1,779 matches
-
în clipa în care toată lumea din Manhattan a aflat că fusesem invitata Prințului la palat, șemineul mi s-a umplut cu atât de multe cartonașe albe, încât am avut nevoie de-o macara ca să-l golesc. În sinea mea, eram îngrijorată că toate astea-s invitații vădit strategice, pentru cazul că aș deveni vreodată Prințesă. Totuși, am hotărât să-mi imaginez că le primesc pentru că sunt, într-adevăr, populară. Altfel, aș fi plonjat înapoi în flaconul cu Advil. Negarea poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
plec de la Julie și să-l sun în liniște. Era groasă. Nu voiam să mai am nimic de-a face cu el. M-am apropiat de Julie, care era aplecată deasupra lui Shelley à la Florence Nightingale. Henry privea scena îngrijorat și părea oarecum impresionat de talentele ei de soră medicală. —Julie, trebuie să plec, i-am spus. —Ce s-a-ntâmplat? mă întrebă ea. Arăți groaznic. — Doamna Saxton a sărit pe mine ca o sărită de pe fix. Trebuie să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
tine nicăieri. Nu pot. Luăm cina diseară la Carlyle, ce zici? —Lasă-mă-n pace, OK? Atunci, vii în Colorado de Crăciun? —Patrick, trebuie să-nchid, i-am spus și am pus receptorul în furcă. Parcă vorbeam cu pereții. Eram îngrijorată. În zilele următoare m-am întrebat care o să fie următoarea mutare a lui Gretchen Sallop-Saxton și cât de mult o s-o tachineze Patrick în legătură cu mine. Eram panicată, nervoasă și ușor deprimată. Nu voiam decât ca toată povestea cu Patrick-Gretchen-moi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Ah, nuuuu! Trebuie să vorbesc cu ea neapărat despre dl Valentino. Vrea cu disperare să-i creeze el rochia de miresă. Există vreo șansă să-i scoți din cap prăpastia cu Zac Posen? Fără s-o presezi, dar sunt tare îngrijorată c-o să-mi pierd slujba de muză dacă nu pun mâna pe comanda miresei Bergdorf și a domnișoarelor de onoare. —Jazz, știu și eu. Iată un fiasco al modei în care nu voiam să fiu deloc implicată. Te rooog. Valentino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Jazz, trebuie să-nchid, i-am spus. — Te simți bine? mă întrebă. — Da, i-am răspuns. Mai vorbim, OK? În momentul de față, problemele de carieră ale lui Jazz mi se păreau superficiale. Va trebui să și le rezolve singură. Îngrijorată că toaleta mea pentru petrecerea de mâine ar putea fi șifonată groaznic, m-am chinuit să mă salt din pat și am început să despachetez. Mi-am agățat de șifonier noua rochie mini de la Balenciaga (foarte sexy, foarte la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fie aprins tot timpul, chiar și vara. Era ca într-un furnal acolo, dar măcar eram singure. Doamne Dumnezeule, Julie, ce mă fac? am exclamat agitată. —Dar ce s-a-ntâmplat? De ce ți s-a tăiat răsuflarea? mă întrebă Julie îngrijorată. —N-a venit. —Cine? —Charlie. —Și? — Cum rămâne cu scuzele? Cum îi mai spun că-mi pare rău c-am fost atât de nepoliticoasă și... restul? Chiar dacă mi-era groază să-l revăd după ziua de ieri, dintr-odată mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
curios să aflu cum pătrunsese atacatorul meu În apartament și cum de alesese tocmai seara În care plecasem de la hotelul Los Monteros. Deja simțeam că sînt ținut sub supraveghere de persoane care considerau că, dincolo de-a fi doar fratele Îngrijorat al lui Frank, reprezentam o amenințare pentru ele. O nouă crimă nu le-ar fi servit interesele, dar o semi-strangulare putea foarte bine să mă trimită la aeroportul din Malaga și de-acolo Într-o călătorie rapidă Înapoi spre siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tîram de-a bușilea și tot alunecam pe sub el. Dedesubt Îmi apăru În sfîrșit șirul de vile construite printre eucalipți, dincolo de limita inferioară a proprietății Hollinger. Grădinile și curțile lor din spate erau protejate de ziduri Înalte, iar din expresia Îngrijorată a unei cameriste care mă urmărea cu privirea dintr-un balcon de la etajul al doilea mi-am dat seama că niciun locuitor n-avea să-mi sară În ajutor, darămite să-mi dea voie să mă adăpostesc În grădinile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
