KorAP: Find »[drukola/base=înroși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...83 >

2,073 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

și apoi a reușit să se Întoarcă Într-o parte În ultima clipă. A reușit să scape de palma aia, Însă asta n-a făcut decât să-l Înfurie și mai tare. Ce-a de-a doua Încercare i-a Înroșit obrazul. Așa că l-a lovit la rândul ei peste obraz la fel de tare. Într-o clipă se luptau cu sălbăticie pe pat ca doi copii, deși când fuseseră copii nu se bătuseră niciodată. Tata n-ar fi aprobat niciodată asemenea Încăierări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870

pe care, parcă o văd aievea, îi strângea într-o năframă, legată nod ca nu cumva să le piardă și să n-aibă pe ce ne cumpăra niște hăinuțe sărăcăcioase nouă, celor patru copii ai ei. Parcă-i văd mâinile înroșite de frig cum scoteau cu hârlețul sau cu hacul sfecla de zahăr sau de furaj toamna de sub zăpadă, cum o curăța de lut, tăindu-i frunzele cu secera sau cu o cuțitoaie mare, apoi cum o încărca în remorci sau

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
motorizate în căldura laptelui proaspăt așteaptă răspunsurile călătoria ți se-așează în palmă cum o gîză stiloul umplut în zori cu sînge navigabil zidurile au devenit străvezii pur și simplu din neatenție malul fluviului e încartiruit într-o cazarmă angoasa înroșește merele-n pom cînd se lasă seara pe brînci urechea cea mai ageră aprinde lucrurile. DANGĂT DE CLOPOT Dangăt de clopot meșteri care făureau un Dumnezeu fluid scînteietor din dangătul clopotului și către seară îl dizolvau gînditori în Dumnezeul cel

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
cu focul! JEU D'AMOUR (ULTIMA VERBA) ! trezește-te în zori cu Moartea ta, Suflet al meu, divin și idolatru, în dimineață te așteaptă Ea, într-un spital și fix la ora patru! !cînd te-ai născut tu, Cerul se-nroșea peste trupșoru-ți firav de leandru, la patru fix-și carnea îți ardea ca roșii flori-și Sufletul tău tandru! !flori albe-toată inocența mea, florii roșii, o! o au pătat cu singe Pământului las crnea mea cea grea și Cerului duc

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
am scris. El conține o cantitate apreciabilă de trotil, gata să arunce în aer depozitul de osanale al derizoriului De foarte departe se vede: poezia mea poartă aceeași cămașă de șapte ani. Sângele pătruns prin țesătură a reușit să o înroșească ICONOGRAFIE (FOTOGRAFII DIN ARHIVA VASILE PROCA) Stanley H. Barkan, New York, Casa Poeziei (2010) Calistrat Costin și Vasile Proca (Bacău, 2009) Foto: Paul Edgar Proca Constantin Călin, Vasile Proca, Calistrat Costin și Marius Manta (Bacău, 2009) Foto: Paul Edgar Proca Ovidiu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

