2,289 matches
-
în fiecare rănd întreg gândul și sufletul aceluia ce v-a încălzit de la leagăn cu dragostea sa. Fie ca povețile ce veți culege din ea să vă călăuzescă mereu pe calea cea dreaptă care, dacă nu străbate totdeauna un cămp înflorit, conduce însă totdeauna la singurul liman de fericire, pacea sufletului, cea mai neprețuită comoară de care este dat omului să se bucure! N. Gane I Am întreprins să descriu lunga cale ce am străbătut în viață. Lucrare obositoare, dar plăcută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dușmănoasă din lumea aievea; trăiam zile ticnite cu ochii pe hârtie, cu gândul în nori, de unde mi se înfățoșa omenirea nu cum este, ci cum doream să fie. Acesta-i marele bine ce am cules din peregrinările mele în plaiurile înflorite ale închipuirei. Nenorocit acela ce lucrează cu alte vederi... El nu-și va găsi răsplata nici în sine însuși, nici în lumea din afară... PĂCATE MĂRTURISITE (1904) CATRINȚAȘ Sunt acum 20 de ani, eram la Slănic și, drept să spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
refăcea destinul tragic al lui Nichifor Lipan din „Baltagul” lui M. Sadoveanu. Apoi am fost în Mărginime, la Rășinari, am urcat la Păltinișul lui Constantin Noica, mi-am plimbat ochii pe culmile Cindrelului, am văzut turmele rășinenilor răspândite pe pajiștile înflorite ale munților și mi-am înscris de atunci în propriul meu program politic un Statul al transhumanței. Mare noroc, că în ultimul moment, cineva și-a adus aminte să lămurească lumea ce 91 înseamnă piața locală, piața țării întregi, privită
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
femeia mă căuta adesea la telefon și cum pe la noi mai avea și pereții urechi, iar fetele de la centrală ca femeile, se difuzase multe , ba chiar mai multe decât erau în realitate, că astfel de lucruri curioase sunt amplificate și înflorite, să pară mai admirabile. Stii cum este când intri în gura lumii, nu scapi până nu te face tocană. Altă noutate care mi-a spus-o între timp și la care am rămas surprins, ea mai făcuse un chilotaj cu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
din păr de capră. La brâu erau încinși cu un brâu tot din lână, vopsit, în general, roșu; cămașa din cânepă, lung până la genunchi; ițari tot din cânepă. Cam acesta era porul luncașilor.” Costumul de sărbătoare, de la horă, cuprindea „cămașa înflorită, bete lucrate cu strămătură în casă; ițari albi și bundiță lucrată toată în strămătură, iar la pălărie flori. Fetele aveau cămașă cu altiță, bătută cu flori, fuste crețe, părul împletit în cozi și floare la ureche.” Era costumul adusă din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ferit, nici nu trage,/ Clopotul nu te deranjează, că nu sună decât de sărbători,/ Și duminica dimineață când cade în misticism./ Bang-bang - cine o mai fi murit? - de răsună morții și stafiile./ Cântă păsările și e un miros de lilieci înfloriți,/ Cum trebuie să fi mirosit raiul din dreapta, de la intrare,/ Pe vremea când era culoarea nouă și nu crăpase”. În schimb, Apă vie, apă moartă este o suită de variațiuni în jurul formei fixe a sonetului, apariție stranie într-un veac de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
S-a aprins de-un foc mai mare/ Iară nu și-l potoli 171. În tot ce vede mai târziu, poetul nu poate să nu facă analogii cu (de-acum) iubita lui. De aceea, Unde vede vreodată/ Pom frumos și înflorit/ El la ea gândește-ndată/ Și la trupu-i potrivit// Când privea acea roșață/ Trandafirii ce o au/ I se pare că văpseala/ De pe buzele-i o iau.// De-auzia un stol de pasări/ Ciripind voios pin crâng/ I se pare că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
180. Orice urmă a realului iubita veni lângă lac și văzu cărarea de prund pe sub apă181 se sublimează în dense efluvii olfactive: Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor; iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lanțuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros pătrundea raiul. El s-apropie de lac și, trecându-l pe unde era vad, veni în insulă. Albinele încunjurară bâzâind pe noul și tânărul împărat 182. Ca și în poezie, proza reliefează, în ipostază sublimată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
