3,364 matches
-
că împăratul Hsien Feng a fost impotent și cu mine. Ce s-ar fi întâmplat dacă i-aș fi spus adevărul? În noaptea de după vizita lui Nurahoo, somnul îmi este invadat de coșmaruri. Dimineața, An-te-hai mă trezește cu o veste îngrozitoare: — Zăpada, doamnă! Pisica Domniei Voastre a dispărut! 11 I-am povestit împăratului Hsien Feng despre dispariția pisicii mele, Zăpada, și despre faptul că nu am reușit să dezleg misterul. — Ia-ți altă pisică, fu răspunsul lui. I-am relatat incidentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să-și aștearnă semnătura pe decrete și edicte. Când piersicii înfloresc, dorința de intimitate a Majestății Sale începe să pălească. Țăranii au început să se răscoale, mă informează el. E rușinat de incapacitatea sa de a schimba situația. Cel mai îngrozitor coșmar al său a devenit realitate - țăranii au început să se alăture răscoalei din Taiping. Din toate părțile vin relatări despre jafuri și distrugeri. Pe deasupra, cel mai îngrijorător dintre toate necazurile, puterile străine continuă să-i ceară să deschidă alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
continuă trista istorisire. Vorbește despre răscoala din Taiping, care a început la o lună după încoronarea sa. O descrie drept un pârjol care s-a întins de la o provincie la alta, cuprinzând țara și ajungând până în îndepărtatul Chihli: — O rană îngrozitoare care nu vrea să se vindece. Asta e ceea ce am moștenit eu de la tata. O rană urâtă. Nici nu mai țin minte câte bătălii am ordonat și câți generali am decapitat pentru că nu au fost în stare să-mi aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
toiul nopții, ca o fantomă. Stă acolo, cu ochii goi de nefericire. Mă întreb dacă îmi pierd și eu mințile. E aproape seară, și hotărâm să facem o pauză pentru masă. În după-amiaza asta, Majestatea Sa a avut o criză îngrozitoare de tuse. I s-a scurs sânge din colțurile gurii. Doctorul zice că nu-i face bine să meargă în palanchin, însă nu avem de ales. Până la urmă, ne-am oprit ca să i se potolească tusea. În zori privesc afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la cei Înșiruiți pe dreapta drumului. Și aceia se cam Înfiorară. Tot la opintirea carului, codirla se rupse dintr-o țâțână și pe dracul ce dormea acolo Îl azvârli În mijlocul drumului. Se rostogoli de câteva ori, Își Înnodă Între ele Îngrozitoarele copite de dinapoi și coada și se prăvăli greoi În șanțul În care, beat și el, nea Mitu Păcătosul sforăia adânc somnul vinului din găleata zincată. În vreme ce carul, cu codirla atârnând, se Îndrepta către Răsărit, nea Mitu Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
azi. Du-te și te Îmbată. * * * Astăzi vom Încerca să vedem cum a pornit cel mai vechi război din lume și cum a ajuns el până În zilele noastre. Când unii dintre voi veți fi mari, veți putea lua parte la Îngrozitoarele bătălii de pe granițele câmpurilor cu satul de la Răsărit. Cine a fost atent, și-a dat și singur seama că nu degeaba am vorbit eu aicea. Lucrurile se Înșiră și se pun aproape singure cap la cap. Tatapopii a făcut găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aburii tescovinei, scamatorului Îi răsărise un gând. O chemase pe nevastă după cortină, În timp ce la difuzor se auzea un marș, stătuse puțin de vorbă cu ea, apoi se Întorsese și urlase către sală: „La cererea onoratului public, repetăm numărul cu Îngrozitoarea și ferocea bestie din junglă!”. Schimbase muzica și, de data asta, femeia dezbrăcată Își legăna mai adânc șoldurile, Își sălta câte un sân În palme - atunci când, chipurile, Încerca să potrivească așa cum se cuvenea trupul șarpelui. Băieții abia răsuflau. Acasă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
moarte, pentru că le spusese niște lucruri de care ei Încă nu auziseră la școală și pe care nu le credeau cu putință: anume că, la Începutul războiului, Armata, aliată cu scârbele naziste, luptase Împotriva blajinilor frați ruși. O asemenea mărturisire Îngrozitoare Îi Întărise pe băieți În credința că eroul patriei se apropia de moarte și, nemaiavând ce pierde, Îndrăznea să spună lucruri de asemenea gravitate. Colonelul, Însă, nu avea moartea lângă el: zece ani mai târziu, când lucrurile se schimbaseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de cuviință s-o preamărească) o luase și, ca să nu se audă bubuitul, când se apropiase de sat o dusese de coarne și făcuse cu ea