1,859 matches
-
de lipsuri, și mi-era rușine cu ea. Acum am trecut de vârsta ei, pentru că, murind, ea a rămas mai tânără ca mine, dar, cu cât mă străduiesc s-o Înțeleg, cu atât mi-e mai străină... Iar fața ei, Îngrozită că ar putea să explodeze Într-un plâns nervos, nu și-ar recunoaște-o dacă și-ar zări-o În vitrina cofetăriei de pe Hauptstrasse În timp ce urmărește mașina decapotabilă, escortată de motociclete și Își Înghite lacrimile isterice, uriașe lentile strâmbe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Întunericul halucinant, luminat de câteva becuri. Să mergi, respirând rar și adânc, ca să Îți mai amâni o secundă voma, să te tot clatini, mergând, dar să mergi, Încă un pas, Încă un pas, Încă unul. Tot mai Înghețat, tot mai Îngrozit, clătinându-te, gândind ce? Simțind ce? Oricât mă voi strădui toată viața de acum Înainte, tot nu voi reuși să aflu. Și pasul greșit să-l faci chiar Înainte să pășești În balconul de la camera Luminiței... * L-aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care declară ilegal orice transfer de proprietăți făcut în timpul ocupației germane, dacă una dintre părțile implicate îl denunță. Chiar nu te-ai gândit la asta niciodată? Să știi că nici eu nu m-am gândit decât azi-dimineață. Charlot îl privea îngrozit. Figura animalică, buhăită a actorului își atinsese starea ideală: însăși întruchiparea trufiei și a poftelor trupești se sprijinea acum neglijent de axa globului și-i oferea întreg pământul pe tavă sub forma a șase acri de pământ și o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
că de fapt este foarte drăguță. Ben nu zice nimic. Zâmbește, dar e de ajuns să ne uităm la el ca să ne dăm seama că vrea să vadă mai multe. Din păcate, n-o să apuce. Îmi acopăr fața, prefăcându-mă îngrozită. ― Nu mai pot să fac asta, spun, este prea oribil. Și tastez repede: ― Bine, mersi pentru masaj. Trebuie să repetăm figura și altă dată. Pa-pa. ― Îmi pare rău, am fost cam scârbos? Săracul Todd, a stricat totul când de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
convingă să se întoarcă. ― Doamne, ce coșmar! îi spune Sophie Lisei când ajung din nou afară. Ești sigură că merită? Nu e mai bine să sărim într-un taxi și să mergem în oraș? ― Ești nebună? exclamă Lisa, întorcându-se îngrozită spre ea. Când n-am mai întâlnit un bărbat atât de arătos de un car de ani? ― Arată într-adevăr superb, îi dă dreptate Sophie, dar lucrează la Kilburn Herald. Adică nu prea intră în lumea noastră, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
întreabă Geraldine, căreia nu-i vine să creadă că, dintre toți cei cu care ar fi putut vorbi Jemima în LA Café, ea l-a ales pe cel care arată divin. ― O, Doamne. Vocea mea se transformă într-o șoaptă îngrozită. E groaznic. Vrea să vadă o poză de-a mea. ― A, spune Geraldine, care, chiar dacă e de treabă, tot se gândește că probabil lui nu i-a plăcea niciodată de mine dacă m-ar vedea. Așa că nu mai spune nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la universitate. E blondă platinată, iar la vârsta de patruzeci și unu de ani poate că nu mai e așa de tânără cum era odată, dar încă întoarce capete datorită minusculelor ei fuste scurte și părului ei bogat. Toată lumea e îngrozită de ea și puțini i-au câștigat respectul, dar cei care au făcut-o, i-au câștigat și loialitatea eternă. Pe Jackie o respectă, pentru că Jackie vine de pe aceeași parte a străzii, iar Jackie este strălucitoare. Jackie lucrează acum ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
greșeală pe care o fac oamenii este să se arunce într-un regim alimentar fără să facă exerciții, ceea ce, da, duce la pierderea greutății pe termen scurt, dar în mod inevitabil, o vor pune la loc. În plus, vei fi îngrozită să afli ce poate face un regim dur, fără exerciții fizice. ― Ce vrei să spui? Sunt intrigată. ― Nu vrei să rămâi cu cute imense de piele moale, nu? Scutur din cap cu groază. ― De aceea trebuie să faci exerciții fizice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