din insulă, spațiu metaforic atât al vieții, cât și al morții. Întocmai ca în Edenul copilăriei, universul înconjurător este același: Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor, bondarilor, fluturilor, iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lațuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros voluptos pătrundea raiul 306. Atmosfera însăși este aceeași: Ca cusute p-o pânzărie albastră trămurau stelele mici și albe pe cer și argintul cald al lunei trecea, sfâșiind voalul transparent de nouri albi ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să-l pregătească. Nimeni din ucenici nu a vrut să-l taie pe mieluț că le era milă, Iuda a Înșfăcat cuțitul și mieluțul și la tăiat cu mândrie și cu răutate. Această duioasă poveste este scrisă În cartea Cireșul Înflorit scrisă de Traian Dorz. Sunt foarte multe povești cu tâlc și Fiul Pierdut și multe, foarte multe sunt educative. Să o citiți! Este Minunată! Și acum spuneam Domnul Iisus pregătea pe ucenici. Și deseori mergea În grădina Ghetsimani și se
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
la o viitoare lucrare. În august sper să vin la Suceava pentru câteva ore. M. Niculăiasa P ă l ă r i a La data de 11 iunie, anul 1977, Într-o sâmbătă, era o zi liniștită de vară. Trandafirii Înfloriți răspândeau parfum Îmbătător, iar livezile din Lămășeni erau În stăpânirea grangurilor și altor păsări cântătoare... O mașină de Iași adusese trei oaspeți necunoscuți și unul cunoscut (de la Suceava) . Când s-a Înserat, am intrat În sufragerie, să urmăresc emisiunile micului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
întreținere până la permisiunea ca să vină Costache să mă vadă. Răspunsul negativ a fost dat de Moos lui Costache... până la noi ordine. sărbătorile paștilor În ajunul Floriilor, cu toate maicile tinere, am plecat la pădure în două grupuri. Unele după salcie înflorită, altele cu coșulețe după flori. La întoarcere s-au întâlnit înaintea porții, în sunetul clopotelor, cele cu flori înainte, cele cu ramurile în urmă; au mers în procesiune până în fața bisericii, unde, după ce au cântat în cor, s-au așezat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
femeie, ținînd creionul între degete ca pe o țigară, mă privește fix din clipa cînd am intrat. I-am simțit mereu privirea, grea și răscolitoare, vrînd să mă facă s-o privesc. Are părul brumat, ca o coroană de măr înflorit. "Tamara, noaptea mea de Ajun", îmi zic, privind-o în treacăt. Sînt copt pentru a mă căsători cu Livia? iată întrebarea ei, la care am impresia că nu am reușit să răspund. Ceva scîrțîie și nu-mi pot da seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Mihaela Era o zi călduroasă și splendidă de primăvară. Discul incandescent se plimba încetișor pe oceanul nesfârșit de albastru. Norii plini de viață întâmpină păsările, fericite că s au întors în țara lor natală. Odată cu covorul de curcubeu, și pomii înfloriți înmiresmează și dau culoare covorului de smarald, făcându-le tuturor inima să zâmbească. Aerul primăvăratic și molatic aduce o sărbătoare tuturor viețuitoarelor. Natura plină de entuziasm așteaptă cu nerăbdare zorii zilei. Pădurea șușotea cu interes, iar crengile se clătinau ușor
ANTOLOGIE:poezie by Valentina-Daniela Mocanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_683]
-
nu mai stai la paradé. Nu meritau florile atîta. Și că sé evite sé-l tragé de pér și sé-i tragé cu palmele dupé cap, de cu seară, Șasa se strecuré printre gard la babă Maria, care avea În grédiné lalele Înflorite, si rupse la nimerealé un braț de lalele. O parte le lésé acasé mamei În vazé, iar o parte le lué cu el, la paradé. Și Încé trei le ținea de-o parte, În mînă stîngé, ca sé le dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
umed și răcorit după noaptea cu ploaie, florile împrospătate ridicau în soare cochetele capete copilăroase și ochii lor plini de reci și zadarnice lacrimi. În casa de peste drum perdelele albe erau încă lăsate, prin aleile grădinei ei vișinii și cireșii înfloriți, salcâmii cu miros dulce tăinuiau cărările risipite într-o viorie și melancolică umbră. Fusese vis visul lui cel atât de aievea sau fusese realitate de soiul vizionar a toată realitatea omenească? - Perdeaua de vis-a-vis se dete puțin într-o parte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cuprindea, strâns de un colan lustruit, mijlocul cel mai gingaș din lume. Ochii lui Dionis pe jumătate-nchiși nu trădau că el veghează. Il privi în întreg, de la capul inundat în aur pân-la botinele micuțe ce stecleau radioase pe covorul înflorit. "Ah! gândi el, și inima se cutremură în el, este Maria! Da, odorul! ea era. Vorbea singură... fetele vorbesc adesea singure... El simți aerul îndulcindu-se sub șoptirile ei. - Am fugit de - acasă deghizată... tot mă amânau, ba azi, ba
