1,882 matches
-
spună. Mama ei, și ea îi ascunse acest lucru, tocmai pentru a o cruța de anumite gânduri și impresii despre tatăl său, știind că-l iubește mult, nici ea nu avea cuvinte să-i explice. Când ziua se topea în înserare, urmând să se scufunde în noapte, inginerul Radu Brădescu era în drum spre cantina fermei unde urma să aibă loc o petrecere de Sfântul Nicolae. Petrecerea era organizată de trei colegi ai săi, una fiind Angela Ulmeanu, care se chema
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
ți-am promis. După plecarea lui Andrei, Radu rămase îngândurat în fața focului din sobă, care ardea liniștit. Seara coborî cu vălul ei fumuriu, doar la orizont. Luna printre nori se încăpățâna să-și mai păstreze încă o culoare viorie. O dată cu înserarea, gândurile lui Radu se mai risipiră și parcă se așternu o pace desăvârșită. în viață, anumite situații trebuie luate așa cum sunt și mai ales atunci când ele nu pot fi schimbate, își aminti Radu. Erau cuvinte spuse cândva de tatăl său
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
clopote, cunoscut de la școala de acasă, “Hora Unirii“. Încântarea produsă de vederea ,,Palatului Culturii” îi fu sporită apoi de imaginea ,,Teatrului Național” și-a multor altor clădiri. Însă, încet-încet, sentimentul de care era cuprins, lăsa pe nesimțite locul îngrijorării, odată cu înserarea. Unde avea să doarmă la noapte? Crezuse că se va culca la școală, doar pentru asta ajunsese acolo. Mereu își închipuise că odată sosit în Iași, toate se vor așeza în matca firească, numai că în realitate, Școala Normală era
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
tot în jurul nostru se simțea miros de flori și de stuf. Fascinați priveam locurile ca de basm și atât de dragi inimilor noastre. Am fost treziți din visare de ciripitul păsărilor și de orăcăitul broaștelor urcate pe nuferii albi. Umbrele înserării au început să coboare spre casele și văile Prutului. În liniște am scos juvelnicele din apă pline cu pește și ne-am pregătit de plecare. Din mers priveam în stânga și dreapta șoselei, lanuri de grâu, ovăz și secară, date în
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
variantă poate ilustra unul din lucrurile pe care am încercat să le subliniez: cu toții spunem minciuni. Abia se topiseră ecourile-n depărtare Cînd de pe stînci toți privitorii au plecat Și-o formă a apărut din turnu-ntunecat O umbră singuratică în înserare. Privind în urmă am văzut că pe cărare Ziduri de piatră drumul l-au blocat. Străinul nu avea nici un blazon pe scut, Dar, ridicîndu-și sabia, cum am crezut Astfel veni. Precum osul ce-i rupt Viziera i se sfărîmă sub
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la soare uscându-se / pielea unui cal” “am totul dinainte / pe masa goală” “până și lemnul din gard / Înmugurește” “ Încă o coajă de ou / plesnește În cuib” “un câine pribeag / adulmecă ceața” “numărând veacurile / același greier” „zborul unei bufnițe / poartă-nserarea” „pocnește târziu / mobila de mahon” Chiar dacă e vorba de o propoziție, ceea ce se afirmă sau se neagă nu este comentat, interpretat, explicitat, ci este doar expus cît mai neutru posibil, ca o simplă constatare. Importantă este conturarea netă dintr-o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
paginilor publicate, ci după consistența acestora. A fost primul doctor în filozofie din România, cu un subiect de psihologie, aflat sub coordonarea celebrului profesor german Wilhelm Wundt. Calitatea pregătirii sale științifice a fost impecabilă. Lectura rezultatelor activității sale științifice dovedește înserarea în exigențele internaționale de elaborare a lucrărilor științifice în domeniul psihologiei elementare. Este suficient să citim lucrarea sa de doctorat pentru a ne da seama de profunzimea pregătirii sale, de pertinența concluziilor și de grija pentru respectul eticii în domeniul
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
să nu-i amintesc, macar pe câțiva din răzășimea... fala noastră, a Fălciului. Nu putem să-i las uitării... pentru ca, aceia de după noi să-i știe!... Și, moșierul tăcu o vreme, uitându-se pe cer roată împrejur, cum se lăsa înserarea... ...Da, măi Fanachi... pentru ca ei să-i știe!... repetă el, uitându-se din nou roată pe cer. Cum trece vremea, măi Fanachi, cum trece... Acuș se întunecă... Și în sufletul meu e întuneric... murmură moșierul cu o jale nesfârșită în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
