2,895 matches
-
respectiv: 30 zile se ia, 15 zile pauză. Ca variație la fructe și salate de fructe puteți încerca micul dejun Kollath. Foarte sănătos, foarte hrănitor. Rețeta de bază este următoarea: 2-3 linguri de făină integrală de grâu se pun la înmuiat în apă (sau 3-5 linguri, după cum vă place ca mâncarea să fie mai mult sau mai puțin lichidă), de cu seara. Este ideal ca făina să fie măcinată chiar înainte de a fi pusă în apă, deoarece o parte din vitaminele
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
pentru cereale. Amestecați bine apa și făina, până se omogenizează cât mai bine. Este bine ca vasul să fie de sticlă sau ceramică. Separat, puneți în puțină apă una-două linguri de fructe uscate: stafide, caise, curmale etc. Dimineața, amestecați făina înmuiată cu fructele uscate, și cu apa în care au stat. Adăugați 1-2 linguri de zeamă de lămâie și fructe proaspete rase sau zdrobite (mere, struguri, portocale etc) - cca. 100g. Pe deasupra, presărați o lingură de semințe măcinate: migdale, sâmburi de caisă
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
se adaugă nucă sfărâmată, o linguriță rasă de scorțișoară și miere după gust (dacă pui multă iese prea dulce, cel puțin pentru gustul meu). După caz se mai pot adăuga și alte ingrediente cum ar fi: fructe uscate sau stafide (înmuiate în apă în prealabil); mai nou, pe lângă scorțișoară am început să mai folosesc și câte o linguriță de pudră de roșcove (un înlocuitor excelent pentru cacao căreia i se mai spune și karob). De ce înlocuiotr pentru cacao? Deoarece cacaoa este
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
din zilele noastre, pentru că pe atunci țara ca atare nu exista. A plouat atât de mult, încât oamenii s-au speriat. Se temeau să nu fie înghițiți de ape. Belșugul de ape a umflat cât a umflat pârâiașul și a înmuiat așa de tare pământul calcaros, încât catastrofa nu a mai fost evitată. Pentru a se apăra de ploaie, întreaga suflare a locului s-a adăpostit în grotă cu speranța salvării vieții. La un moment dat, a prins a se auzi
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
lacrimilor tocmai când era cât pe-aci s-o pierd definitiv. Ceea ce nu făcuseră făgăduielile, stăruințele, constrângerile și amenințările, reușiseră să facă lacrimile. Inima unei femei nu se topește chiar dacă ai arunca-o la cuptoarele soarelui, o lacrimă însă o înmoaie. ... Ciudate sânt unele lucruri! Plecasem de-acasă în goană, ars de fierul roșu al geloziei (cînd Alexa îmi destăinuise că un tânăr ceruse pe Mihaela de nevastă). N-aveam limpede în minte ce trebuia să fac, eram prea înfierbîntat, cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
solare, sperietoarea cea mai la modă, plaja e înțesată. Cearceaf lângă cearceaf. Ca să intri în apă, trebuie să faci un adevărat slalom. Cerul e limpede, soarele dogorește, marea e liniștită, dar apa a devenit rece, ca de la frigider. Copiii își înmoaie picioarele și fug, speriați, înapoi. Maturii se bronzează. Când îi răzbește căldura, se stropesc să se răcorească. Am impresia că sunt singurul de pe plajă care a decis să înoate. Nu văd un alt inconștient care să riște un stop cardiac
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Iaru îi dă lui Buduca vreo 300 de lire turcești, acesta i le dă turcului și turcul se calmează. Nu trece un minut și-l văd pe Justin Panța întinzînd piciorul pe scaunul altui lustragiu, Acesta ia o perie, o înmoaie în apă și-i curăță adidașii. Mi-a cerut o țigară, și, în semn de mulțumire, îmi face pantofii gratis", ne spune, liniștit, poetul sibian. Dar finalul e același. Turcul cere să fie plătit. Poetul n-are bani și, ca să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și lapis în mojare Să pot ridica umbre și zări în depărtare, Să presar pe cerul de noapte Toată pirita stelelor furate. Cu palmele de pigmenți pline, Sărut roșul gurii pe hârtie. Încep să-mi împletesc o coadă Și-o înmoi în tuș și pastă albă. Singure liniile vor să se deseneze Dar se preschimbă în stampe japoneze, Dar printre godete și în frenezia creată Vărs din greșeală ...un pahar cu apă. Iar într-un scurt moment, Pielea-mi devine pergament
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93424]
-
