1,838 matches
-
timpul s-a oprit în loc. Problema era că cererea în căsătorie însemna că moi și nu Julie era cea care s-a ales cu un PS, ceea ce reprezenta întru câtva un conflict de interese. Dar, deși în sinea mea eram îngrozită că Julie va fi până peste poate de supărată pe mine, nu am putut spune nu. Iubeam, iubeam la nebunie. Zach era PS-ul perfect din toate punctele de vedere. În ciuda faptului că meseria lui îi cerea să dispară într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mi-a scăpat acest amănunt. Nimeni nu era mai simpatic decât Jude Law al meu, pe care, apropo, nu-l vedeam nicăieri. Speram ca Zach să se simtă bine cu vreun invitat important, pe undeva, deși, în sinea mea, eram îngrozită, fiindcă mă evitase toată seara. — Te simți bine? fu prima întrebare a lui Charlie când m-am așezat. Părea îngrijorat. Oare eram chiar atât de transparentă? Evident, zâmbetul meu chinuit era très neconvingător. — Da, eu... am îngăimat neștiind ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
după ce a făcut sex cu tine și... — Iâh! țipă Lara. Nu trebuie să-i dai toate detaliile sexuale intime. Nici măcar Xanax-ul nu poate șterge asemenea detalii. Fiecare clipă oribilă îmi era însemnată pe creier cu fierul roșu. Eram șocată și îngrozită. Acum știu ce trebuie să fi simțit biata fată din Exorcistul. —Iubito, trebuie să mănânci ceva, schimbă subiectul Lara. Comandăm la room-service. Ce-ai vrea? Doar un cuțit de desert din argint, i-am răspuns. —Ce-ai zis? se miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ai unde să-nnoptezi. Un taxi a dat colțul și i-am făcut semn să oprească. I-am spus șoferului să mă ducă la hotelul Mercer, la intersecția dintre Prince și Mercer Street. Poliția putea s-aștepte până mâine. Eram îngrozită și obosită. Nu-mi doream decât să mă bag în pat. Ν Vreau să știți că, în noaptea aceea, n-am ales să mă duc la Hotelul Mercer pentru cearșafurile brodate de culoarea fisticului, nici pentru delicioasele pizze margherita în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mă înșel, totuși, nu cred că aș suporta toată zăpada aia și hainele alea demodate douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru.) Cred că plângeam de mama focului de câteva minute când am auzit un clic din camera de alături. Am privit îngrozită cum se crapă ușa camerei 606. Nu! Era ora două dimineața, probabil am deranjat un cuplu aflat în noaptea nunții sau un cuplu care avea o aventură și nu voi mai fi primită niciodată aici. Ușa s-a întredeschis. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de sînge de gura lui Mirikov, apoi se Întoarse și Începu să zbiere la turiștii care se uitau ca la circ. Cu o mînă bîjbîi după scrotul rusului, iar cu cealaltă lovi suprafața apei, stropind cu apa Însîngerată picioarele privitorilor Îngroziți. Apoi un bărbat cu părul argintiu și cu stropi de spumă din spray pe buzele strînse Își croi cu greu drum pe lîngă mine. Ignorîndu-l pe Crawford, care privea relaxat de pe trambulina lui, Sanger Îi Împinse din calea sa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
trup de femeie - invariabil, trupul Andei. Zăcea în pat cu ochii închiși și decupa meticulos din corpurile lor, așeza în mintea încețoșată bucăți din alte trupuri peste trupul gol al Andei, alți genunchi, alți sâni, alte pulpe, și se scutura îngrozit, mișca brusc caleidoscopul minții pentru a recompune trupul Andei așa cum îl știa el și dădea deoparte bucățile decupate, cu nonșalanță. Nu i se mai părea important să-și petreacă timpul cu noi și noi experiențe erotice. îi era dor numai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
alt portar! clămpăni el din falca nepotrivită, pentru însăși alcătuirea sa facială. Agasat, Mircea se pregăti să-l înjure atât de înspăimântător, cu voce tare, încât Babița, intimidat, să i se ferească din cale. Nu izbuti, însă, decât să constate îngrozit, cu o voce gâtuită: Dumnezeule mare, ce vrei să faci cu pistolul acela? Încercă, la iuțeală, să găsească o soluție: O cărămidă drept în frunte și pistolul va rămâne inofensiv! Dar dacă nu-l nimeresc pe Babița, într-un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin răspândirea noilor vile cu etaj. Pe întreitul teren de tenis al palatului, ascuns din dosul unui gard viu, ce înghesuia stufoase crengi de tuia, cu ramuri îndoindu-se sub plapuma zăpezii, aduseră trei porci tineri, care muriră sub cuțit, îngroziți, până în străfundurile subconștientului lor de mamifere, la vederea mulțimii și ferocității