21,520 matches
-
nădejdea tuturor creștinilor, este acoperământul și mângâierea oamenilor, este scăparea și mijlocitoarea Între oameni și Dumnezeu, pentru continua Înălțare a tuturor spre Dumnezeu. Ea e singura care nu numai că păstrează toată bogăția lui Dumnezeu, dar și Împarte tuturor, și Îngeri, și oameni, din strălucirile mai presus de fire și darurile dumnezeiești și duhovnicești, pe care Dumnezeu le dă Întregii zidiri<footnote Teoclit Dionisiatul, op. cit., p. 20 footnote>. În acest sens, Sfântul Siluan Athonitul mărturisește: „Într-o zi, pe când eram un
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
bucurat de o cinstire deosebită din partea credincioșilor Încă din timpul vieții, deoarece poersoana ei a fost mereu asociată În chip firesc cu cea a divinului Mântuitor. În acest sens, Petru Damaschinul spune: „Născătoare de Dumnezeu, pe tine te măresc cetele Îngerilor și ale oamenilor”<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 86 footnote>. Tot el o numește „vița cea adevărată, care a odrăslit rodul vieții, singura Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii...”<footnote Ibidem, p. 95 footnote>. Observăm că, atunci când
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
mărturisea public, nu demult, că rostul televiziunii nu este acela de a promova cultura și încerca să demonstreze că vulgaritatea, prostul gust, simbolica infracțională și incitațiile la violență sunt forme subtile de proiecție în postmodernitate, vine acum, în chip de înger lovit de cașexie pînă la mumuficare, să facă, pardon de expresie, cultură! Cultură la televizor! La Pro tv! în țarcul Vacanței mari, în dormitorul Mihaelei Tatu, în sala de așteptare a Mihaelei Rădulescu și în haremul Copilului Minune. Andrei Gheorghe
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
în exil: parabole, elegii, poeme ale însingurării și ale exilului biblic. Tonul și instrumentele poetice folosite sînt altele. Dar în ciuda acestor sinuoase fire poetice, vocea lui Alexandru Lungu își dovedește constanțe: nodurile simbolurilor și ale temelor recurente indiferent de epocă (îngerii întorși, bătrîni sau bolnavi, îngerii călăi, erezia, visele, poemele erotice, la fel de importante în economia operei și de o valoare comparabilă cu cele religioase, reflexul realității imediate, oricît de voalat, ș.a.m.d.). Alexandru Lungu - Ninsoarea neagră, Ed. Vinea, Ediții definitive
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
ale însingurării și ale exilului biblic. Tonul și instrumentele poetice folosite sînt altele. Dar în ciuda acestor sinuoase fire poetice, vocea lui Alexandru Lungu își dovedește constanțe: nodurile simbolurilor și ale temelor recurente indiferent de epocă (îngerii întorși, bătrîni sau bolnavi, îngerii călăi, erezia, visele, poemele erotice, la fel de importante în economia operei și de o valoare comparabilă cu cele religioase, reflexul realității imediate, oricît de voalat, ș.a.m.d.). Alexandru Lungu - Ninsoarea neagră, Ed. Vinea, Ediții definitive, București, 2000, vol. I-II
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
sub bagheta faimosului amnezic Virgil Măgureanu. În afara câtorva fraieri de la vârf (nu toți!), a pensionabililor și a unei minorități ce-și asigurase antipatia colegilor, vechii "specialiști" în trasul cu urechea, în afaceri necurate și în intimidarea românilor mai slabi de înger s-au metamorfozat, după principiul zahărului vărsat, din "ofițeri de securitate" în "lucrători SRI". Și cam asta a fost tot. Țin minte că principala preocupare a d-lui Măgureanu, ani de zile în șir, a constat în negarea vehementă a
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]
-
scutit de orice bătaie de cap, dar chiar priboii de toate speciile pot fi rechemați liniștit în vechile funcții. Populația e deja convinsă că atât Securitatea, cât și SRI-ul erau simple ateliere de confecționat dosare negre pe numele unor îngeri imaculați! Dacă mâine se va dovedi (e o ipoteză, desigur!) că Ion Iliescu însuși a fost nu doar un colaborator oarecare, ci șeful suprem al KGB-ului, cu zâmbetul său de ferăstrău circular ne va liniști: "Fiți pe pace! Dosarul
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]
-
său, e doar pseudonimul celor ce manevrează brațele mecanice agitate a democrație de către acesta. Printr-o simplă modificare a Codului de procedură civilă, dl. Joița poate decide ce e bine și ce e rău, cine e diavol și cine e înger în țară. Și asta fără să mai fie nevoie de sesizarea cuiva: de ce să se mai cheltuie, de pildă, bani pentru mobilizarea minerilor, când noi, Joița I-ul, ne autosesizăm și decidem tot ce dorim? (Ordonanța spune răspicat: "Procurorul general