cu nume de scripcă,/Ai cântat la țară/ Unde te-ai născut,/Ai cântat Vasile, viața ta de câine,/Viața ta amară/De la început...” De unde și titlul acestei cărți - „Picătura amară” Vasile Comaniță străbătut de un spirit civic dezvoltat își înmoaie pana în social, aducând pe tapet toate racilele vremurilor actuale, sugestiv intitulate și subtritate FRAȚILOR, MI-I FOAME! Sunt deplânse: jăcmăneala codrilor, falimentul băncilor, imigrația, sărmanii bătrâni, abuzurile oamenilor politici, structura lor securistă, boschetarii, destinul țăranilor („Ce faci acolo bădie
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
filmareîși făcea, cu sârg, datoria, peste tot, pe unde era traseul mulțimii care-l însoțea, pe erou, către așa-zisul ultim palat. Bocitoarele făceau un huit,încât, pe orice om, oricât de tare ar fi fost, și tot lar fi înmuiat și l-ar fi făcut să participe la plânsul general, al celui din coșciug. Localitatea fiind alcătuită din oameni deosebit de evlavioși, cortegiul se întindea pe câteva sute de metri. Famfara și bocitoarele duceau vestea faptului care se petrecea, la Adâncata
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
meseria asta, pe asta o faci, cu dragoste, cu profesionalism și sârg, iar, atunci, când se ridicau de pe scaunele învăscute în plușuri și aer frumos mirositor, păreau niște ființe scoase din cutie,înfrumusețând și locul pe unde se duceau, și înmuind peisajul și umplând atmosfera dimprejur, cu mirosuri agreabile, împrăștiind,în toate părțile, robustețe, frumusețe și trezind dorințe, ca să nu zic, pofte, apetisante. Și ele, muncitoarele, pasionatele și hărnicuțele coafeze, inhalau, tot felul de mirosuri, unele plăcute, altele de-a dreptul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pentru dansul acela primitiv și apoi se uita la metis: „Go ahead, Mourales“. „Yas, măicuță“, răspundea el, cu gura lui de căpcăun și Începea să-i ia pe rînd, unul cîte unul și să-i curețe cu buretele. Îl scotea Înmuiat În apa strînsă la spălător și-l trecea peste fețele lor, uneori le stropea gulerele scrobite. Apoi celor mai măricei, celor care jucau mai bine fotbal le dădea cîte un picior În fund și-i trimitea În clasă. Ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se așezase; o făcuse mai mult ca să nu se spună că-i un papă-lapte, dar uite că deodată băgă de seamă că profesoara avea părul roșcat, o văzu sărutîndu-se cu iubitul ei pe bulevardul Wilson și simți că ceva se Înmoaie În el cînd ochii Începură să-i alunece pe forma bronzată care cobora umflîndu-se și devenind din ce În ce mai albă, pînă ce se pierdu cu totul Într-un fior care-i mîngîie testiculele, gata să se transforme, norocul meu că sînt Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
al nostru, consătean, care considera că localitatea natală seamănă cu o pădure, spunea, că nu trebuie să începem anul decât cu 15 Ianuarie, pe care trebuie să o considerăm o dată sfântă. De ce? Fiindcă, atunci s-a născut cel care a înmuiat condeiul în Luceafăr și a scris file din literatura noastră autentică. Fără el, am fi fost mai săraci în cuget sau simțiri, mai neputincioși în fața neajunsurilor culturale. Dacă nu s-ar fi născut la Botoșani și n-ar fi copilărit
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93376]
-
aruncă o privire lui Gillespie. Îngrijitoarea se holba la el, intuind nu doar cine sunase, ci și implicarea lui Weber. Ochii ei îi puneau întrebări. Veni rândul lui să-și ferească privirea, vinovat. Vocea lui Mark se spărgea și se înmuia, salutând întoarcerea din morți a unei persoane dragi. —Ești aici? Ești în Kearney? Doamne! Slavă cerului! Vino imediat încoace. Nu! Nu vreau să mai aud nici un cuvânt. N-o să vorbim la telefon, după toate astea. Nici nu-ți închipui prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
intuiție supărătoare, în gura altuia. —Ascultă. Nu i-a cășunat pe tine. —Ba da. Pe Rupp a început să-l accepte. Nu mă refer la Rupp. Mai e și câinele lui. Ea își eliberă brațul, pregătită să sufere. Apoi se înmuie, într-un mod cu totul necunoscut lui Weber. — Da. Aveți dreptate. Și o iubește pe Blackie mai mult decât iubește orice ființă vie. Când ajunseră la colț, Weber o convinse să-i dea mâna. Cu un puseu întârziat de vinovăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o dată pentru totdeauna dacă asta e sau nu adevărata mea casă. Voi două rămâneți aici. Nu vă uitați! Să nu vă prind pe vreuna că trageți cu ochiul. Se îndreptă spre bucătărie. Bonnie se uită întrebător la Karin. Karin se înmuie, știind ce căuta Mark. Îl auzi cum se lasă în genunchi și cum scotocește în dulăpiorul de sub chiuvetă. O