4,243 matches
-
vrând parcă să-l împingă înapoi. O liniște ciudată, deranjată doar de cântecul unui cocoș întârziat , trona stăpână peste sat. Deodată un țipat sfâșietor tulbură văzduhul, gonind păsările din cuibul lor și trezind animalele. Cerul începu să plângă în picături înghețate.Prin fața ochilor încețoșați i se perindau amintiri. Se văzu copilă, alergând desculță pe ulița plină de praf cu prietenele ei, avea buzunarele pline de cireșe și râdea ... IX. SUSUR DE VIOARĂ, de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2240
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
-ndrăgostiți până în dinți,...Ei! Ce mai soți?! Ce mai părinți?! Nu ne doream decât să fimNoi doi, să ne iubim.... VIII. TRISTEȚE, de Dorisdoria Stănescu, publicat în Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017. Sufletul uscatu-sa de plâns amar, Zâmbetul înghețat-a pe buze, Încercările de viață-s în zadar, Nimic nu mai pare s-amuze. Ochii-mi caută în rece privire, Vulturi turbați zboară pe cer Amenință-n cercuri, pieire... Refuz să trăiesc sau să sper!!! Lumea-njur îmi pare
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
Mă macină durere de vină, Apus-am cu dragostea pierdută. Mâinile smulg carnea pe care Plimbatu-sa iubirea-ți nedreaptă, Te strig cu glasul ce-mi moare, Căci inima încă te-așteaptă. Citește mai mult Sufletul uscatu-sa de plâns amar,Zâmbetul înghețat-a pe buze,Încercările de viață-s în zadar,Nimic nu mai pare s-amuze.Ochii-mi caută în rece privire,Vulturi turbați zboară pe cerAmenință-n cercuri, pieire...Refuz să trăiesc sau să sper!!!Lumea-njur îmi pare străină
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
am aripi să zbor contopită cu timpul către veșnicie... Vreau să uit că stelele-s prea departe să le pot prinde în palme sorbind picuri din strălucirea lor, să mă pierd în praful de stele visându-te... Îți respir clipele înghețate ce au devenit iubire. Vreau să uit că sunt un simplu om ce se adâncește în eternitate. --------------------------------- Alexandra MIHALACHE Slobozia ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Alexandra MIHALACHE - EVADAREA (POEZII) / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1498, Anul V, 06
EVADAREA (POEZII) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374713_a_376042]
-
și meditație dând naștere unei senzații de inutil, de zădărnicie, de abandon: „M-agăț de un pai/ i paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ i paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba.../ Timpul - pelerin înghețat, cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile uieră/ Săpând grote uriae în tot./ M-agăț de un pai/ i paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ i paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba...//”( Perindare
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
Atunci sufletul nostru se răcea și se sleia la fel ca și cuibul brumelor de pe vânturatul Continit, iar când la urmă de tot, după ce treceau prin margine de sat toate turmele coborâtoare de la munte, după ce neaua se așternea peste pământul înghețat, atunci venea din nou vremea noastră. Un an întreg să fi ținut iarna și tot nu ne-am fi săturat de săniuș, de însfințitele colinzi cu miros de tămâie, de colacii cu gust de miere, de cârnați rumenii și sarmale
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
puțin depărtate, de lăsau impresia că Ilie vrea să pășească pe marginea lumii cu ele, într-un univers paralel și pe jumătate răsturnat. Așa îl înghețaseră și îl impietriseră moartea, în cârdășie cu gerul atroce. Ilie era, de acum, piatră înghețată. Cum-necum l-au luat pe o foaie de cort și l-au dus acasă să-l înmormânteze creștinește, nefiind nici un dubiu în cauză, cu privire la motivele decesului. După ce l-au pus în pat, au încercat zadarnic să-i îndrepte membrele decedatului
CA ECATERINA TEODOROIU -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374748_a_376077]
-
motiv de îngrijorare, lui îi aduse o rază de speranță. Spera ca soția să obțină o, cât de neînsemnată confesiune, din partea fiicei. El cel puțin, asta dedusese din atitudinea ei ezitantă. Nu se înșela. Se întâmplase ceva care scosese mintea înghețată a Leei din încremenirea ei. Referință Bibliografică: Dileme ( fragment 24) / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2206, Anul VII, 14 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