Integrarea cu silicoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16169_a_17494]
-
Ploiești, are însă un inconvenient major pentru spectatori: dacă nu se află pe mijlocul sălii, ci pe laterale, practic nu pot vedea nimic. Se pot mulțumi însă să asculte muzica - unul din personajele principale ale montării. Prezența celor doi spiriduși-comentatori, îngeri negri și viciați trimite la teatrul popular și la farsă. Asta nu ar fi rău. Nepriceperea actorilor - voci stridente, nelucrate, execuții exterioare fie prea patetice (Roxana Ivanciu), fie prea pasive (Karl Baker) - necoordonați de regizor conduce multe momente spre facil
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
se încarcă de-o fulguranță autentică. Chiar prelevînd oarecum întîmplător probe ale textului în cauză, obținem sugestia unei unități morale care stă la temelia acestei producții, neîngăduindu-i risipa stilistică: "Mi-e tot mai greu să mă simt existînd: un înger închis,/ din greșeală, într-un pătul" (Mi-e tot mai greu). Sau: "Aici, unde numai aburii cailor și întîia ninsoare a iernii/ mai izbutesc să-l scoată din întristare/ pe bărbatul din mine" (Voi muri, știu bine). Sau: "întunericul/ prin
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
cu valența unei demonizări: Am obosit,/ pur și simplu am obosit s-o iau mereu de la capăt./ Îmi plutește, la fel ca Ofelia, setea de viață, pe ape./ Mie însumi, dacă vreți să mă credeți, îmi apar travestit/ într-un înger: un înger ce trece, prin lume, în somn,/ și pe care tot ce vede îl face să se creadă/ în bezna - luminată de ruguri - din întunecatul Infern" (Am obosit pur și simplu). Criza eului, acea înstrăinare de sine a poetului
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
unei demonizări: Am obosit,/ pur și simplu am obosit s-o iau mereu de la capăt./ Îmi plutește, la fel ca Ofelia, setea de viață, pe ape./ Mie însumi, dacă vreți să mă credeți, îmi apar travestit/ într-un înger: un înger ce trece, prin lume, în somn,/ și pe care tot ce vede îl face să se creadă/ în bezna - luminată de ruguri - din întunecatul Infern" (Am obosit pur și simplu). Criza eului, acea înstrăinare de sine a poetului, nu e
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
sau alteori - o nostalgie (vizavi de lucrurile trecute) bine ținută în frâu de luciditate. În acest punct se întâlnește cu Ștefan Agopian din Manualul întâmplărilor. Chiar și acolo unde ezită între statutul de erou și cel de autor (Omul fără de înger), reușește să îmbine în proporții echitabile registrul grav al notelor general-umane cu tonalitatea ironică "ce nu e totdeauna nimicitoare, ci în frăție cu zona melancoliei și a lucidității" - Al. George. La poarta unei instituții grandioase care nu poate fi alta
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
un entuziasm tineresc, un romantism de fond care șovăie a ieși la suprafață, clocotind precum un cazan încins în subsolul textului. Poetul e un romantic cifrat, un idealist ce-și înlocuiește pelerina fîlfîitoare cu o uniformă murdară de mecanic. Pletosul "înger exterminator" ce-l vizitează nu e decît un alter ego mai puțin precaut: "Într-o dimineață în care zorelele/ Răsăriseră la fereastra mea ca într-o romanță/ Vine îngerul exterminator cu pletele lui excesive/ Și-mi bate la ușă./ Eu
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
și înlocuiește pelerina fîlfîitoare cu o uniformă murdară de mecanic. Pletosul "înger exterminator" ce-l vizitează nu e decît un alter ego mai puțin precaut: "Într-o dimineață în care zorelele/ Răsăriseră la fereastra mea ca într-o romanță/ Vine îngerul exterminator cu pletele lui excesive/ Și-mi bate la ușă./ Eu îi deschid toate calcarurile, dar nu uit să-i reamintesc:/ "Ar trebui să te cam tunzi, amice,/ Ți-o spun așa, din pură simpatie""(Într-o dimineață). Condescendența ironic
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
cu toate că se dorește rece, amestecă proza cu mirabilul, epuizarea cu prospețimea eternă a unui suflet incorigibil: Frunzele cădeau ca niște adolescente/ Prin parcuri cu iarba încercănată,/ Tu așteptai să se audă de undeva/ Sunetul vag al mașinilor de salvare./ Un înger murise în ochi, celălalt agoniza/ În patul curat al trupului. Desigur, e toamnă/ Ai spus, încercînd să culegi de pe jos cu privirea/ Jivinele fosforescente, micii prieteni/ Dintotdeauna, reci, ai falangelor mele? (Scenă de gen V). De la faptul divers pornind, poetul
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