capătul căreia tot dădea de un gospodar dispus să-și piardă vremea la o tacla cu domnul adjutant. Vinul era cel știut, negru ca smoala, îl puneai pe unghie și nu aluneca, după ce goleai o măsură te îmbujorai, ți se înroșeau urechile, era bine, dar nu mai simțeai în gură nici gust, nici buchet, nici dulceață, nici amăreală, era vinul dintotdeauna, de care el se săturase. Uite așa se întîmplase în acel sfîrșit de iarnă, început de primăvară, că din pricina lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
fără inflexiune, fără să arate ce crede el despre acea guvernantă și despre ceea ce-i spusese ea. Dar faptul că nu păstrase pentru el un astfel de secret arăta destule. Leonard Bîlbîie aproape că se înecă cu vinul. I se înroșiseră ochii și prin nas îi curgea către buza de sus ușor răsfrîntă, era un semn că se lăsa uneori dominat de senzualitate, firișoare tulburi de vin. "Cine? K. F.?!" Adjutantul a înclinat grav din cap, părul i se rărise, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
înmiresmat. "Și prințul? Prințul știe?" K.F. a făcut o față lungă și severă. A tăcut preț de un minut, poate chiar două. Adjutantul Popianu se străduia să nu soarbă cu zgomot ceaiul de tei și din pricina asta gîtul i se înroșise, cum i se înroșise obrazul întreg, încît pistruii se pierduseră cu totul. "Prințul, ei, prințul, cu viața lui...", a început K.F. și în clipa următoare s-a auzit scara interioară ce ducea la camerele de sus scîrțîind abia perceptibil. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
știe?" K.F. a făcut o față lungă și severă. A tăcut preț de un minut, poate chiar două. Adjutantul Popianu se străduia să nu soarbă cu zgomot ceaiul de tei și din pricina asta gîtul i se înroșise, cum i se înroșise obrazul întreg, încît pistruii se pierduseră cu totul. "Prințul, ei, prințul, cu viața lui...", a început K.F. și în clipa următoare s-a auzit scara interioară ce ducea la camerele de sus scîrțîind abia perceptibil. Dacă ar fi sorbit cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cu o mînă l-a prins de falcă, cu cealaltă i-a vîrît printre dinți marginea îndoită a cănii turnîndu-i cu o mișcare scurtă vinul de-a dreptul în gîtlej. Lui Bîlbîie i-au dat lacrimile, ochii i s-au înroșit, nu mai putea spune nimic, poate se înecase și nici de tușit nu putea, palma grea, degetele noduroase ale adjutantului îl țineau bine. A înghițit tot și după aceea, cînd i-a dat drumul a mai reușit să spună "ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
un aviator, domnule!" Bîlbîie păru surprins o clipă, poate nu-și închipuise niciodată că reîntîlnirea sa cu prințul va decurge așa, să ajungă să-i facă un serviciu pentru că îl roagă, apoi zîmbi, dezvelindu-și larg dinții, urechile clăpăuge se înroșiseră pe dată, "ah, dar nu-i nici o problemă, eu n-am nici un complex, excelență, eu nu sînt aviator!" Și îl prinse de mînecă trăgîndu-l ușor, ca pe un copilaș, pînă în mijlocul grupului, Balbo tocmai arăta cum se execută un atac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
făcu semn lui Corvino să fie atent și începu să vorbească repede-repede, subliniindu-și spusele cu gesturi baroce, cu volute neașteptate, un joc al degetelor și al mîinilor care alcătuia al doilea discurs, poate mai convingător, mai direct. Corvino se înroșise la față de încordare, nu era deloc simplu să traducă ceea ce spunea marele Balbo unui om atît de primejdios, de puternic cum era Coriolan Popa. "Signor Balbo își exprimă încîntarea de a vă avea din nou în, hm, apropierea, preajma sa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
mai puțin oficială. E atît de greu pentru cineva care e înconjurat de atîta glorie și oficialitate să cunoască, cum să zic, lumea normală, viața noastră, oamenii de bine cînd nu sînt prinși în protocoale, în disciplina ierarhiei..." Cantacuzino se înroși în obraz, putea fi și de încîntare și de stînjeneală, fornăi ca un cal la adăpat, totul la el amintea de cîmp, de viața la țară, de pădure, dacă te uitai la el nicicum n-ai fi crezut că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
cariera, pentru viața sa în Serviciu. Cu siguranță juca o carte mare, chiar dacă pînă atunci nu știuse, în acea fracțiune de secundă și-a dat seama. Îi venea să răsufle ușurat, oricum e altceva cînd știi! Simți cum i se înroșesc urechile, n-avea ce să le facă, totdeauna pățea așa cînd bea vin și cînd se emoționa. Abia reuși să-și descleșteze maxilarele. Zise răgușit "Nu", apoi adaugă spre limpezire. "O altă interpretare nu poate fi, după cîte mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
comerțul e în pericol, țara e bîntuită de bandiți de drumul mare, ai citit, dom'le, despre Cocoș! Omoară lumea, împușcă jandarmii, nu există o mînă de fier, o mînă de fier, o mînă de fier ne trebuie!" Și se înroșise, dar nu de la rachiu, se înroșise gotcă strigînd atît de tare că "e nevoie de o mînă de fier", încît cineva a aprins lampa și a deschis fereastra gata să arunce un lighean cu zoaie în capul bețivului care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
bîntuită de bandiți de drumul mare, ai citit, dom'le, despre Cocoș! Omoară lumea, împușcă jandarmii, nu există o mînă de fier, o mînă de fier, o mînă de fier ne trebuie!" Și se înroșise, dar nu de la rachiu, se înroșise gotcă strigînd atît de tare că "e nevoie de o mînă de fier", încît cineva a aprins lampa și a deschis fereastra gata să arunce un lighean cu zoaie în capul bețivului care nu lasă lumea să doarmă și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
puternici. Să ieși din fundătura asta și să ții în mîini chiar țara. Ajunge doar să semnezi și să ai încredere, să te rogi pentru cei ce vor face ce este de făcut!" Devenind brusc sibilinic, maiorul Artur Stavri se înroși mai tare decît era de obicei și trăsăturile feței sale bucălate se aspriră puțintel, atît cît să devină îngrijorătoare. Radul Popianu își arătă sincer nedumerirea. "Domnilor ofițeri, după cîte înțeleg eu, acțiunea dumneavoastră are un caracter, ca să spun așa, destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
avusese noroc. Un noroc atît de mare, încît o clipă i-a fulgerat prin minte gîndul speriat că totul se va duce dracului, prea ușor l-a găsit pe Bîlbîie. L-a privit atent, ceafa proaspăt rasă, urechile mari se înroșiseră puțintel de plăcere, haina de pe el era destul de bine lucrată și dintr-un material serios. Te pomenești că Leonard s-a ajuns! Era un gînd care îi dădu furnicături în degetele cam amorțite ale mîinilor, reumatismul o să-l bage în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
tocmai vorbeam cu ministrul la celălalt aparat". A urmat un moment de pauză reciprocă, "acum o să mă întrebe ce doresc" și în fracțiunea de secundă cînd în membrana sensibilă începuse să vibreze respirația greoaie, strangulată a prințului, îl vedea aievea înroșindu-se, cu ochii placizi, ieșiți din orbite împăienjenindu-se, în acea clipă interveni "Excelență, aș dori să vă fac o vizită cît se poate de scurtă și de confidențială". La capătul celălalt al firului, Basarab Cantacuzino cîntărea lucrurile îndelung, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
prezentase în felul său. Cu un aer distrat, poate numai toropit de căldură, Șerban Pangratty intrase în birou învîrtind pe deget ochelarii săi de automobilist cu sticle fumurii. În jurul ochilor avea o dungă circulară lăsată de cauciucul garniturii, pielea se înroșise de la strînsoare. Ori transpirase. "Bonjour, domnule Mihail, cum îți merge?" Sigur că nu îl interesa cum, îi merge, dar Pangratty știa să-și ascundă emoția, neliniștea în cele mai neașteptate chipuri. Fără să aștepte nici măcar răspunsul protocolar, prințul s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940