care să le potolească foamea ce le contorsiona stomacurile goale. Unii dintre ei precum mistreții, vulpile, căprioarele și iepurii, riscaseră serios luând cu asalt culturile și livezile oamenilor, răscolind zăpada când se înmuia gerul descoperind cu mari sacrificii în pământul înghețat, boabe de grâu încolțit semănate de cu toamna, răzuind cu dinții coaja pomilor și ronțăind ramurile fragede ce se încăpățânau să răzbească gerul. Vulpile se bazau îndeosebi pe cotețele nesupravegheate și cu toată opoziția localnicilor, reușiseră deseori să le înșele
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
a zilei și ar fi mai bine s-o ia din loc. Ieși din casă cu senzația că o arde ceva în ceafă. Știa ce și se întoarse cutremurată să înfrunte privirea de jar rece, ce o fixa din omătul înghețat, învăluit în misterele serii. Aruncă înspre el cu o scândură ce zăcea la ușa cotețului înjghebat sub sălița de blăni, pe care se cobora provizoriu. Lupul își arată colții într-un mârâit supărat dar nu se mută din loc. Lina
SUB SEMNUL LUPULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375652_a_376981]
-
se resemneze cu realitatea. E sfârșit de noiembrie și azi noapte s-a așternut peste verdele arămiu al dealurilor și pădurii ce străjuia satul, brumă groasă. Ultimele rămășițe de vlagă ale veșmintelor ce mai acopereau ramurile copacilor, încremeniseră sub îmbrățișarea înghețată a frigului câinos de peste noapte. Le mai țintuia de ramuri doar cristalele argintii, crescute din respirația dimineții geroase, în ciuda faptului că ultima suflare de viață din trupurile lor se stinsese odată cu ultimele stele ale nopții. Când primele raze de soare
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
Le mai țintuia de ramuri doar cristalele argintii, crescute din respirația dimineții geroase, în ciuda faptului că ultima suflare de viață din trupurile lor se stinsese odată cu ultimele stele ale nopții. Când primele raze de soare cu dinți vor străpunge zorii înghețați, zdrențele agățate de ramuri vor fi dăruite țărânii, drept ofrandă, de brațele descărnate ale copacilor și vor deveni și ele țărână, asemenea tuturor lucrurilor trecătoare. Aceasta e menirea hărăzită de creator pentru toate lucrurile efemere, incluși oamenii, care adesea uită
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
ușor când, ostenit de toate, Apari în pragul casei, la ceas târziu în noapte... Femeia e durere...În lacrima-i fierbinte Se oglindesc tristețile aducerii aminte A tot ce-a fost minciună, trădare sau necaz, Rostogoliri de cioburi pe-un înghețat obraz.. Femeia e uitare...Pe-o aripa de gand Înaltă vechi dorințe, din care n-a gustat nicicând, Uitând parcă de sine, ea poartă spre-mplinire Vise și năzuințe ivite pentru zborul unor alte destine. Femeia e mister...Sub fruntea
FEMEIA E... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375750_a_377079]
-
temeri braț cu incertutiduni; cât de mare poate fi teama, cât de compozită în timp ce diversificată, imaginea și unde o găsim fără a o căuta, mai curând ferindu-ne de ea deși fără scăpare... „Mi-e frică de iarnă/ de mumiile înghețate ale zăpezii/ care ies noaptea/ din umbrele pomilor/ prin cale.// La un pas departe este toamna/ de umbra grasă a nucului/ care se-ntinde cu lenevie/ sub frunzele putrezite din grădină/ care acoperă tainele sub piele// Deoarece primul curent al
FIINŢĂ: INIMĂ, SUFLET, LUMINĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375786_a_377115]
-
o studia cu atenție. Deși era dezgustat de ființe ca ea, picioarele sale refuzau să răspundă la comenzi. De ce reacționa atât de ciudat în prezența dușmanului său de moarte? Căpos din fire, refuza să creadă că sufletul său de mult înghețat nutrea sentimente pentru un sclav al Raiului. Nu putea concepe asemenea oroare. Natura însăși se împotrivea acestor sentimente. Atunci, într-un moment de maximă tensiune, o tensiune ce era pe cale să dea inevitabil în penibil, naiva fată a zâmbit sincer
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
voi trage cu urechea la o conversatie culta. Traversez galeriile înșirate că mărgelele pe ață și decorate în diferite stiluri, în funcție de epocă și civilizația pe care le reprezintă. Sunt populate de statuete în mărime naturală, cu ochii vii și mișcări înghețate, unele triste, altele zâmbitoare, unele așezate sau culcate, altele în picioare sau în genunchi. Istoria își spune cuvântul. Un interminabil șir de figuri celebre, de la Traian, până la actualul prim-ministru al Spaniei și familia regală. Cuminți, urmează actori îndrăgiți și
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
e-aproape, Strigătele vii ce-o cheamă, Se îmbrățișează în șoapte, Înfruntând lin orice teamă... Istoria e martoră dreaptă A celor ce-au scris-o prin ei, Cu viața ce le-a fost nedreaptă, Eroi ai zilelor de ieri!... Lacrimi înghețate se preling, Pe-ai țării obraji nedormiți, Cu mângâieri, speranțe-i ating, Cei ce-azi luptă neobosiți!... ~ Cristina P.Korys ~ 2 august 2016. Referință Bibliografică: Lacrimi curg pe-ai țării obraji... / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LACRIMI CURG PE-AI ŢĂRII OBRAJI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374154_a_375483]