diferență culturală. Oricum, sunt sigură că e complet diferit în realitate. Probabil nu e tocmai bun la scris scrisori, atâta tot. ― Frumos din partea colegei tale că m-a sunat. ― Ce? spun eu. Îmi întorc capul de la ecran și mă uit îngrozită la Ben. ― Despre ce vorbești? ― Colega ta de apartament, Sophie. M-a sunat aseară ca să-mi ureze succes, după ce i-ai spus tu despre slujbă. Scârba. Nu-mi vine să cred. ― Dar nu i-am dat numărul tău. De unde l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Wine Cellar. E puțin după ora șase. Geraldine stă chiar lângă redactorul-șef, și Geraldine zâmbește cu încântare când mă vede, ca să nu mai zic de cât de uimit e redactorul-șef. ― Ce ți-ai făcut, tânără doamnă? Mă încordez îngrozită când o mână se apropie de fața mea. Să mă fi mânjit de ruj? Oare îmi curge rimelul pe obraji? Am spanac între dinți? Redactorul-șef continuă: ― Jemima Jones, ești doar o umbră a femeii care erai înainte. Slavă Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
soi de înșelăciune. Presupun c-ar fi bine să merg să-l văd pe redactorul-șef și să-l întreb de concediu. ― Vrei să spui că ți-ai reținut bilet fără să verifici dacă e totul în regulă? Geraldine e îngrozită. ― Da. Nu a fost chiar una din prioritățile mele, având în vedere că aveam de slăbit un miliard de kilograme în trei luni. Am rezervat deja biletul, așa că acum nu mai am decât să-mi fac timp. ― Ce să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
trage înapoi. Nu pot. Nu putem. N-am timp. Rahat! N-avem timp de sărutări și mângâieri leneșe post-coitale. În zece minute, Ben a terminat de împachetat și îmbrăcat. Coborâm împreună, îngrozită la gândul că ne vom lua la revedere, îngrozită de ce va urma. ― Bu-nă, spune un tip pe care nu-l recunosc, dar care se apropie de Ben și mă privește fix, cu un soi de lăcomie. Cine e? ― E prietena mea Jemima, spune Ben. El e Simon, și dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
unde îi este greu voinicului... Al lui Cocostârc s-a făcut ghem, urlând ca un leu... Todiriță a ridicat ciomagul, să lovească încă o dată, dar și-a dat seama că individul nu va mai mișca în urma unei alte lovituri... Femeia, îngrozită și despuiată, nu găsea foanțele cu care să și acopere goliciunea... ― Unde sunt copii, nenorocit-o? - a reușit să articuleze Todiriță. ― Laaa... - a prins să scâncească femeia. ― Unde? ― Petruță îi la mamaia, iar Tudora îi la vară-mea Ileana... ― Care
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
După asta nu se mai auzeau decât bubuiturile înfundate scoase de receptorul trântit pe măsuța telefonului. Iar dacă mama nu era acasă, tata intra în panică. „Maică-ta nu e aici“, îmi spunea el de fiecare dată cu o voce îngrozită. Subtextul fiind „Te rog, te rog, nu mă obliga să vorbesc cu tine“. Asta nu pentru că tata nu ținea la mine sau pentru că ar fi fost un tată distant, dificil de abordat sau așa ceva. Tata era un om minunat. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
surpriză! - în camera mea era cineva, cineva care mă amenința și care-mi voia răul. Și când încercam să mă trezesc ca să mă apăr, nu reușeam. Forța aceea se apropia din ce în ce mai mult, până când se apleca asupra mea și, chiar dacă eram îngrozită, tot nu reușeam să mă trezesc. Eram paralizată. încercam din răsputeri să ies la suprafață, dar mă sufocam sub pătura somnului. Am avut și visul ăla în care muream. Ăsta era un vis oribil fiindcă simțeam efectiv cum fluidul vital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întrebat tata. Pentru Rachel. încă mai poate fi ajutată, nu-i așa? Efervescenta s-a uitat la el alarmată. Nu eu sunt cea care decide, a răspuns ea pe nerăsuflate. Doctorul Billings va face evaluarea. Numai el este calificat să... îngrozită, i-am tras tatei un cot. De ce o întreba pe copila aia dacă mai pot fi salvată? Tata se comporta întotdeauna ca și cum le-ar fi știut pe toate. Ce făcusem așa de groaznic încât să-l aduc în starea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