rușine veche, moștenită, o împiedică să-l strige - vechi secrete de familie care-i izolau unul de celălalt. Mark se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trei erau femei, care se întorcea în clădirea municipală după pauza de o oră. — Probabil că trebuie să te întorci la serviciu, spuse ea. El se răsuci, rânji și-și scutură capul de băiețel. Inima ei nesăbuită de mamifer se înmuie din nou. Du-te, îi spuse ea. Îndemnul părea ușor, nonșalant. Vezi-ți de treabă. Probabil că ești mort de foame. Poate că o să... îmbuc ceva la repezeală. Ea-l îndepărtă cu un gest, expediindu-l, binecuvântându-l. El avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înapoi și nu mai spuse nimic. —Te cunosc eu, Bărbate. Noblețea Weber. Cunosc eu mintea aia a ta de idealist. — Nu e ceva ce... îmi doresc. De-aia m-am întors așa de repede. —Ai fugit? izbucni ea. Apoi se înmuie iar, rușinată. Nu știai, atunci când am vorbit despre întoarcerea ta acolo? — Nici acum... nu știu. Nu e... Ar fi vrut să spună dorință, dar suna vag. Nesigur, ca în scrierile Celebrului Gerald. Altă strădanie disperată pentru a face din haos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
decât trupa asta improvizată. Doar că acum ceva se descătușează în el, iar ceea ce știe devine real. Vorbesc până când teoriile lui Mark încep să sune plauzibil, până când Mark consideră că Weber a priceput dimensiunea lucrurilor. Vorbesc până când chimicalele din perfuzie înmoaie activitatea sinapselor lui, liniștindu-l. Dar ceva din el încă se zbate. O palmă pe tâmplă, cealaltă pe ceafă. Știi, ei pot să facă ce vor cu mine. Droguri. Eletroșocuri. Chiar și operație, dacă e nevoie. I-aș lăsa bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
O dedicație ca un gest de recunoștință pentru preoți, oameni care sunt de trei ori frați În inima Anului sacerdotal 2009 - 2010 voit de Papa Benedict dedic cu iubire această carte - „recunoștință” scrisă înmuind pana tremurândă în inima primului Preot al Împărăției, preoților din biserica mea diecezană și din cea aquilană, celor din parohia mea nativă, foștilor mei elevi din Seminarul regional Abruzzese-Molisano, și din cele patru Facultăți teologice romane, unde am predat, acum
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
putut să nu mă gîndesc la tot ce se afla dincolo de fațada imaculată, la bucătării și toalete, la cabinele de duș și la oamenii prăbușiți care le foloseau, la mortar, la armătură, la magazii, la lemnul care începuse să se înmoaie la capete, la inelele cafenii și la mucegaiul verde de pe stucatură, la bărbați și la femei ca la niște sacoșe de intestine. Acest întreg turn de materiale perisabile ridicat pe țărm, care probabil își deversa gunoiul în rîu și a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lui Ingmar Bergman, frumoasa actriță din vremi medievale îi reamintește jongleurului Iosif, soțul său, despre viziunea acestuia cum că Diavolul și-a muiat vârful cozii în vopsea ca să le împodobească roțile trăsurii. Așa și în România europeană, escaladăm încruntați disputa înmuind în cerneală tipografică același buclucaș vârf al cozii lui Ucigă-l Toaca. Diatribele de comisari religioși ale unor publiciști supărați, sfârșesc prin a înlocui dialogul smerit cu monologul care aduce aminte de răposatul ierarh Torquemada, acela care a slujit cu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
El jupește a-ceste capete, tăind pielea în cerc deasupra urechilor și o desface astfel de pe partea osoasă; după această operație el răzăluiește curat toată partea cărnoasă cu o coastă de bou, apoi, lucrând această piele în mâini pentru a o înmuia, face din ea un soi de șervet cu care se slujește la masă. Sciții anină aceste piei astfel pregătite de frâul calului pe care umblă, și se mândresc cu asemenea trofee. Cel ce are mai multe piei trece de cel
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
stopă pe Jurig. Îl înșfăcă pe Gosseyn, încurcat. Era din ce în ce mai nesigur, tot încercând să-l strângă pe omul care, după o lovitură atât de eficace, se dovedea nu doar mai rapid, dar chiar și mai puternic decât el. Yalertanul se înmuie brusc, cum cedează o ușă la loviturile de berbec. Gosseyn simți și, într-o ultimă explozie de voință, îl trimise la podea, prăbușit, învins mental și fizic. Șocul va dura, iar lui Gosseyn îi părea rău, dar fusese necesar. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]