liniștise spunîndu-le că se va ocupa personal de securitatea Residenciei Costasol, lăsîndu-le astfel libertatea de a-și continua activitățile specifice, de brutalizare a autostopiștilor, complotare Împotriva superiorilor și colectare a șperțului de la proprietarii de baruri din Fuengirola. Nu par prea Îngrijorați, i-am zis lui Hennessy. Credeam că ne-au lăsat În pace. — O bubă pe șoseaua de centură - a avut loc aseară un fel de pătrundere prin efracție. Vreo doi, trei inși au rămas fără aparate video. Și-or fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
peste ai mei frumos îmbrăcați, stând la o cafea în sufragerie. Mama este într-un deux-pièces roz din lână, iar tata poartă un costum gri cu dungi și o cravată bleumarin. De ce oare mă așteaptă atât de oficiali? mă întreb îngrijorată, în timp ce mă descalț. Oare au aflat ceva despre ce s-a întâmplat azi cu mine? Oare i-a sunat cumva domnul Scarlat? Tata își stinge țigara când mă vede și-și freacă mâinile cu o veselie care mi se pare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu mă vedea sau ca și cum ivirea mea nu o interesa câtuși de puțin. Lacrimi mari, rotunde și translucide continuau să-i picure cu o precizie înspăimântătoare în castronul cu vinete. — Ce e, mama? Ce s-a întâmplat? am repetat eu, îngrijorată. Mama? Și-a concentrat privirea asupra mea. Am resimțit odată cu ea efortul pe care îl făcea ca să mă recunoască. S-a șters la ochi și mi-a surâs. — Nimic, mi-a răspuns. Nu s-a întâmplat nimic. Iartă-mă că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de la o poștă că se simțea nespus de ușurat și de bucuros. Dealtfel, pe parcursul așteptării reapariției Profesorului pierdut în neant, plânsese cu suspine. Neputându-se stăpâni, izbucnise în hohote discrete, și asta de câteva ori, dar nu față de toți turiștii îngrijorați, ci numai aparte, când în apropiere se afla numai soția marelui absent. Manechinul gonflabil se repezi și el cu reproșurile: Lumea vă caută de ore bune, ca pe un copil care se rătăcește în Galaxia Andromeda și, când colo, domnia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să se trezească devreme, asta așa era, nu suna ca-n filme, chiar trebuia s-o facă, a doua zi avea să plece În Portugalia, trimisă de C.a. Dar despre asta, ceva mai Încolo. Eu am rămas singur și Îngrijorat, o absență de câteva săptămâni a Cristinei nu mă avantaja În nici un fel, fiindcă nu eram deloc sigur de capul meu de pod. Îmi era ciudă, părea că Începuserăm măcar să flirtăm. Și chiar de nu era așa, oricum ne simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În pâlnia receptorului se aud tocurile unor pantofi de damă cum răpăie grăbit pe parchet: Marius! Ce bine-mi pare! Unde ești? Acasă. Mai exact, în drum spre tine. Permisie? Da. În sfârșit, o veste minunată! Întreabă imediat, cu voce îngrijorată: Sper că totul este în regulă? Da, nici o problemă. Ah, ce ușurare! Hai, vino, să nu mai pierdem timpul! Revine la stand și mulțumește pentru elegantul aranjament floral. Iese grăbit, fără să mai aștepte restul. O mașină trece în viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vrea. Marius o apucă de mână iar ea îi zâmbește recunoscătoare. Ce s-a întâmplat? Să nu râzi de mine, dar mi-e frică. Imposibil, pentru tine nu există acest cuvânt! vocea jovială a lui Marius este contrazisă de mimica îngrijorată a feței. De ce să-ți fie teamă? Că-i război.... că, mai devreme sau mai târziu, vei fi trimis cine știe unde să ucizi sau, Doamne ferește!, să fii omorât. Nu vreau să mori, nu vreau să ucizi pe nimeni, nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
familiile sau țara lor, lucru de înțeles la niște oameni aflați departe de cei dragi din cauza războiului. Spre surprinderea ei, versurile deplângeau soarta tristă a celor condamnați la ani grei prin lagărele de muncă ale înghețatei Siberii. Smaranda încruntă ușor îngrijorată sprâncenele. Trebuie chemat imediat medicul. Mi-am permis deja să chem pe domnul doctor Solomovici, care este acum cu el. Foarte bine. Ce a spus? Că nu arată bine. Rana necesită îngrijiri speciale și pentru asta trebuie transportat la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
domnule doctor. Am onoarea, domnule Rădulescu. Cât mă bucur să vă reîntâlnesc! Și eu. Ultima oară ne-am văzut acum trei ani. Da, la petrecerea de Crăciun. Nu ați stat mult, soția dumneavoastră trebuia să nască și erați un pic îngrijorat. Da, aveți dreptate, dar până la urmă totul a decurs foarte bine. Doctorul care a asistat-o chiar s-a mirat că soția mea a născut așa ușor, parcă nici nu ar fi fost la prima sarcină. Tot el a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
