1,523 matches
-
Sunt betonierele românești, care pleacă de la fortificații. Am vorbit cu Costică, un consătean, soldat la pichetul de grăniceri, și mi-a spus același lucru. Ioan se-ntoarse brusc, cu inima strânsă. Fără o înștiințare oficială, era doar un zvon. Noaptea, îngrijorat, nu dormi aproape de loc. Parcă în vis îi vedea pe soldații ruși încartiruiți acasă la ei, pe când avea vreo patru ani. Nu era logică cedarea, însă zvonurile erau iscate de adevărul dovedit, mai devreme sau mai târziu. Dimineață, cu noaptea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
-l crezuse laș, dar i se confirmase convingerea de a se încrede deplin doar în el însuși. Necăjit încălecă, porni iar la drum, gândindu-se la zilele grele pe care le trăia, dar și la dezastrul prin care trecea țara. Îngrijorat întoarse capul. Din spate, se auzea un cal venind la trap. Poate pentru prima dată după multă vreme, răsuflă ușurat. Călărețul era soldatul din Bârlad, care în timp ce sătenii împărțeau prada, profitase de preocuparea lor intensă și reușise să recupereze un
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
un salon, a rămas pe loc, cu Întrebarea pe chip: “Dar ce s-a Întâmplat? Unde trebuia să fii la ora asta? E ceva În neregulă?” ― Am citit pe chipul dumneavoastră Întrebările nerostite, domnule profesor. Nu aveți de ce să fiți Îngrijorat. Totul e În cea mai deplină ordine... Sunt fericitul tată al unui băiat frumos și bine dezvoltat! să-ți aduc s-a grăbit să-i spună Mariei... ― Atunci, să-mi dai voie s-o felicit Întâi pe Maria, eroina evenimentului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Păi am căzut printr-o groapă din spatele unui tufiș și... Poftim? Printr-o groapă? Cum e posibil? Groapa transmitea cumva o luminiță strălu citoare? Da, dar de unde știi asta? Ooo... asta e de rău, e de rău! a spus piticul îngrijorat. Stai puțin! De ce e de rău? Tu cine ești? Eu sunt piticul șef de pe tărâmul piticilor, unde se creează toamna! Bine, asta înțeleg, dar ce este așa de rău în legătură cu groapa și cu lumina aceea? Păi, stai să-ți explic
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
de leu. Da, cu Rusalin". De ce l-am mințit, nu știu. Efectul? Am avut parte de-o noapte neașteptată. La care nu m-am așteptat. Noapte întreagă, febrilă, furtunoasă, deplină. Tînjesc și acuma după mîngîierea de care am avut parte. Îngrijorat că mă pierde, că-și pierde poziția de soare personal, s-a descoperit, n-a mai alunecat printre cuvinte. Avea o pepită de aur în inimă. "Să faci dragoste cu mine și să te gîndești la mine, nu altundeva". Putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în vremuri grele pentru ei au găsit adăpost și ospitalitate la români, dar acum au uitat toate legăturile prietenești din trecut cu România și-și fac politica lor de deznaționalizare, fără să le pese de părerea Uniunii Europene. Mă întreb îngrijorat asupra viitorului nostru politic și mă mir de câtă miopie politică pot da dovadă politicienii noștri de astăzi. O altă știre transmisă arată că Bulgaria a rechemat în țară 37 de ambasadori pentru vina de a fi colaborat cu fosta
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de scris și mă apropii de ea s-o mângâi pe corpul ei gingaș; oare ea știe că eu știu că se uită la mine cu dragoste? (amiază) Trec imperceptibil pe muchia noului an: e un revelion trist. Îmi caut Îngrijorat propriul alterego În oglindă, la miezul nopții; la acest ceas faustic, se deschide o fisură invizibilă În stratul argintat prin care mă uit cu spaimă dincolo, pătrund În zona de interdicție doar pentru o fracțiune de secundă; ah, cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ne-ai lăsat să ne tocmim și să ne sfădim, dacă grecul are hârtia în portofel? se bosumflă chiar Pravilă, după ce Chirilă le povesti ce-a aflat din gura arendașului. Câțiva mormăiră ceva, pe de lături. Primarul, uitîndu-și jignirea, făcu îngrijorat: ― De... Atunci Luca Talabă, parcă uluirea i-ar fi schimbat glasul și înfățișarea, se ridică de pe scaun, fără voia lui, și vorbi printre dinți: ― Apoi nici să fim batjocoriți așa, nu ne-om lăsa! Și alte glasuri, care mai molcome
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
