2,408 matches
-
să ne reîntoarcem la discuția noastră despre credința În Dumnezeu. Prin rugăciune, prin credința că există acel ceva sau cineva care ne ajută, nu cumva creierul nostru comandă organismului o stare de relaxare, o stare În care nu mai sîntem Îngroziți de ceea ce s-ar putea Întîmpla? Oare În această stare, nu uităm practic de problemele care ne frămîntă, deoarece sîntem convinși că problema se va rezolva, cu ajutorul pe care ne bazăm? Eliberîndu-ne de aceste frămîntări, acea energie care se irosea
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
totdeauna dușmanul Americii: de acolo, așa i se părea ei, veneau mai toate păcatele. După ce s-a uitat mai bine În jur și-a dat seama că păcatul venea de peste tot, chiar și din mintea ei, din carnea ei; se Îngrozea atunci, pentru că, uneori, Încă mai poftea la bărbat, Îi venea cîteodată să se arunce peste Thomas; dacă ar fi făcut una ca asta, ar fi Închis, rotund, povestea din Amsterdam și lumea s-ar fi aprins singură. Numai că Dumnezeu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
taci! a fost răspunsul lui tăios, însoțit de un gest brutal prin care a prins-o în brațe și i-a îndoit trupul pe genunchii lui. A încercat să o sărute fără voia ei, dar fata s-a ferit. O îngrozea privirea lui de om nebun și balele ce i se prelingeau pe la colțurile gurii. A strâns-o cu brutalitate și a încercat să-i deschidă nasturii bluzei. Fata s-a opus cu toată forța și a reușit să scape. A
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cadoul cumpărat cu tot dragul pentru Relu Marian Malciu din puținii ei bani economisiți cu greu. Nu reuși să deschidă poarta. Ori că nu avea forța necesară, ori că nu știa cum să declanșeze mecanismul de asigurare a acesteia. Era îngrozită numai la gândul că vine după ea ori că dă drumul la vreun câine uriaș, dintre cei văzuți în curte la sosire, s-o sfâșie. I-a deschis-o cineva din afară. Era un băiat tinerel, în salopetă albastră. - Hai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se termină prost. Ce puteam să-i răspund domnișoarei ri în asemenea situații ? în general rămîneam calm și îmi asumam rolul de consolator universal, deși ceea ce-mi povestea ea în cursul acceselor sale de panică și de naivitate mă îngrozea ușor și pe mine. De unde ați aflat, domnișoară ri, că toate poveștile de dragoste se termină prost ? Domnișoara ri, plîngînd, sughițînd, afișînd o mină speriată, încercînd să-mi demonstreze (cu sînii goi) că omenirea se confruntă cu un mare pericol
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fum, săruturile devin convenționale toți experții mi-au vorbit de inevitabile momente de oboseală, de gelozie nu vă mai spun cîte lucruri mi s-au revelat iubiții se ceartă uneori între ei, se părăsesc brusc urmează plînsete, reproșuri, agonie... sunt îngrozit, Domnișoară ri, nu știam că pe planeta dumneavoastră lucrurile pot lua o asemenea întorsătură ce fac acum ? mai rămîn ? 71. sper că într-o bună zi ai să găsești aceste rînduri pe bizarul tău computer. Dar nu sunt sigură, prea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
supărătoare. Pentru a o izgoni, se agăță cu voință de o imagine purificătoare. Numele "Isus" răsărindu-i în minte, aruncat de scurta apariție în penumbră a lui Simion, se strădui să-l cultive. Dar asociația interioară luă forme care-l îngroziră. Noua umbră albă se îndreptă către cealaltă, care aștepta râzând și mai sarcastic, și totul se amestecă grotesc. Felix scoase capul la aer și deschise bine ochii, ca să scape de rânjetele viselor. Preferă atunci să înfrunte treaz problema și ajunse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și mai viguros. Vreau să ai încredere în mine, să nu te mai simți așa de singură. - Am încredere în tine, zise Otilia, dar mi-e milă de papa.Cu el am trăit de mică în această casă, și mă-ngrozește ideea că toate astea au să se sfărâme. - Nici eu, Otilia, nu am pe nimeni, cum vezi; de aceea așfi vrut să fim amândoi alături. - Felix, zise Otilia, reluîndu-și vechea ei ținută hotărîtă,țin la tine și aș dori ca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia văzu cum Marina, Stănică, Titi, Olimpia, Aglae treceau în șir, prin zăpadă, spre fundul curții, de dimineață, și sufletul i se umplu de revoltă. Avu impulsiunea de a deschide o fereastră a geamlâcului și de a țipa, apoi se îngrozi că bătrânul a murit și alergă în cămașă și-n picioarele goale până în sufragerie, unde bătrânul dormea liniștit, sforăind. Atunci se întoarse în odaia ei, se îmbrăcă și sculă după aceea și pe Felix, pe care-l duse la geam