ceea ce avea să se vadă un sfert de secol și mai bine după acea Îngrozitoare Întâmplare. Baronu se arătă dezamăgit. „Și ce averi vrei tu să dezgropi acolo, prostovane? Ce-a fost fier a ruginit demult; nici măcar cu o armă ca lumea nu ne putem alege. O să fie muncă de-a-mboulea...” „Prost ești tu”, oftă Vieru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ale Armatei În lupta cu nemilosul dușman bolșevic. Ectoraș chiar avea În ochi clipocitul pe care Îl făcea braga scurgându-se din bidonul de tablă prin gaura făcută de o schijă și mulți ani după ce ascultase de la bunica sa vitregă Îngrozitoarea povestire, când auzea de băutura aceea din vechime se Înfiora, Închipuindu-și-o ca pe un sânge negru și greu, purtător de moarte și semn al izbânzii morții asupra unui prăpădit de om fără vină. Încercase, Într-un târziu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o gălăgie care aproape spărgea urechile și care devenise ea Însăși, până la urmă, o distracție, căci fiecare se străduia să șuiere cât mai ascuțit cu putință ori să urle În așa fel Încât să acopere, măcar pentru o clipă, vuietul Îngrozitor făcut de ceilalți. Pe Ghiță nu-l atingeau nici pe departe, ba chiar Îl bucurau huiduielile și, când era nițel aghesmuit, Întrerupea de-al dracului filmul ca să-i audă izbucnind pe spectatori și ca să se joace cu mințile lor Înfierbântate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care nu merita să facă parte din specia umană ar fi urmat să fie bătut pe pielea goală, În mijlocul satului, cu crengile și acele pinului pe care Îl mutilase, apoi s-ar fi cuvenit castrarea și amputarea labelor care săvârșiseră Îngrozitoarea crimă a sluțirii falnicului copac. Când pinul fără vârf Îi apărea În fața ochilor ori În Închipuire, Directorului i se căsca În suflet o văgăună fără fund, plină de un amestec de neputință și deznădejde, inima i se suia În gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nefericită că ajunsese din birourile unei foste bănci din marele oraș În acel Sat cu Sfinți Înconjurat de păduri și de smârcuri - aflase că sora aceea a ei care rostise cândva cuvintele despre ulciorul făcut țăndări se prăpădise În chinurile Îngrozitoare ale unei boli pe care nici o ființă n-avea cum s-o merite. Micul Foiște, pe atunci În clasa a patra, primise cu Încântare darul Învățătoarei și nu-și Închipuise nici un moment că era vorba, de fapt, de un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înainte de execuție, condamnatul auzise bubuitul armelor fără să fi aflat că era tată. Ectoraș, care ani buni nu știuse că neîmpăcatul său rival fusese Împăcat cu de-a sila și pentru totdeauna, Își tot Închipuise - după ce Îi ajunsese la urechi Îngrozitoarea Întâmplare - cum se simțise acel om când, cu banda neagră pe ochi și mâinile legate la spate, auzise comenzile și mișcările celor din plutonul de execuție. Ectoraș se bănuise și el, cumva, răspunzător de sfârșitul inginerului, căci și el Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
arătaseră peste fire de harnici la treburile din gospodărie. Între timp căruțașul iscodise În stânga și-n dreapta și aflase că ăi de-l speriaseră erau fiul și nepotul Directorului de școală. Pe seară se Înființase În josul potecii betonate din curtea Îngrozitorului mânuitor de grele legături de chei. Pe potecă omul Înșiruise o lanternă stâlcită ca vai de mama ei, o obadă crăpată și un sac de plastic străveziu În care se zărea o alcătuire nelămurită, un amestec de cheaguri negre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încet la vale puzderie de clădiri Înalte ce se clătinau lin, dar fioros, și lucruri mai mărunte. La un cot al albiei, o imensă catedrală se aplecă brusc, apoi, fără să le sfarme, Își culcă turlele pe mal. Cu scrâșnete Îngrozitoare, cupolele se târau la vale, zgâriind plaja și scoțând scântei uriașe care aprindeau ca pe niște torțe plopii drepți și cu trunchiuri groase. Însă greutatea cea mare a clădirii izbuti să salte ușor, greoi, turlele și zgomotul cel mare Încetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