La masă, Gavrilaș îl întreținu tot despre tulburări. El a auzit pe la poliție lucruri urîte: că un orășel oarecare ar fi fost devastat de țăranii răsculați și că se vorbește despre mobilizarea armatei... După-amiazi se întîlni cu preotul Belciug foarte îngrijorat: ― Mi se pare că am nimerit rău cu venirea în țară. Se aud întîmplări întristătoare, nu știu cât sunt de adevărate. La hotel îmi spune portarul c-au sosit jidani de prin Moldova, care povestesc grozăvii mari... ― Pe-aici așa-s oamenii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre casă, tânărul Iuga ceru impresiile lui Herdelea. ― Mie oamenii mi se par liniștiți, zise Titu. Dacă-i iei cu binele, te poți înțelege cu dânșii. Nu se știe însă până când, căci... ― Și tocmai asta e întrebarea cea mare! murmură îngrijorat Grigore. Seara rămase în patru ochi cu bătrânul să discute împreună situația și mijloacele de întrebuințat pentru a evita o nenorocire posibilă. Miron Iuga strânse din sprâncene de îndată ce auzi că Grigore, pentru liniștea spiritelor, a stat de vorbă cu oamenii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
viteaz? zise cu ironie drăgălașă către Stavrat. Vai, dacă aș fi știut că ai să fii așa de circumspect, te-aș fi cruțat: mi-aș fi ales alt avocat! ― O, dumneavoastră glumiți, coniță, pentru că n-aveți experiența vieții! murmură avocatul, îngrijorat. Din nefericire... ― Nu, te rog, încetează, domnule Stavrat, cu lamentările! reluă Nadina serios. Ori vrei cu tot dinadinsul să mă faci să regret c-am venit? Nu voi regreta, fii sigur! Din contra, parcă niciodată nu mi s-a părut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se simțea mai slăbit. Toată iarna a suferit ba de una, ba de alta, și a spus mereu că nu mai apucă vara. Odată însă cu primele raze de soare, se mai înviorase și-și recăpătase pofta de viață... Răspunse îngrijorat ginerelui său, care stătea lângă el, în picioare, gros, greoi, ca un butuc: ― De, Filipe, ar trebui, văd și eu, dar dacă oamenii... Apoi cu glas schimbat: ― Dar mă mir ce mai așteaptă și oamenii de nu se apucă de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
adineaori cu căruța spre Moză-ceni: că au întîlnit, mai devale, în Teleorman, cete de țărani umblând din sat în sat, alungând pe boieri, luîndu-le moșiile și dând foc conacelor, ca nu cumva să se mai întoarcă înapoi... Logofătul era mai îngrijorat ca boierul să nu se întîmple cumva să se scoale țăranii. Deși zicea, sfătuindu-se cu nevastă-sa, că el n-a năpăstuit pe nimeni și a ajutat unde a putut, încît n-are de ce să-i fie frică, adăuga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că ar fi un prefect eminent, tocmai pentru vremurile acestea tragice... Pe drum Grigore comunică lui Titu că, dacă într-adevăr va fi numit Baloleanu, va pleca și el neapărat spre Amara în tovărășia noului prefect. Mărturisi că e foarte îngrijorat de soarta bătrânului. Oprindu-se în fața Teatrului Național, pe trotuar, Grigore Iuga își consultă ceasornicul și șopti cu o tristețe amară în glas: ― Douăsprezece și jumătate... Doamne, Doamne, ce-o fi acuma la Amara? 6 Până la amiază toată Amara știa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nu te lăsa!... De ce să-l asuprească și să-l batjocorească?... Trebuia să-i pui mîna-n beregată și... Un glas subțire strigă, mai departe, stârnind veselie împrejur: ― S-a încins moșul, fraților, nu-i fie de deochi! Ignat Cercel bâlbâi îngrijorat: ― Ia vezi, Trifoane, să nu te pomenești cu boierul că te... Când reapăru Miron Iuga cu pușca în mână și cu ochii umflați și roșii ca cepele, fu întîmpinat cu un murmur de mirare și de nemulțumire. Bătrânul se opri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sau tragedia, deopotrivă de gălăgioase și nestatornice. Așa cu răscoala aceasta; întîi toată lumea a luat-o ca o diversiune politicianistă, un ingenios mijloc de a răsturna guvernul, iar acuma toată lumea e desperată și anunță prăbușirea țării. Grigore Iuga era mai îngrijorat chiar decât Baloleanu. Aseară, la Predeleanu, a fost sfătuit să nu se hazardeze inutil, până ce se va pacifica județul. Nimeni nu știe precis ce e la țară. Ori că merge, ori că așteaptă la București, el nu mai poate fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plină cu lucrări de caligrafie și picturi. Cel mai mare tablou înfățișează un Buddha, pictat cu aur pur, care traversează râul. E un uriaș cu o burtă enormă și stă călare pe o frunză de lotus. Nu se arată deloc îngrijorat cu privire la posibilitatea de a se scufunda, căci ochii îi sunt complet închiși, iar gura sa zâmbește ușor. Are în mâini celebra cupă a înțelepciunii. În dreapta tabloului se află un raft albastru pentru cărți, plin până la refuz. Din tavan atârnă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Pe care? Avery? —Avery, Philip, ce contează? Am avut nevoie de fiecare dram de voință ca să nu-l omor. Spusese ceea ce trebuia să spună, așa că de ce-mi simțeam Încă stomacul Întors pe dos? Oare pentru că mă Întrebam cât de Îngrijorat putuse fi, dacă nu sunase timp de zece ore? Sau pentru că Încă nu auzisem nici un cuvânt din partea lui despre cum o să fim Împreună? Sau poate că era mai simplu și eram doar stresată din cauza intrării mele bruște În șomaj - realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