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
popândău speriat, seceră prin exterior o vitrină orizontală, dintr-acelea în interiorul cărora se expuneau Operele tovarășului Nicolae Ceaușescu, la intrarea în casele de cultură și în școli. Hărmălaie inutilă. Damigenele sau dușmanii nu erau nici aici. Pentru a nu-i îngrozi definitiv și a-i face s-o tulească cu damigenele la vedere prin incinta clădirii, deșiratul "ofripse cu trucaje de Buftea". Căută să le ațipească vigilența. Adică se prefăcu că participă și el, cu însuflețire, la discuție, vorbind iute și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lor externe, dădea de perete ușile metalice ale saloanelor și rezervelor, răsucea comutatoarele și striga deșteptarea. Extrăgea pacienții de sub baricadele lor onirice și fecale. Decupla sondele gastrice, intravezicale. Înaripa asistentele la desferecarea din chingi, din cătușe, la coborârea apărătorilor laterale. Îngrozea pe orișicine cu un cât de mic ajutor: - Bună dimineața, oligofrenilor! Ați visat frumos, maniac- depresivilor?! Primăvara peste voi, schizofreni catatonici!... Haideți, hoiturile sus, paratim-zoofobilor!... Fiindcă ați fost cuminți, au sosit mămicile voastre, în vizită, pe la voi! Într-adevăr, lui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să trag afară liftul din locașul lui, să-l aduc la mine în casă, de gât, ca pe un cățel și să pun înaintea lui o farfurioară de lapte. 324 DANIEL BĂNULESCU cu mâna întinsă, iar dintre degetele lui sărind îngrozite alimentele, precum scânteile din piatra unei brichete. Mi s-a și plâns. - Nu mai reușeam să mănânc aproape nimic. Nu mai reușeam să mă mișc aproape deloc. Nu mai găseam puteri să mă spăl, să vorbesc sau să plec la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru tine, Marie!... Frunzele de foioase sânt mai călduroase decât cetina de brad. Cetina de brad este mai confortabilă decât rădăcinile și tulpinile de jnepeni. Trei coțofene, care au gustat din stârvul meu, vorbesc acum cu glas omenesc și îi îngrozesc pe salvamontiștii orășelului Bușteni!..." rosti Bărbatul de Ceață și, cu mâna stângă, manevră trei dintre butoanele pick-up-ului, stăruind să elimine fuioarele de paraziți datorate microfoniei. - Adriane! Nu-mi vorbi despre stârvul tău, Adriane! Fiindcă eu simt că mă topesc și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de ruginit. - A umbli cu șișuri!... Trosc, pleosc, buf același tratament! Ajung la ei. -Stați ..! Opriți-vă! a spus un plutonier. Pe ei îi vrea domn căpitan! Milițienii îi iau la caftit pe următorii, fără să facă pauză. Stani era îngrozit chiar vroia să le spună milițienilor care îi băteau, dacă trebuiau să-l caftească măcar să nu-i rămână cumva urme. Avea a doua zi examen, în plus nu dorea să afle mama lui și urmele loviturilor ar fi fost evidente
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
curioasă îl întreabă când apare îmbrăcat, gata de plecare: - De ce nu mănânci? Cum te descurci la serviciu, este greu? - Mă duc la Delfinul. Este foarte interesant! Îi povestește ce face acolo, vine și tatăl lui, îl ascultă și când mama îngrozită de atâtea mizerii care miros urât, a petrol, râd bine dispuși. În final pleacă la restaurant. Până i se aduce ciorba îi povestește zâmbind unchiului despre practica care a făcut-o după sesiune. Anul acesta ne-au trimis la muncă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mai privi spre noi fără remușcarea de-a nu fi murit în Dumnezeu. Otrava deliciilor amare ale ființării ia glas în iadul muzical al sângelui, din aburii căruia se înalță miresmele ei funebre. Plictiseala care ne așteaptă în viitor ne îngrozește mai mult decât orice groază a clipei de față. Prezentul în sine ne dezvăluie viața plăcut insuportabilă. Nebunia este introducerea speranței în logică. Măreția voluptății purcede din pierderea minții. De n-am simți că înnebunim, sexualitatea ar fi o murdărie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un om care ar trebui aruncat undeva, într-un cazan cu flăcări. Nu pricep absolut deloc ce-o fi cu mine în acest univers. Simt în acest moment o necesitate de a striga, de a scoate un urlet care să îngrozească întreaga lume, să facă pe toți să tremure, să plesnească într-o nebunie de groază. Un trăsnet teribil îl simt virtual în mine și mă mir cum nu izbucnește pentru a nimici lumea asta, pe care aș înghiți-o pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