voi atrage atenția asupra mea. Făcusem o mare greșeală așezându-mă. întotdeauna detestasem faptul că eram înaltă. Uram chestia asta într-atât, încât la doisprezece ani, când sora mea Claire îmi spusese, cu o voce pe jumătate încântată, pe jumătate îngrozită, că „Mama o să-ți vorbească despre Blestem“, crezusem că făcea aluzie la faptul că mama voia să discutăm despre înălțimea mea. Deși, în mod straniu, abia la două luni după ce mi-a ținut discursul „Introducere în Problema Ciclului“ îcare includea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că arăta destul de bine. Barba nerasă îl prindea, iar în lumina zilei ochii îi erau de un albastru întunecat. Am aruncat o privire în jos și i-am zărit penisul erect. Mi-am mutat repede privirea în altă parte. Eram îngrozită, dar și excitată. — Vreau un partener de joacă, mi-a răspuns el simplu. Apoi mi-a zâmbit. Existase oare vreun surâs care să te topească mai repede decât surâsul lui Luke? Am simțit că ultimele fărâme ale hotărârii mele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sărit: —Dar asta nu s-a întâmplat fiindcă nu știe să gătească, ci fiindcă îi rupea femeii coastele! Simțeam cum mi se ridică tensiunea și credeam c-o să leșin. Nu se poate să fie adevărat, nu-i așa? Mă gândeam îngrozită. Stalin era un tip drăguț, prietenos, nu putea să facă așa ceva. Vincent glumea cu siguranță. însă nimeni nu râdea. Nimeni nu spunea nimic. Abia după multă vreme, lumea a început din nou să vorbească și să glumească. însă Stalin n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pat și răsfoind fără pic de entuziasm revistele lui Chaquie în timp ce ploaia bătea în fereastra șubredă, pe unde venea un curent îngrozitor, sentimentul acela de izolare, de înstrăinare care mă însoțise toată ziua s-a intensificat. Mă simțeam singură și îngrozită. Și bună de nimic. Era sâmbătă seara, iar eu ar fi trebuit să mă pregătesc să ies și să mă distrez. în schimb, zăceam în pat. Grija mea cea mai mare era Luke. Niciodată nu mă mai simțisem atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încă prima săptămână de la internare. Cu toate că mi se părea deja că eram la Cloisters de câțiva ani. Primul gând care mi-a trecut prin cap când m-a trezit lanterna Monicăi a fost acela la Luke. Eram de-a dreptul îngrozită, imaginându-mi ce-ar fi putut face Luke în noaptea care tocmai trecuse. De fapt, ce mai putea face încă. în fond, acolo unde era el, nu era decât trei dimineața. Noaptea de sâmbătă nu era nici pe departe încheiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
izbucnit din nou în lacrimi. O uram pe Misty O’Malley pentru darul ei de a mă face să mă simt ca idiotul satului. îl uram pe Chris fiindc-o alesese pe Misty în locul meu. Ba și mai rău, eram îngrozită de faptul că el știa că mințisem în legătură cu Luke. Și ceea ce chiar nu înțelegeam era de ce era Chris așa de înțelegător când știa că mint. Dar când ceilalți pacienți au venit să discute cu mine, mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să fac față oricărei provocări. Mă simțeam în stare să supraviețuiesc acestei scăderi a standardului în ritm heavy-metal. Așa că cei cinci au intrat în apartament, comportându-se de parcă aveau tot dreptul să fie acolo. Cu coada ochiului am văzut privirea îngrozită a lui Brigit care trecea de la Joey la Carlos și înapoi la Joey. Arăta de parcă făcea eforturi mari ca să nu se pună pe urlat. în timp ce îi salutam politicos pe băieți, Helenka mă sfredelea cu privirea ei gen „mama vitregă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mulțumire. M-am suit în el, cu palmele ude de transpirație, abia reușind să-i comunic șoferului adresa. După care am vrut să cobor. N-aveam încredere în el. Se uita tot timpul la mine prin oglinda retrovizoare. Am realizat îngrozită că nimeni nu știa unde eram. Sau cu cine eram. Toată lumea știa că taximetriștii din New York sunt niște psihopați. Taximetristul ăsta mă putea duce la un depozit abandonat să mă omoare și nimeni n-ar fi știut nimic. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-a venit să vomit de rușine. Te rog, Doamne, am implorat, fă să nu se fi întâmplat. Dacă ștergi partea asta, promit să dau la săraci salariul de săptămâna viitoare. Ce naiba a fost în capul meu? m-am întrebat îngrozită. El, dintre toți oamenii? Și cel mai grav era că mă refuzase, mă respinsese! Am revenit în prezent cu o tresărire simțind ochii taximetristului ațintiți asupra mea. Mi-era așa de frică, încât am decis să sar din mașină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]