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
curioși, albaștri, auriți, {EminescuOpVII 131} roșii îi acoperiră părul lui lung și negru, încît capul lui părea presărat cu flori. Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor, bondarilor, fluturilor, iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lațuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros voluptos pătrundea raiul. El s-apropie de lac și, trecîndu-l pe unde era vad, veni în insulă. Albinele înconjurară bâzâind pe noul și tânărul împărat al raiului. S-apropie de peștera ce știa că trebuie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
erau îmblînzite în acest rai. Fluturii, albaștri, auriți, roșii îi acoperiră părul lung și negru, încît capul lui părea presărat cu flori. Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor; iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lanțuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros pătrundea raiul. El s-apropie de lac și, trecîndu-l pe unde era vad, veni în insulă. Albinele încunjurară {EminescuOpVII 165} bâzâind pe noul și tânărul împărat. S-apropie de peștera ce știa că trebuie să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
rai. Fluturii curioși, albaștri, auriți, roșii îi acoperiră părul lui lung și negru, încît capul lui părea presărat cu flori. Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor, bondarilor, fluturilor, iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lațuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros voluptos pătrundea raiul. El s-apropie de lac și, trecîndu-l pe unde era vad, veni în: insulă. Albinele înconjurară pe noul și tânărul împărat al raiului. S-apropie de peștera ce știa că trebuie să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bună... Dar, în fine, aidem. Ajunși la casa bătrânului, intrarăm în odaia încălzită și familiară. Bătrânul sta, în durerea lui, mut, în fotoliul cel vechi, cu capul plecat asupra pieptului. Fata ședea visătoare lângă fereastră și se uita în fruntea înflorită a unei roze ce lucea ca o stea înfocată alături cu-ale ferestrei flori de gheață. O bătrînă-și făcea de lucru {EminescuOpVII 192} lângă gura sobei. Ziua era așa de posomorâtă încît în casă părea sară. Ei mai nu simțiră
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și lumina din casă să doarmă pare-că. Singura schimbare a casei era că pianul venea acum de-a lungul păretelui de lângă fereastră, astfel încît clapele sale veneau tocmai alături cu fereastra, în care stau oalele cu o roză roșie și-nflorită și cu un palid crin, ca o copilă înamorată, și strălucit ca argintul. Ea-și aruncă blana de pe sine și rămase într-o rochie cu talie, de mătase sură. Tălioara ei subțire, s-o coprinzi cu mâna, zâmbetul și ochiul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cadă atuncea? La ce? Oare [nu] putea anul acesta să treacă fără amoruri? Începuse a fierbe în toată Transilvania, și primăvara cea vergină a adus flori frumoase și zile de aur, însă pentru ghicitorul profund ce-ar fi cutreierat câmpiile înflorite ale Transilvaniei ele s-ar fi părut profunzi și întunecați ochi de mort. Asprul arhangel al răzbunărei părea că pătrunde pin aerul ei cel amețit și bolnav. Ungurii cugetau încă o dată, dar astăzi pentru ultima oară, cumcă prin uniune și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mâna ta molatecă și alba, creții de pe fruntea mea, tu c-o sărutare vei însenina-o! Și o să te iubesc, o să te iubesc cum îmi iubesc patria, cum iubesc pe Dumnezeu! Poesis!... Prin straturile de flori roiau fluturii nopții... arborii înfloriți își plecau ramurile îngreunate de flori albe și roza pe frunțile noastre - parfumul îmbătător al primăverei {EminescuOpVII 199} împluse cu suflarea sa răcoare și virgină piepturile noastre, gură-n gură îi sorbeam suflarea, ea, cu genele jumătate închise, nu rezista
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
monarhi, religii nu sunt decât aparatul greu pentru a face cu putință acest act murdar de reproducere și a vă arunca apoi în brațele monotoniei meschine a urâtului, a ridiculului, a unei vieți care-mi face greață?... Te-nchipuiesc cu halatul înflorit, cu fes în cap, cu papuci, cu ciubuc, c-o claie de copii, c-o ocupațiune monotonă și somnoroasă; apoi vei muri și copiii tăi cei de spirit vor repeta aceeași viață spirituală... - Ai drept... asta mi-o spun și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]