episcopul cumanilor să orânduiască un păstor catolic pentru români. Din această scrisoare, datată 1234, document major al istoriei noastre medievale, răzbate o lume românească vie, autentică, organizată politic și bisericesc, în jurul arcului carpatic, dar nu numai acolo. Papa se arată îngrijorat de fragilitatea episcopatului catolic cuman, împlântat pe teritoriul extracarpatic, ce părea un pământ al nimănui. De mare însemnătate se dovedește faptul că această societate românească era organizată sub aspect politic și ecleziastic. Indirect, acei "pseudo-episcopi" (ortodocși) îi anunța, ca existență
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mongole au provocat îngrijorare în Ungaria, dar temerile nu s-au adeverit, efectivele lor erau reduse, întrucât principalele forțe ale Hoardei de Aur erau angajate în luptele cu hulaguizii din Persia. Dar neliniștea în spațiul Europei centrale persista și, la fel de îngrijorat, papa Clement IV lansa, în 1265, apelul pentru organizarea unei cruciade împotriva mongolilor. Însă, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea (1266-1299), la conducerea teritoriilor apusene ale Hoardei de Aur a ajuns Nogai, unul dintre cei mai capabili
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
confesiune țintea să facă generozitatea creștinească credibilă politicește. Semnificativ este că, în iunie 1771, Panin ar fi fost de acord cu cedarea doar a Olteniei către Austria, alternativă care apare și în varianta a doua transmisă prin contele Massin. Desigur, îngrijorat de febrilitatea Austriei, Panin urmărea s-o atragă de partea Rusiei în rezolvarea conflictului sau, mai bine zis, conflictelor, iar Principatele Române constituiau un punct esențial, de cel mai mare interes pentru Austria și, deci, de neocolit. Este posibil ca
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să li se alăture un corp militar format din unguri, transilvăneni, munteni și moldoveni; s-ar fi organizat astfel o armată care, pusă sub comanda francezului Valcroissant, trebuia trimisă în luptă contra rușilor. În mai 1771, Saint Priest se arăta îngrijorat de clauzele privitoare la independența Principatelor și a tătarilor, pentru ca o lună și jumătate mai târziu, Afacerile Străine să facă precizarea că Franța nu era interesată în chestiunea despăgubirilor bănești la întocmirea păcii, dar era interesată ca autoritatea Rusiei să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în urmă, se lasă de necaz în voia primului bărbat care-i iese în cale. Ziua următoare, când renunță la planurile de nuntă și le mărturisește părinților "greșeala" pe care o săvârșise, aceștia fac o criză de nervi: tatăl e îngrijorat de ce se va întâmpla cu întreprinderea, pe când pe mamă, o adevărată burgheză, nu o interesează decât ce va spune gura lumii. Îndurerată și îngrețoșată, Monique părăsește casa părintească trântind ușa în urma ei și decide să-și trăiască viața. Astfel, romancierul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
modifică. În mod interesant, estimarea probabilității și a implicațiilor pericolului se amplifică atunci cînd oamenii se gîndesc la confruntarea cu ceea ce îi sperie, în comparație cu momentul real al confruntării. Poate ați observat și dumneavoastră acest lucru este posibil să fiți mai îngrijorat cînd vă gîndiți să vă confruntați temerile, decît atunci cînd vă confruntați cu adevărat cu ele. Aceste îngrijorări bazate pe supraestimarea probabilității și implicațiilor pericolului pot încuraja o persoană să evite situațiile generatoare de teamă. Evitarea situațiilor nu face decît
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
care erau planurile Germaniei în eventualitatea ruperii frontului moldovenesc? Care erau posibilitățile de apărare prin Luftwaffe în cazul atacurilor aeriene ale Aliaților împotriva României? Care erau măsurile în privința eventualității unei debarcări aliate în Marea Neagră? Ion Antonescu, de asemenea, este foarte îngrijorat deoarece, pe front, în fața ofensivei lansate de sovietici la 18 august, trupele române cedează. Efortul sovietic se îndreaptă spre punctul de intersecție al trupelor române și germane, între Prut și Iași. Lupta cu avioane și blindate rămîne fără rezultat timp
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]