât de nesuferit! Sunt multe lucruri! Cum să exemplific, cum să le materializez? M-am folosit mult. Dar nu eram un om al pustiei. Dacă nu ai o stare de smerenie, oriunde ai
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366756_a_368085]
-
Ce vreau să fac? Mă las de viață? Presimt că nu e bine. Poate mă înșel. Sunt un simplu muritor. Mutilez propria-mi voința. Rămân cu ochii închiși nu pentru revenire, ci pentru uitare. Omenirea a fost invitată să-și înfigă cuiele în trupul lui Hristos; să-și topească forță distructiva în oceanul iertării și al vindecării. - Lady, up, go faster, up, up. Cine mă strigă? Unde sunt? Pentru o clipă am adormit. - Lady, up, up. - Ok, ok Omul cu vocea
FĂRĂ CRUCE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366813_a_368142]
-
umplu paharul într-un pipermint clasat și catalogat prin calificativul ‘’excelentă băutură răcoroasă, slab alcoolizată’’ după care pot pleca zburând în zigzag. Crizantema, împărăteasa sufletului își desfășoară splendoarea franjurată, cu grația nestăpânită a unei inimi pierdute . Gălbenelele, mici, insistente, se înfig neiertătoare ca niște străjeri puși să pască și să spele picioarele împărătesei pregătită pentru marea confruntare cu simțurile tremurătoare. Ia te uită! Mă urmărește o gâză mignonă, frumoasă și elegantă, cu puful abia ieșit din tremurul nopții. O voi atrage
GÂNDIREA UNUI ZBURĂTOR de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366830_a_368159]
-
foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd încăodată, deși l-am mai văzut de multe ori. În urechi îmi răsunau
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
prindeau un pește sau o bucățică de pește și dacă un alt pisic se repezea să apuce altă bucată de pește de lângă el, în timp ce mestecau, imediat își aruncau lăbuța cu ghearele scoase și o acoperea. Se mai întâmpla să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam filmul zilei mele de pescuit. Ne uitam cu toții în ligheanul din plastic
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
o țiglă vântul și-o duce departe în țarnă în lutul cleios țipă de moarte păsări năuce se zbat fără aripi târâte pe jos plouă cu gheață peste morminte ca un potop de sudalme pe-o floare ca un cuțit înfipt în cuvinte ca niște demoni ce râd în altare Referință Bibliografică: plouă cu gheață peste morminte / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 204, Anul I, 23 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate
PLOUĂ CU GHEAŢĂ PESTE MORMINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366846_a_368175]
-
mine nu m-au trimis în Gulag dar pe frunte mi-au pus tichie verde să mă recunoască, prin deșert, Homer și Osiris, când în pustiu mă voi pierde - pe mine nu m-au trimis în Gulag... dar mi-au înfipt în limba un spin de argint și o săgeată-n călcai, să nu zbor că un fluture și-așa am ajuns, după ultimul război, în Olimp. Referință Bibliografica: Elogiu disidentului / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 211, Anul
ELOGIU DISIDENTULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366897_a_368226]
-
că acesta este viitorul avortului. Dar, eu cred că cel mai etic ar fi ca să nu se ajungă la această STRIVIRE A UNEI VIEȚI, LA AVORT. Drd. Beniamin Faragau: Sunt indiscutabil mai puține femei, mult mai putine mame care ar înfige cu propria lor mâna pumnalul în inima copiilor lor, sau care ar privi cu nepăsare pe altii făcând lucrul acesta, indiferent cât timp ar avea sau ce vârstă ar avea copilul respectiv, decât cele care acceptă sau cer că medicul
CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT ? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366829_a_368158]
-
propria lor mâna pumnalul în inima copiilor lor, sau care ar privi cu nepăsare pe altii făcând lucrul acesta, indiferent cât timp ar avea sau ce vârstă ar avea copilul respectiv, decât cele care acceptă sau cer că medicul să înfigă tubul unui aspirator în craniul copilului din pântecele lor, pentru a-i absorbi creierul și pentru a-i imploda astfel cutia craniana, făcând avortul mai puțin dureros. Dar oare care este diferența între o situatie sau alta? Diferența este desigur
CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT ? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366829_a_368158]
-
și văzându-și de ale lui. El a plecat, dar întrebarea a rămas, pentru că fusese strigată. Smulsă și aruncată în mijlocul pieței. Expusă ca o marfă de preț. Și pentru a fi văzută mai bine, eu, nebunul, cu mâna mea am înfipt-o în vârful țepei din Dublin, de parcă nu a mea ar fi fost. Ori poate arătând-o lumii întregi credeam că o și împart cu lumea. Dar răspunsul l-aș fi putut împărți și pe el? În anumite condiții da
ARE YOU HAPPY? AUTOR VIOREL PLOESTEANU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366907_a_368236]
-
de continuă plictiseală și permanentă monotonie, care sunt două din cauzele slăbirii credinței și a rugăciunii; cu alte cuvinte - spune tot Părintele Stăniloae în aceeași lucrare - el poate ajuta să regăsească un conținut mai substanțial, să-și întărească rădăcinile adânci înfigându-le într-o mai mare profunzime a vieții, fără de care existența umană este de o uniformitate monotonă și lipsită de semnificație. O trăsătură caracteristică a acestei societăți este aceea că omul se simte în ea mult mai singur decât în
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]
-
sau vreun botez. Și la nunta mea ele au pregătit mâncarea. A fost o încântare vizuală și pentru papilele gustative tot ce au pregătit. Aplaudau mesenii, cu sinceritate, intrarea fiecărui sortiment de mâncare. Parcă îți și părea rău să te-nfigi în aranjamentele acelea dichisite...dar după prima gură, defrișai platoul. Băiatul infirmierei și-a sărbătorit ziua de naștere de Sf.Ilie, când îi și venise ordinul de recrutare, deși în vara aceea abia terminase liceul. Noi mergeam cu mașina spre
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
lujeri, susținut de mâinile puternice și protectoare ale bunicului, încearcă să se ridice. Îmi era teamă că nu va reuși. Deodată, bunicul Costea îl ridică și-l pune pe picioare. Mânzul se clatină o clipă, apoi voincește pare că se înfige în rogojina ce acoperă podeaua. Se scutură o clipă, își încordează trupul, coada se ridică ușor și pare gata s-o ia la goană. A reușit! Mă apropii și mânuța mea mângâie ușor grumazul călduț si umed al mânzului. Simt
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
de broaște! Polițistul deschise portiera ca să urce doamna primar. Aceasta i-a întins palma dreaptă. Dar astăzi, bărbatul nu avea niciun chef să-i sărute mâna... Până nu va fi sigur dacă acul din țeasta fostului bărbat nu a fost înfipt de ea. Dar să treacă alegerile, polițistul trebuie să fie mână în mână cu primarul, mai ales dacă e femeie! Referință Bibliografică: Adevărul nu-l poți ascunde / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 204, Anul I, 23 iulie
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
în piept, continuând să merg înspre tine. Nu știam la ce să mă aștept. Totul devenea din ce în ce mai strâmt. Orice fir de iarbă, copac sau gând îți cădea la picioare sau se strecura direct în pământ. Auzeam tocul pantofilor cum se înfigea hotărât în cimentul proaspăt lins de rouă. Am așteptat parcă o eternitate să îți simt mirosul hainelor trecând pe lângă mine, dar n-a fost decât o clipă. Miros ars de tutun din pipă. Mai simt și acum inima cum strigă
DOUĂZECI ȘI UNU DE PAȘI de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367608_a_368937]
-
în piept, continuând să merg înspre tine. Nu știam la ce să mă aștept. Totul devenea din ce în ce mai strâmt. Orice fir de iarbă, copac sau gând îți cădea la picioare sau se strecura direct în pământ. Auzeam tocul pantofilor cum se înfigea ... Citește mai mult Douăzeci și unu de pașiîmi amintesc și acum răcoarea seriice mă înfășura precum o mantie.Mergeam spre casă, prin parc, ocolindtoate gândurile ce îmi dădeau târcoale. Voiam să mă descarcde tot și de toate. Atuncite-am văzut.O umbră elegantă
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