oamenilor. Însuși magnatul își suflecă mânecile, străpungând, cu îndemânare și curaj, spațiul auriculo-ventricular al porcului cel mai îndărătnic, făcând să explodeze din inima lui arteziana, de un roșu aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu un glonț în ceafă. Satul a fost incendiat, ca exemplu pentru alții care ar fi dorit să facă la fel. Toate astea le-am aflat când, după un contraatac, am revenit pe vechile poziții și sătenii ne-au povestit îngroziți ce s-a întâmplat. Peste o săptămână, Tibi a murit într-o ambuscadă a partizanilor. Nu am putut să-i oferim nici măcar o înmormântare creștinească. A rămas să putrezească pe câmp, ca un lucru nefolositor, încheie el cu un oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ta cea mare... Bucăți mari de cărămidă spartă încep să cadă din tavan. Dintr-un colț al beciului se ridică un geamăt. Brusc și intens, bebelușul începe să plângă până ce scâncetele lui ajung la o intensitate paroxistică. Oamenii se îngrămădesc îngroziți unii în alții. Praf înecăcios intră prin nări și gură, zgâriind dureros gâtul. Marius încearcă să scuipe, dar gura uscată nu mai are salivă. "Ăsta să fie sfârșitul? Îngropat de viu ca un șobolan neputincios?". Val după val bombardierele continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o mai vede. Disperat, aleargă către marginea falezei, dincolo de care se deschide abisul. Agățată deasupra hăului de niște vrejuri uscate, fata încearcă din răsputeri să urce pe stânca aproape verticală. Întinde o mână către ea și o prinde cu putere. Îngrozit, Marius remarcă cum datorită ploii care începe brusc, cu toate eforturile lui disperate palma alunecă încet pe pielea umedă a brațului Smarandei. Cercul degetelor sale încleștate spasmodic coboară inexorabil spre încheieturi, apoi mai jos către degete. În tâmple aude bubuitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de potasiu. Pe patul acoperit cu un cearșaf mototolit având numeroase urme de spermă îngălbenite și întărite, zace Rica, iubita lui Matolea. Complet goală, cu mâinile legate la spate și căluș în gură. Ochii aproape ieșiți din orbite păstrează expresia îngrozită ce-i însoțise ultimele clipe de viață. Pe trupul ei se văd numeroase pete vineții, semnele unor lovituri. Sângeriu, perfect rotund și plasat exact între sprâncene, orificiul de intrare a unui glonț. Aplecat deasupra ei, cu pălăria dată pe ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
doi luptă cu înverșunare, pe viață și pe moarte. Nu se aud decât mârâieli și icnete înăbușite. Disperat, germanul încearcă să îndepărteze mâna ucigașă a adversarului său. Nu reușește. Vârful baionetei se îndreaptă încet, dar sigur, către pieptul lui. Realizează îngrozit că dacă slăbește strânsoare, fie și numai pentru o clipă, lama s-ar înfige exact în inimă. Zvâcnește din șolduri și lovește puternic cu pumnul bărbia lui Darie. Cu un geamăt slab, acesta cade pe spate. Rămâne fără cască și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prea mult preț pe viață, a lui sau a celor din jur, de multe ori obligase și pe alții să meargă până la capăt, chiar dacă nervii acestora cedaseră. Dar acum, sentimentul cu totul nou pentru el teama, îl face să caute îngrozit ajutorul divinității, uitând că se lepădase de religie atunci când intrase la bolșevici: "Boje moi115, declanșează un atac de artilerie sau orice altceva, numai să scap dracului de aici!" Rugăciunea lui păcătoasă pare că nu a mișcat nimic acolo sus, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să-i vorbească, dar cuvintele ei nu ajung la el. Se pierd într-o asurzitoare cacofonie de voci stridente, dușmănoase. Încearcă să se apropie de ea, dar picioarele, plumbuite parcă, nu vor să-l asculte. Privește în jos și constată îngrozit că încep să se afunde în pământ. Fata dispare doar ca să apară în altă parte, haotic, într-un carusel delirant al imaginilor, peste care se întinde un întuneric amenințător ca o mlaștină, gata să-l înghită și pe el. Disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
află, nemții au asupra lor un câmp de tragere minunat. Lumina reflectorului pipăie metru cu metru toate ungherele pădurii apoi se stinge. Ca la comandă, oamenii se trântesc la pământ. Lovit de ceva pe umăr, Marius tresare violent, gândindu-se îngrozit că fusese luat la ochi de un trăgător ascuns printre copaci. E doar zăpadă dintr-un pom. Încearcă să-și aranjeze mai bine cearșaful găurit la mijloc, trecut peste cap ca un poncho mexican, ce înlocuiește echipamentul de camuflaj. Nicky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