-
eu mi-aș fi dorit largul uraganele care bântuie oceanele lumii peșterile cu desene rupestre chiar și acum îmi încâlcești visele răsucești gâturile albatroșilor căzuți niciodată nu voi găsi insula Circei odihna sunt condamnat să vâslesc etern în aceleași ape înghețate să strâng în brațe urșii grizzly vai de mâine începe cea mai lungă noapte polară... Referință Bibliografică: Apropierea iernii / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2139, Anul VI, 08 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel Conțu
APROPIEREA IERNII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374171_a_375500]
-
-mi mai pot spune nimic și atunci de ce vorbesc?, de ce scriu?, de ce îmi tac ființei pentru a imploda într-un târziu ca un vulcan întors în propria-i cămașă de pământ? Semăn cu o mănușă murdară, simplă cârpă cu degete înghețate, incomplete și atunci... de ce mă mai ridic? Vreau să vorbim despre pietre, Victore, poate înțeleg și eu odată de ce ele cuprind atâta răbdare, chiar dacă sunt aruncate în gol, sunt aruncate în plin, se sfarmă, se împart mereu în bucăți tot
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
așterne pe umbrele nopților nedormite. Fastul circului anunță prin cornul înfundat, noua zi. Dimineața își taie răsăritul într-un strigăt scurt de pasăre. Se atinge pământul cu vârful bont al creionului colorat, se rotunjește păcăleala. Cercurile zboară. Omul, cu zâmbetul înghețat larg, tot mai larg, dansează cu cercul mai mare. Acrobațiile reîncep. Totul saltă în vârful unui con de brad. Din piatra de sub tălpile spectatorilor, așchiile sar. În mine, tâmpla zvâcnește. Spectacolul începe, reîncepe. Prea mult zgomot pentru nimic. Tot circ
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
de alta a drumului, ca într-o procesiune a gândurilor și încercărilor trăite și netrăite. Sunt în mine cratere profunde în care las să lunece amintirile, deopotrivă frumoase și umbrite de bucurie și durere, de râsetul clovnului și de zâmbetul înghețat al păpușii cu ochi cenușii. Sunt în mine spații înguste și largi în care bucuria împinge durerea. În bolul alchimic cântecul se naște sub talpa ierburilor amare. Mai senin ca nicicând, la margine de bol stau. Privesc pasul roților de
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
Scaevola n-a fost fratele meu. El nu și-a jertfit decât dreptul său braț. Eu, neavând mai de preț decât inima, pe ea am sortit-o flacării, dar n-a ars de tot : un ciob mai pâlpâie în casa înghețată a trupului coborâtor din’ naltul fumegând al Crucii. BLASPHEMY Mucius Scaevola was not my brother. He only sacrificed his right arm. I, having nothing more precious than my heart, doomed it to the flames, but it wouldn’ț burn ouț
AMOR PROHIBIT / FORBIDDEN LOVE (POEME) 1 de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374239_a_375568]
-
Scaevola n-a fost fratele meu. El nu și-a jertfit decât dreptul său braț. Eu, neavând mai de preț decât inima, pe ea am sortit-o flacării, dar n-a ars de tot : un ciob mai pâlpâie în casa înghețată a trupului coborâtor din’ naltul fumegând al Crucii. BLASPHEMY Mucius Scaevola was not my brother. He only sacrificed his right arm. I, having nothing more precious than my heart, doomed it to the flames, but it wouldn’ț burn ouț
MARIANA CRISTESCU [Corola-blog/BlogPost/374241_a_375570]
-
mult BLASFEMIEMucius Scaevola n-a fost fratele meu.El nu și-a jertfit decât dreptul său braț.Eu, neavând mai de prețdecât inima,pe ea am sortit-o flacării,dar n-a ars de tot :un ciob mai pâlpâieîn casă înghețată a trupuluicoborâtordin’ naltul fumegândal Crucii.BLASPHEMYMucius Scaevola was not my brother.He only sacrificed his right arm.I, having nothing more preciousthan my heart,doomed it to the flames,but it wouldn’ț burn ouț:a shard of itis still
MARIANA CRISTESCU [Corola-blog/BlogPost/374241_a_375570]
-
flămând sau de-i frig, să-ntrebe. Il văd plin de lacrimi, de frig și de foame Niciunul nu-ntreabă, trecând mai departe Durerea-i crește-n suflet, lacrima-l îneacă In fața unui câine, bătrânul se apleacă Cu mâna înghețată scoate-ncet din haină Un colț uscat de pâine, păstrat în buzunar Lăsându-se pe sine, pesmetul dăruiește Impărtășindu-i soarta, câinele hrănește. Ignorantă-i Lumea în graba ei avară Nici inimi nu mai bat precum odinioară... De lacrima o văd
MĂ-NCLIN CU RESPECT ȘI DRAGOSTE DE OM! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374268_a_375597]