tras aer adânc în piept,continuând să merg înspre tine. Nu știamla ce să mă aștept.Totul devenea din ce în ce mai strâmt. Orice fir de iarbă, copac sau gândîți cădea la picioaresau se strecura direct în pământ.Auzeam tocul pantofilor cum se înfigea ... III. ȘOAPTE, de Alexandru Cosmin Crăciun, publicat în Ediția nr. 2165 din 04 decembrie 2016. Șoapte Mă uit la ea cum stă întinsă fără să aibă glas. E prinsă-n nisip de când o știu... Bulgări mici de lumină aleargă pe
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
a oprit pentru a-și verifica echipamentul de alpinist. Se cățără precaut, atent la fiecare pas, până la o stâncă mai mare, ieșită mult în relief față de peretele abrupt. Și-a asigurat stabilitatea, prinzând cordelele de pitonii pe care i-a înfipt cu mare grijă în peretele dur și a început să o examineze. Era extrem de contrariat. Nu își amintea să fi observat cât de particulară este această stâncă față de toate celelalte din zona cercetată în timpul altor escaladări. Privirea i-a rămas
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
Parcă încep să mă sufoc”, șopti ea și se ridică din pat cu gesturi molatice. Deschise fereastra să simtă aer proaspăt, dar afară era ger. Privi firavul strat de zăpadă căzut cu o zi înainte pe străzile Bucureștilor și își înfipse degetele în puțina zăpadă de pe pervaz. Era înghețată. Se retrase, închise fereastra și se aruncă pe pat. Se mai înviorase puțin și se părea că acea nelămurită durere dădea semne că se va sfârși încet. Se întinse pe patul cald
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
a intrat la mine un cetățean care mi-a făcut o propunere uluitoare: să-i scot o măsea de minte fără anestezie! Precizez că l-am consultat și am văzut că era vorba de un molar cu trei rădăcini, bine înfipt în maxilar, cu coroana total compromisă și tulpina la fel. O.K., i-am spus, măseaua trebuie scoasă, dar fără anestezie e practic imposibil. O să ai niște dureri, de o să-ți vină să te cațeri pe pereți și ai să
SCHIŢE UMORISTICE (66) – UN CAZ RARISIM de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367675_a_369004]
-
gheață, de apă, de nimic! Din copcă apa se întindea de parcă venea valul de inundație, lopata atingea fundul de nămol, totul era murdar, parcă trăiam apocalipsa, dar în mâzga aceea se zbăteau solzi aurii, cozi plezneau gheața, nenea Ionel icnea, înfigându-se în coada lopeții, “vezi să nu-i aducă apa îndărăt, adună-i repede”, de aia arunca apa departe, să nu aibă timp să se retragă cu pești cu tot, am aruncat mănușile și am început să adun, carași cât
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
prin mângâieri, în timp ce gura mea pusese stăpânire peste gura ei micuță. Îi mușcam ușor colțurile buzelor, provocându-i plăcere. Unghiile sale, bine îngrijite, începeau să se facă simțite pe spatele meu, simțeam mângâierea mâinilor ei fine, atente să nu-și înfigă prea adânc unghiile în pielea mea. Ii ciufuleam părul prin mișcări necontrolate, în timp ce îmi strecuram piciorul printre picioarele ei fine și frumos conturate. Nu erau o redută ușor de cucerit, dar parcă te invitau să o cucerești cât mai repede
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
grăbesc prea tare simțurile, stârnite de febrilitatea căutărilor ei printre pulpele mele. O mână fină și pricepută a călăuzit pe drumul plăcerilor magnifice principalul pion al simțurilor ajunse la paroxism. Corpul mi se încorda. Dacă ai fi încercat atunci să înfigi un ac în el, cu siguranță nu ar fi pătruns, așa era de înțepenit de fiorii transmiși de mișcarea lină și plăcută la început, apoi tumultoasă și năvalnică. Oftatul și geamătul erau în plină desfășurare, vestind plăcerea împreunării. Din nou
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
toată această transfigurare a simțurilor, se opintea, într-un ritm drăcesc, cu suspine și vaiete de plăcere. La un moment dat s-a blocat, corpul i s-a înțepenit deasupra mea. M-a strâns cu putere de abdomen și-a înfipt unghiile în pielea mea, dezlănțuind zvâcniri sacadate. Am văzut cum se transfigura de plăcere. Era erupția vulcanică a orgasmului. Mă păcălise de data aceasta! Știam că nu-i mai plăcea prelungirea actului după ce ea își finalizase toată pasiunea, așa că n-
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]