A. Gh. Olteanu Suntem cu toții îngrijorați, în diferite grade, în funcție de felul în care ne poziționăm față de el - uneori de la an la an, alte ori de la niște ani la alți ani - de soarta învățământului românesc. Care, într-adevăr, se afundă lent și sigur, ca alunecările de teren
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
mai puțin de jumătate își doresc în mod efectiv eliminarea instituțiilor democratice. Democrații încrezători care sînt împotriva desființării parlamentului și consideră că acest lucru e puțin probabil să se întîmple, reprezintă 52% dintre respondenții sondajului BND. O cincime sînt democrați îngrijorați, care sînt împotrivă, dar se tem că acest lucru s-ar putea întîmpla. Autoritarii optimiști, care sînt împotriva instituțiilor reprezentative și cred că acestea pot fi răsturnate, repre-zintă tot o cincime din cei intervievați, procent la care se adaugă cîțiva
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
supusă, avea pași șovăielnici, pașii ei de-atunci, când o găsisem plimbîndu-se prin fața casei mele. Cum ea nu spunea nimic și nici eu n-aveam de gând să spun ceva, o lungă tăcere se așternu între noi, nepăsătoare la mine, îngrijorată, se pare, la ea. În cele din urmă ea mă întrebă deodată cu un glas care infirma ceea ce mi se păruse mie că e supunere: gândire sigură pe ea, judecată fără apel: De ce te-ai purtat așa de urât cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmi spusese ea că speră să-mi semene mie și nu ei? Îmi înapoie florile ca să poată urca în taxi. Mașina luă viteză. De ce e bronzata? o întrebai. Te pomenești că e brunetă?" "Nu, are icter! zise ea, dar deloc îngrijorată. Icter fiziologic, aproape toți au, e o reacție fără importanță. Trece în zece zile." În timpul lehuziei vorbisem zilnic împreună la telefon, deși prindeam foarte greu maternitatea, suna veșnic ocupat și tot din aceeași pricină nici ea nu putea să mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pare că e universal, cel puțin pe bietul Petrică îl arunca pe cele mai înalte culmi ale indignării neputincioase.) Mă apropiai, stinsei plafoniera și îi aprinsei veioza. Nu era bolnavă, venea la birou ca de obicei și la întrebarea mea îngrijorată îmi răspunsese printr-o tăcere pe care o făcu elocventă de astă dată cu o mișcare definită a degetelor, de respingere a unei asemenea ipoteze. Totuși, într-o zi refuză să mai ia masa cu mine, adică mă asistă, dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în ciuda răcorii agreabile care domnea în cameră. Mai ținea pumnul pe stern ca pentru a se convinge că era întreg. Apoi camera video de deasupra patului se puse în mișcare și tresări. O femeie de o vârstă incertă o privea îngrijorată. Meditehniciana din serviciul de noapte. Îngrijorarea ei părea sinceră, nu doar profesională. ― Iar coșmaruri? Vrei ceva ca să dormi? În stânga lui Ripley, un braț mecanic se deplasa bâzâind. Îl privi cu dezgust. ― Nu. Am dormit și-așa prea mult. ― Cum dorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dar îi umezi gâtul. Caporalul o privea, așteptând să termine. ― De când n-ai mai dormit? Douăzeci și patru de ore? Ea ridică din umeri, nesurprinsă de întrebare. Tensiunea constantă o epuizase. Numai dacă jumătate din oboseală răzbătea din aspectul ei, atunci expresia îngrijorată a lui Hicks era de înțeles. Oboseala o va doborî mai devreme decât creaturile. Când răspunse, vocea-i era depărtată și indiferentă. ― Ce mai contează? Tot ce facem e inutil. ― Parcă spuneai altceva. Cu capul, ea arătă culoarul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de război ale Celui Mai Mare Imperiu își făceau apariția, și-și ocupau pozițiile, În consecință, se părea că dușmanul mai avea și-un al doilea plan. Pentru că încetase orice agresiune și începuse să transmită mesaje în care se arăta îngrijorat și confuz, cei de la bord vrând să lase să se-nțeleagă că nici ei nu știu unde se află. Primiseră de la ei un mesaj suspect: Haideți să negociem!" Era o concesie nemaipomenită din partea străinilor și, deci suspectă. Dar Gosseyn Doi era pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]