ar fi răspuns bine la întrebările puse. Așteptam tremurând să-mi vie rândul. Nu știam nimic și ascultam înfiorat planșetele care umpleau clasa. Băieții suportau bine loviturile în clipele când le primeau, dar în bănci nu mai puteau, fluturau mâinile înroșite în aer, sau și le vârau deznădăjduiți între genunchi. Plângeau cu înverșunare și obidă nedefinită fiindcă nici unul nu știa să urască, durerea lor era pură și în ea puteai ghici cel mult protestul împotriva ei, a durerii în sine, fiindcă

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
un uriaș și Tib Tretinescu, un băiat cu gâtul strâmb. "Și tu de ce umbli cu Joyce sub braț, l-a întrebat Geo, acasă nu poți să-l lași?" Nu pot să-l las din mână, i-a răspuns Virgil Untaru înroșindu-se, îl citesc în tramvai." "Sigur, a continuat Geo, James Joyce, cum să nu, câtuși de puțin, noi ăștelanții nu citim James Joyce, eu am tras de el inutil, imposibil de înghițit, el vrea să ne facă să-l credem

Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

că eram cu gândul la alte lucruri. Întotdeauna atent la sentimentele fiului său, Jack încercă să vadă întâlnirea din perspectiva lui. — Și pentru tine trebuie să fi fost un șoc s-o întâlnești pe Fran în felul ăsta. Ben se înroși tot, amintindu-și trupul gol al lui Fran, primul pe care-l văzuse vreodată în afara revistelor porno răsfoite îndelung. Copleșit de sfială, se așeză la masă și își turnă în castron jumătate de pachet de cereale Bran Flakes. — E foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
făcut o ofertă, una foarte tentantă de fapt, având în vedere că Citizen nu e tocmai Daily Mirror. Fu scuturat de un acces de râs răutăcios, dogit, despre care Fran crezu pentru o clipă că avea să-l facă să înroșească la față și să-și piardă aerul pompos de demnitate. Din nefericire, își reveni. — Mama ta este, pe bună dreptate, foarte îngrijorată în privința viitorului tatălui tău. Ar vrea să poată conta pe niște fonduri care să-i asigure îngrijirea, în caz că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
va putea probabil să stea cu el la mine acasă. — E în regulă. Tata i-a făcut patul în biroul lui. Pare să-i placă acolo. Fran șovăi o clipă. — Jack e acasă? Aș vrea să-i mulțumesc personal. Se înroșise, observă Ben încântat, exact așa cum pățea el când invita o fată la dans. Să nu uite să-i spună asta lui taică-său. — Mă tem că nu s-a întors încă. E la nu știu ce cină de afaceri. A sunat acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]