le arată adăpostul altei mitraliere, ascunsă după pietre și crengi. Marius nu are vreme să-i răspundă. Îl vede cum aleargă cu grenada în mână, pregătit să o arunce. Cu o boltă înaltă, nimerește exact peste cuibul de mitralieră. Țipete îngrozite sunt curmate brutal în detunătura asurzitoare. Un soldat urlă cu uniforma în flăcări, izbindu-se deznădăjduit de trunchiurile copacilor. Cade crucificat la pământ atins de rafala miloasă a unei arme. Înainte! Înainte! Ajutor...ajutor!...Nu mă lăsați fraților! Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mastodonți trece foarte aproape de el. Urcă rapid pe laterală, ciuruie cu o rafală scurtă spatele ofițerului care se prăbușește peste marginea metalică a turelei, smulge siguranța unei grenade cu dinții, apoi o plasează prin trapa deschisă. Imediat, dinăuntru răsună țipete îngrozite. Sare rapid într-o groapă din apropiere. Nu așteaptă mult. Două secunde și o explozie zguduie pământul. Se scutură de toate mizeriile căzute peste el, apoi ridică prevăzător ochii peste marginea tranșeului. Blindatul răsturnat pe spate, ca un gândac uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gheizer de flăcări luminează noaptea și mașina se transformă într-o grămadă de fiare contorsionate care ard cu vâlvătăi puternice. Trupul căpitanului este proiectat prin parbriz sub forma unei torțe umane. Din mai multe direcții răsună rafale de mitralieră. Strigăte îngrozite se aud de peste tot: Rumänen angreifen! Rumänen angreifen!163 XIII A venit toamna în București, este septembrie. Un anotimp plin cu numeroasele studente frumoase care inundau odată orașul, dar acum capitala este un loc trist care-și plânge morții. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
compara cu legătura aceasta fierbinte și nimeni nu i-a mai arătat fața vieții așa cum i-o arătase Pampu. Era fratele, era el însuși, ucis înainte de a-și fi trăit viața. În timp ce Zogru fâlfâia deasupra cadavrului, Ghighina privea și ea îngrozită vălul uriaș, ca o frunză plutitoare, cu fața lui Pampu mișcân-du-se ca și când ar fi fost prinsă într-o picătură uriașă de ulei verzui." (p. 68). Cu asemenea fluid și propulsor epic, mobilitatea internă a romanului este asigurată. Viața fără capăt
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
moarte a agriculturii române și decretează sărăcia, pe timp îndelungat, a unui întreg popor. Citească oricine aceste acte cari nu destăinuiesc, se zice, decât o mică parte din jafurile pe trecute în acest an de nenorocire, 1877. El va rămânea îngrozit de lăcomia oamenilor de la putere pe care numai un lucru o întrece: îndrăzneala lor. [15 aprilie 1879] PESTE CÎT TIMP VA PIERI LUMEA? Profesorul Dulbois Reymond ținu în 19 martie curent o disertație înaintea unui public foarte numeros din Bremen
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
un om care scrie asemenea scrisori poate să vorbească spre mulțumirea românilor despre Ștefan, Mihai și Mircea și poate să se însărcineze cu lauda marilor fapte ce chiar nici nu sunt încă cu totul îndeplinite, atunci ne apucă deznădăjduirea și, îngroziți, ne gândim că viermii nu se pot prăsi decât acolo unde e ceva putred. Dacă luptăm, lupta nu e împrotiva d-lui Frederic Dame, ci împrotiva curentului bolnăvicios în virtutea căruia niște scrieri de felul Oștenilor români pot să fie gustate
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
aveau un haz nebun, dar pe la orele trei pica de somn. "Fănică, mergem..." Nu, cum să meargă, protestară toți, acuma se vor deplasa la gară, acolo e deschis până la șapte. "Pînă la șapte? N-o să stăm până la șapte", zise ea îngrozită. Nuuu! o asigurară ei, nici vorbă, or să bea câte o cafea și gata... Cafea? Da, băură, dar abia după aia veniră niște sticle speciale, pline de păianjeni și de praf, le păstrase pentru ei un chelner care îl cunoștea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
moartea n-o transfigurase, arăta mai bătrână cu zece ani, și așa-zisa liniște și împăcare nu apăruseră pe chipul ei. Tot ceea ce avusese ea în spirit pierise, moartea fusese victorioasă asupra ei, silindu-mă și pe mine să contemplu îngrozit un chip chinuit și întunecat... Căzui în genunchi lângă fruntea ei și izbucnii într-un hohot de revoltă disperata care mă zgudui cu o violență nimicitoare. Mama... Mamaaa... Și atunci mâini decise și puternice mă smulseră de-acolo și șoapte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]