visuri. Nu trimise, până la urmă, nici măcar o scrisoare. Diogenis Dagdelinis se arăta un om blând, cuminte și fericit În felul lui: nici prin cap nu-i trecuse vreodată că, din iubire pentru neasemuit de frumoasa lui fiică, se Înfăptuiseră crime Îngrozitoare. Marea lui grijă era să-și mărite fata, căci cu adevărat și el credea că s-ar fi găsit cu greu un bărbat care să se Însoare cu asemenea nepământeană ființă. Înainte ca Vieru - lovit de o mașină pe când aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Era în anotimpul ploios; orașul Azuchi era încins și sufocant. Mirosul de pește crud și zarzavaturi conservate agresa simțurile. Și nu numai atât, dar alimentele adunate în catități mari din Sakai și Kyoto fuseseră despachetate și îngrămădite într-o dezordine îngrozitoare. Peste mâncare și în jurul lui Nobunaga roiau muște. Aici pute! mârâi el, furios. Apoi, intrând în camera unde se gătea, continuă, fără a i se adresa cuiva anume: — Ce-i asta? Numai mizerie! Numai risipă! Aveți de gând să gătiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
caii începură să stârnească pietrele sau să calce pe lemne putrede, și până și ecourile unor asemenea sunete mărunte deșteptară păsările adormite. De fiecare dată când se întâmpla acest lucru, Mitsuhide și partizanii săi își potoleau, în grabă, caii. După îngrozitoarea înfrângere, fugiseră la Castelul Shoryuji și se odihniseră. Mai târziu, discutaseră ceea ce aveau de făcut, dar, în cele din urmă, singurul plan viabil rămăsese acela de a se retrage la Sakamoto. Toți vasalii insistaseră ca Mitsuhide să aibă răbdare. Lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
permite să fie el cel care să declanșeze un scandal între Confederație și Independenți. Spera ca Birmaq să facă față situației. - Știi, odată căpitanul Birmaq mi-a arătat o chestie de genul ăsta, reluă Gardianul. Pe pulberea mea stelară, era îngrozitoare. Era o statuetă, un individ mascat ciudat cu un cuțit într-o mână și cu niște organe în cealaltă. Mi s-a făcut un rău atunci de n-am putut mai bine de o săptămână să mănânc pipotă. Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
veneau din cuptor. În casa mare boierească era forfotă. Agitația domnea de aproape 24 de ore căci așteptau ca Moșu´ să le aducă cel mai frumos dar - un copil. Minunea s-a întâmplat doar când Maia, după fierbințeala unor dureri îngrozitoare, după hohote de plâns și -o luptă îndârjită, ajutată de moașa care s-a dovedit foarte capabilă, a adus în sfârșit la lumina zilei o fetiță zdravănă care țipa tare, strângând din pumnișorii ei mici și căutând cu disperare căldura
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
suferință. Poate că fusese doar victima unei imaginații hipohondrice și nu vedea decât curse întinse de cele două femei, mai mult decât invidioase. Le percepuse însă de la început ca pe dușmanii vieții ei și da, asta-i dădea o teamă îngrozitoare și profundă. Deocamdată însă, viața lor era plină de pasiune și de fericire. Navigau pe ape liniștite ale Mediteranei. Oare ce le-ar fi putut face mai bune și mai generoase pe cele două? Nimic. Sau poate iubirea? Să se
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
se Îndepărta deja din ce În ce mai mult, dispărând În Întuneric și lăsându-mă de una singură. Apoi, mult prea repede, totul s-a cufundat Într-o baie de lumină. M-am trezit cu o pereche de cearcăne imense și cu o durere Îngrozitoare de cap. Din fericire, nesomnul a avut și o parte bună, pentru că am auzit-o pe Maria murmurând În timp ce dormea, toată noaptea, despre un anume Adi. ― Adi, te iubesc, spusese ultima dată. Curiozitatea Îmi fusese stârnită În mod categoric. În
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
luminat instantaneu la față. Aveam impresia că ea credea mult În viitorul acestui cuplu. Nu-mi spusese nimic despre asta În față, dar nici nu era nevoie. O cunoșteam mai bine decât oricine. Sâmbătă seara am intrat Într-o criză Îngrozitoare de timp. Imaginea din oglindă nu mă mulțumea defel și, deși dispuneam de toate produsele de machiaj din lume, mă temeam că aveam s-o urăsc În continuare. Am fost Însă norocoasă că Maria m-a ajutat cu bigudiurile, excelând
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
destul de reușită. M-am lăsat apoi pe spate Într-o poziție mai complicată și am mai făcut Încă una, de această dată piciorul drept tremurându-mi amenințător. Mi-am pierdut apoi echilibrul și am căzut pe piciorul problemă. Durerea era Îngrozitoare, dar m-am străduit să nu țip pentru a nu le aduce părinților la cunoștință imprudențele mele. De jos se auzea vocea Mariei și m-am Întrebat dacă Îi povestea mamei despre Victor. Cel puțin versiunea ei avea să sune
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]