septembrie, cântecul ciocârliilor care se înălța în văzduh îmi dezmierda auzul într-un chip fermecător; toată viața aceea proaspătă care plutea în jurul meu, o simțeam până în adâncul inimii mele mângâindu-mi parcă toate fibrele trupului meu. Soarele asfinți curând și înserarea căzu tristă și în grabă, parcă era fugărită de cineva din urmă... era parcă ceva neliniștit în aer... domnea totuși o tăcere adâncă și apăsătoare, care începu să mă strângă din toate părțile... Fumegarea amurgului s-a împânzit într-aceeași
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
drese ușor glasul, să nu-l sperie, privindu-se îndelung în ochișorii lui gălbui... zbrr.. și, dispăru printre crengi. Din nou, în pădure, se lăsă o liniște dumnezeiască... o tăcere sfântă. Cerul încă era senin, dar peste pădure se lăsă înserarea. Ce l-o fi făcut pe Anton să întoarcă capul, n-a știut... A privit roată cerul de deasupra, și, deodată ochii iuți ai pădurarului alunecară asupra unei tufe, care mișca, sus pe creastă. Acolo se profila clar, pe cerul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
eram curioasă să vă văd și cred... O privi așteptând să își termine fraza. Era încă arătos, se gândi ea. Chiar era. Poate mai atrăgător acum decât fusese când îl cunoscuse. Stătea aproape de el și putea simți până și parfumul înserării pe pielea lui. Odinioară fusese dragostea vieții ei. Mult timp continuase să creadă asta. Voise cu tot dinadinsul s-o creadă, pentru că pierderea bărbatului vieții ei era scuza perfectă pentru eșecurile în relațiile cu bărbații. Dar oricât de mult ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mai 2011 Cu sufletul pe urmele mele orizontul nălucea în coasta pădurii fugisem din propria viață după ani întregi de evadări nereușite se înfigeau maci în ochii mei iar pleopele încercau să tragă cerul sub ele ca să-l ferească de înserare sufletul nu dăduse alarma respiram sacadat doream să emigrez (dincolo de granițele propriilor gânduri) o nouă existență un alt scenariu două trei planuri scrijelite în palmă cu unghia degetului arătător sufletul m-a ajuns din urmă spre seară nu i-am
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
pateu cu brânză sau un suc și mergeam mai departe, murmurând către arborii sfrijiți de pe marginea străzii, către vreun chioșc rotund de ziare, către cerul albastru, de pictură surrealistă: "Singurătatea ca o ploaie-mi pare/Din nori, ea suie către înserare Și-n dimineți pierdute-n depărtare/ Suie la cer, statornicu-i lăcaș, / Și-abia din cer coboară pe oraș..." Recitam patetic, gesticulând, privindu-i în față pe cei care treceau în sens opus. îmi plăceau ruinele, casele pe jumătate dărâmate, pătrundeam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
m-ar fi zdrobit încet, os cu os. Cât de ciudat, cât de ciudat eram pe atunci! Ce moale, ce neformată, ce disponibilă era carnea psihicului meu! Testiculele mele aveau circumvoluții, lobi și ventricule, pe când creierul meu secreta spermiile visării. înserările galbene care se așterneau ca niște cearșafuri pe blocurile 105 vechi mă dureau de parcă ar fi fost propria rr ea piele și simțeam casele părăginite ca pe niște organe interne. Eram înăuntru și afară, sus și jos, asemenea unui embrion
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și prăbușindu-se sub roțile de oțel... Săptămâni întregi, îmi povestise Michi mai târziu, veniseră la locul accidentului un bărbat și o femeie, îmbrăcați în negru, ca să lipească pe șinele de tramvai câte o luminare aprinsă... Un abur roz, de înserare abia simțită, începuse să coloreze aerul când am intrat în București printr-o periferie sordidă. Un capăt de autobuze, o benzinărie... Forfota 174 trecătorilor printre blocurile urâte, identice, străzile pline de gropi... Autobuzele opreau din ce în ce mai des la stopuri. "Păi aseară
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