reverie țîșnită pe neașteptate, capacitatea de-a interioriza anecdoticul: "Vor veni prietenii, vor rîde,/ Inima ta albă o vor păta cu vin,/ Eu am să cad între pernele moi/ Ca un brotac subțire și cu ochi albaștri./ Confetti vor turna îngeri neoficiali/ Pe pletele noastre fragede și nedumerite,/ Prietenii vor veni, vor rîde,/ Eu voi stinge însă lumina și am să-mi spun/ Că a fost o vacanță frumoasă? (Septembrie). Identitatea sa se mărturisește a fi una infantilă: "Să nu mă
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
egida expresionismului: "Pe fruntea mea trece metal înghețat/ Paianjeni îmi caută inima./ Este o lumină ce se stinge în gura mea.// Noaptea mă aflam pe o câmpie arsă,/ Înmărmurit de murdăria și praful stelelor./ În tufișul alunului/ Din nou răsunau îngeri de cristal." (De Profundis) Dacă ar fi să stabilim niște coordonate de afinități (proces destul de dificil, aproape ratat în cazul lui Trakl) am aduce în vizor întreaga serie a poeților Desperado din Anglia secolului XX, pe Edgar Allan Poe - mai
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
există răspuns), iar comportamentul umanității oferă funeste deziluzii, părînd a confirma gîndul sumbru că, indiferent de context, "binele pur este amenințător": "Dovadă că omenirea/ Și-a condamnat la moarte/ Nu atît criminalii,/ Cît sfinții" (Nord). Elocvent este peisajul suav-macabru al îngerilor atîrnînd în crengi, aidoma unor fructe uscate sau al unor spînzurați, "toți cu hainele vestejite,/ Fibroase,/ Cu aripile încîlcite de vînturi,/ De mult nemaiîncercînd să se desprindă/ Și să cadă,/ Ca și cum ar ști/ Că mai jos sunt alte crengi, pe
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
unor fructe uscate sau al unor spînzurați, "toți cu hainele vestejite,/ Fibroase,/ Cu aripile încîlcite de vînturi,/ De mult nemaiîncercînd să se desprindă/ Și să cadă,/ Ca și cum ar ști/ Că mai jos sunt alte crengi, pe care se veșteșesc/ Alți îngeri" (Agățați în crengi). Să fie viziunea democratică doar o viziune transcendentă? Cîinele și copilul, gata să se hrănească din aceeași bucată de pîine, "Încolăciți și împăcați,/ Cu universul redus/ La bucata de pîine/ În care se mai văd/ Dinții îngerului
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
îngeri" (Agățați în crengi). Să fie viziunea democratică doar o viziune transcendentă? Cîinele și copilul, gata să se hrănească din aceeași bucată de pîine, "Încolăciți și împăcați,/ Cu universul redus/ La bucata de pîine/ În care se mai văd/ Dinții îngerului" (Piața Buzești), precum o imagine a suferinței eterne, dau impresia a înclina balanța în favoarea visului irealizabil, indicînd totodată caracterul absolut al inadaptării pe care poezia Anei Blandiana ne-o înfățișează ca pe un stigmat. P.S.: Se pare că Nicolae Breban
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
își are începutul în mișcarea de contestație din 1968, dar originile le are în studiile de psihanaliză, sociologie și antropologie. El se luptă contra persistenței în imaginarul colectiv a unei reprezentari, întreținute milenar de o societate masculistă, a femeii mamă, înger păzitor al casei sau obiect de plăcere: oricum, o ființă inferioară și supusă bărbatului. În spiritul acestui feminism, antropologic, merg toate cărțile tale. Cum și de ce ai pornit în această direcție? Eu am avut întotdeauna un foarte puternic sentiment al
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
Alex. Ștefănescu Subțire, blondă, mereu adâncită în lectură, Adriana Bittel pare desprinsă din poemul Îngerul cu o carte în mâini al lui Nichita Stănescu. Dacă titlul poemului ar fi fost Îngerul cu ochelari și cu o carte în mâini, n-am mai fi avut nici o îndoială că prozatoarea descinde de acolo. Adriana Bittel citește de
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
Alex. Ștefănescu Subțire, blondă, mereu adâncită în lectură, Adriana Bittel pare desprinsă din poemul Îngerul cu o carte în mâini al lui Nichita Stănescu. Dacă titlul poemului ar fi fost Îngerul cu ochelari și cu o carte în mâini, n-am mai fi avut nici o îndoială că prozatoarea descinde de acolo. Adriana Bittel citește de o viață întreagă (de fapt, dinainte de-a se naște, de mai multe generații). Cărțile nu
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
Valentin Nicolau - piesă în două acte - Anul trecut v-am prezentat primul volum, de debut, al dramaturgului VALENTIN NICOLAU și anume Dacă aș fi un înger, publicat la Editura Unitext. Remarcam încă de atunci o forță specială a ideii și a replicii, o consistență a scriiturii dramatice. De curînd, am citit o piesă "caldă", prima dintr-un nou volum aflat în curs de apariție: Fotograful majestății
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]