neștearsă pentru noi și, desigur, și pentru Europa. Ei n-au adus nici o idee, nici un freamăt, nici o pulsație nouă. Nu trebuie să ne mai gândim la trecutul nostru. Că, atâtea secole, Constantinopolul a fost punctul ideal al vieții noastre, mă îngrozesc de tot ceea ce poate imagina o disperare retrospectivă.Cultura bizantină n-a fost decât un văl negru, care ne-a ascuns lumina, un doliu sinistru al mizeriei noastre naționale. Lipsa de spirit politic de mare anvergură este caracteristică acestui "Orient
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și a conducătorilor. Un social în același timp neliniștitor și fascinant e pus pe picior de egalitate cu refulatul individului. El aduce la lumina zilei ceea ce atît de greu am izbutit să sesizăm: inconștientul. Inconștientul întruchipat de mulțimi l-a îngrozit pe Freud la fel de mult ca pe noi. I-a trezit aceleași temeri pe care i le trezise odinioară lui Le Bon, dacă vă amintiți: Această teamă de mulțimi, scrie Marthe Robert, pe care o putem cataloga drept fobie fără a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de probleme care trebuie rezolvate. Factorul „prețul Înlocuirii”. Orice manager știe cât este de greu și cât de mult timp Îți ia procesul de angajare a unei persoane noi. Managerii care s-au săturat până peste cap de recrutări sunt Îngroziți de toată tevatura cu pusul anunțurilor, solicitarea CV-urilor și organizarea interviurilor. Și-apoi, pe o piață a muncii care se restrânge pe zi ce trece, persoana angajată ar putea să nu reprezinte neapărat o Îmbunătățire. Să fie oare Kelly
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
l-au inspirat pe Kipling să-l creeze pe Mowgli, eroul unui celebru desen animat de Walt Disney. La sfârșitul lunii septembrie 1920, reverendul Singh este găzduit pentru o noapte într-un sat din India, când un localnic îi vorbește îngrozit despre existența „unei creaturi monstruoase în jungla din apropiere”. Înnebuniți de spaimă, fiind chiar gata să se mute în alt loc, sătenii îl roagă pe pastor să-i scape de aceste Manush-Baghas („spirite umane”). Organizând împreună cu prietenii un loc pentru
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
iezește, bate, umflă rîurile tulburate. Culmele trec peste șesuri, apele trec peste maluri, Valuri mari se sparg În zgomot, răpezite peste dealuri, Dar nici clopotul lor aprig, clăbucind, ferbînd În spume, Nici chiar troncătul de zdraveni bolovani În rostogol Nu-ngrozesc ca uriașul ce s-arată crunt la lume, Cu fălci negre scrîșnitoare, cu ochi roși, cu peptul gol, El apare pe sub nouri ca un munte de turbare Ce amenință pămîntul să-l turtească-n răzbunare! Ca și dînsul, Strîmbă-Lemne, uragan
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și basmele nerozilor nici soarele nu-mi este-ngăduit ochilor, nervii surpați, oasele zdruncinate, pulpele sfâșiate, durerile mă însoțesc unde pun capul, lanțuri, sângele scurs și veșnica groază mâncarea-abia de-ajuns și slinoasă. Da, văd pe chipurile voastre că v-a îngrozit, este oleacă mai realistă decât celelalte, dar am vrut să rezum în ea torturile și batjocura și poate că am exprimat și cruzimea. Foarte impresionant, plină de forță murmura tipograful răsfoind hârtiile. Am presupus că era mult prea personală, dar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ești om, ești un trunchi, auzi ? Ești un butuc și într-o zi o să te fac surcele și o să te pun pe foc, să-ți pârâie oasele-n sobă ! Uitând de furia mâinii care se ridicase din nou, Coltuc privi îngrozit spre topor. Melania se târî și-l trase sub pat. Dar interesul lui Golea se mută brusc, astfel că mâna lui nu mai poposi pe obrazul băiatului. Îi apucă tolba de la gât și o smulse. Scoase mărul, pe care îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
maică-sa din pragul ușii. Dacă ești încuiat la mațe, să-ți înmoi niște prune uscate... Jenică se ghemui sub pompoanele cu care îl împopoțona maică-sa până să meargă la școală. Clătină din cap. Prunele umflate în apă îl îngrozeau chiar mai mult decât dantelele și pompoanele sub care abia se vedea în fotografiile copilăriei. — N-am nimica, spuse, refăcând, cu aceeași încetineală, drumul până la masă. Am ieșit azi, chiar de două ori... — Cum era ? nu se lăsă maică-sa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]