să dau un telefon, am condus-o până la autobus, tot vorbind, mai mult ea, autobusul începea să întârzie, se lăsase frigul, i-am propus s-o conduc pe jos, a acceptat, Și telefonul tău?! Mai poate să aștepte puțin, Și înserarea mi-a dezlegat limba, dându-mi curaj dacă nu-i puteam vedea chipul, ea tăcea și eu vorbind, desigur despre pictură, cum îmi place desenul, cum am pictat întâia oară la Arte Plastice, cum am ajuns la Litere, cum desenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îmbujorat senzația tulbure a părului ei, Învățătoarea trece printre bănci și ne verifică felul în care ținem creionul, Știi tu ce este aceea iubirea?! și toate razele de soare cu soare cu tot au coborât dincolo peste grădini, se lasă înserarea și roșeața din obrajii mei, Daniel! Nu știu ce este aceea iubire în afara iubirii de Dumnezeu, a iubirii de tine, a iubirii de părintele Ioan, care nu mai este, Dumnezeu să-l ierte, nu-mi pot face semnul crucii pentru că țin stiloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și glasul lui tot mai scăzut, eu încordându-mi auzul să nu-mi scape nimic din mărturisirile lui, ca și cum s-ar fi închinat într-o biserică, Cum?! Doamne, iartă-mă! dar șoaptele lui nu mai pot fi aduse în cuvinte, înserarea tăcută, Mai târziu, după cină, Theo îngândurat în fotoliu, Mă aude intrând și-mi face un gest vag cu mâna să mai rămân, Nu mi-e somn, vorbește el, cât mă chinuiesc în nopțile astea fără somn! deznădejde e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și a plecat din țară imediat după revoluție cu un grup de francezi, veniți cu ajutoare, Médicines sans Frontières, nu se știe pe unde se află acum, în Bosnia?! Și el tace, cine să-i răspundă în aerul blând al înserării, soarele a trecut deja peste oraș lăsând în urma lui amintirea unei frumoase zile de primăvară, fetele vesele au ieșit la plimbare, eu mototolesc desenul bătrânului și-l las în scrumiera cu resturi de țigară, 11 aprilie, dar Daniel se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și-am adormit, ca și când, completează gândul meu, Și n-am înțeles! Ce ți-a promis oare femeia aceea, mă întreb eu cu glas tare, Poate mi-a promis că voi picta o biserică, nu știu, încă n-am aflat! Și înserarea se lasă peste amândoi, și peste taina lui Theo, Mi-e tare dor de Ana, vorbește el, mi-e tare dor! Apoi cu glas stins mă roagă, citește-mi mai departe! 6 mai, eu citesc pentru el, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
risipit de acum în bătaia clopotelor, și lacrimi amare se pornesc din ochii mei speriați de singurătatea și golul lăsat de plecarea luminii, în vale Izvorul își aduce neclintit apele, dar nu-i nimeni acolo să-l întâmpine, se lasă înserarea deasupra mănăstirii, țin ceva în mâini, e Cartea părintelui Ioan, cine mi-a dat-o?! O las speriat pe treptele de piatră și alerg ca un nebun în întâmpinarea morții, Lasă-ți inima să vorbească! cuvintele acestea sunt oare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
toamnă, și aerul devenea mai limpede, vezi până departe peste pomii mărunți, o liniște dumnezeiască acoperea pământul, culegeam struguri, monahii care mai erau cu mine se grăbeau să prindă slujba de vecernie, eu am mai zăbovit în calmul acela al înserării, venisem pe Munte ca să-l întâlnesc pe Dumnezeu și încă nu dădusem ochii cu El, culegeam informații de la călugări despre locurile unde fusese văzut, Cine? Dumnezeu! Îl căutam, dar El nu avea nici un interes să mi se arate mie, băteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Dar vei fi! Te ispitesc cu geniu! Ai încercat vreodată, sunt eu curios să aflu, să-i obligi pe subiecți să privească în viitor? Aldo se ridică de lângă mine, dă la o parte perdeaua grea de catifea dezvăluind pe fereastră înserarea de afară și-și aprinde o țigară, trage câteva fumuri în piept, Nu fumezi? Si! Am încercat o singură dată, cu o fată ce manifesta tulburări nervoase, mi-a povestit în detaliu cum va muri, cum va fugi noaptea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și pe părinții ei să n-o interneze în sanatoriu, dar era prea târziu, o făcuseră deja! Am știut și n-am făcut altceva decât să aștept! Își zdrobește mucul de țigară în scrumiera de pe birou, în spatele lui pe fereastră înserarea, De atunci n-am mai încercat niciodată să văd în viitor, Cu mine ai mai încerca? Nu! Simt ezitarea lui și-aș încerca să-l conving, De ce? Întrebarea mea rămâne în aer, undeva între noi, când Andrea a deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aplec și-mi ud buzele uscate, îmi răcoresc fața, îmi descalț sandalele și-mi suflec pantalonii până la genunchi, apoi îmi dezbrac cămașa și-mi stropesc pieptul încălzit, mi-e mai bine acum înviorat, în jurul meu încep să se lase umbrele înserării, hotărât deja în sinea mea să-mi petrec noaptea în locuința din munte, până se mai vede afară îmi adun lemne uscate pentru foc și-mi căptușesc patul tare cu iarbă crudă, cu flacăra de la brichetă îmi aprind focul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]