1,702 matches
-
nu-i suspecta că nu sînt adevărați. Fata Morgana e nu un viciu al deșertului, ci o făgăduială. Singura pe care o poate face deșertul, unde gestul lui Orfeu alungă toate iluziile. Trebuie să ne agățăm de țărmul cel mai Însorit al Îndoielii, spunea frumos un poet. Aceasta Înseamnă că Orfeu a alungat umbra Euridicei deoarece n-a avut curajul să creadă În ea. Într-un fel e vinovat. Dar, ca și Oedip, face din vină o sursă de libertate... (...Am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de soare și de amintiri... CÎnd vei pricepe ce Înseamnă toate acestea, vei simți ca și mine ce-a vrut Apolo... La polul opus al lui Don Quijote se află, deci, acești ochi triști ai Cassandrei. Ei ar ruina această dimineață Însorită În care nimic nu mi se pare mai ilogic și mai departe decît moartea și În care revin, poate, ca marea spre aceleași stînci, dar o fac pentru că ele dau un sens vieții mele... Celebrul carpe diem al lui Horațiu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Endimion urăște luciditatea. O urăște pentru că-l smulge din vis, Îl tîrăște la soare din grota sa unde noaptea Îl vizitează zeița Artemis fluturîndu-și pe umerii goi părul rece și blond. Lucid, Endimion rămîne cu ochii ațintiți În gol; pădurea Însorită i se pare pustie, lumina zilei i-a renăscut cuvintele pe buze, dar odată cu aeeasta zeii mor. În locul pașilor zeiței, singurătatea lui se umple de vorbe. Noaptea, În vis, totul se desfășoară fără un cuvînt. Doar surîde și grota se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și se privi mult timp. Apoi începu să vorbească cu ea însăși, punându-și diferite întrebări și totodată dându-și răspunsuri. Nu ieși din cameră până nu căpătă un surâs și o mină acceptabilă. A. Sentimente contrarii Era o dimineață însorită, o zi minunată. Stătea pe locul ei preferat. Nu era cea mai frumoasă, nu era prețuită de soț, nu era nici ușuratică, nici cu modificări în comportament. Se simțea încă tânără, iar acest lucru cerea mai multă afecțiune. Mama ei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
istorisește cine știe ce poveste nebunească, nu așa cum se întâmplă în adolescență. Astăzi m-am îndrăgostit și voi fi soția „acestui Valentin” atât de „galanton” și atât de „curtenitor”. Tot astăzi, cerul râde cu mine în seninătatea lui, nespus de albastru și însorit, iar aerul e proaspăt și chiar luminos la fel de incitant și răcoros ca un vin alb scos dintr-o frapieră cu gheață. Port o rochiță ciclame din cele mai scumpe materiale, cu o panglică sub bust scoțându-mi sânii în relief
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
55 cm lungime. Gâfâind epuizată, trecuse prin momente grele. gemea de durere și era aproape de pierderea cunoștinței. Inima îi zvâcnea încet, aproape fără puls. În ciuda a ceea ce se petrecea în interior, afară era o zi din cele mai frumoase. Era însorită, așa încât trebuia să îți protejezi ochii cu ochelari de strălucirea ei. Îi era greu să se controleze de la brâu în jos iar cămașa de finet lungă și umedă se lipea de ea. Era furioasă că nu avea forța necesară să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
comunist, ca și italienii după falimentul devastator al fascismului, tinerii cineaști români au fost obligați să adapteze mijloacele la un anume tip de emoție produs de contemplarea lumii din jur. Diferența este că România nu e o țară atât de însorită ca Italia, așa că umorul nostru e mai gros, în vreme ce la neorealiștii italieni era mai suav. Tușa e mai groasă la noi. în general, când ne punem pe creație, noi ne luăm mai în serios decât italienii. Iar rezultatele arată cine
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dată spre scrisorile tale. Te sărut iubita mea, și toată dragostea închircită în mine de grijă și depărtare se înaripează. Mâine vor pleca spre tine ultimele rânduri din Mangalia, care m’a însănătoșit (touchons du bois). Îți trimet peisajul ei însorit, cu marea de un albastru brumat, cu luna ce poleește magic coperișurile: e lună plină, cu geamia veche, cuprinsă în flacăra roș gălbuie a asfințitului și cu cărăruia lunei pe întinsul albastru argintat. Și din pragul acestei plecări, cu inima
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
toată noaptea. Frumoasa mea, fata mea iubită, am speranță. O să ne revedem, noi două, nu-i așa, Monica? O să pot să-ți sărut iar ochii, fața așa de dragă, părul ars de soarele Mangaliei, în vacanțe - nenumăratele noastre va canțe însorite. Curaj, scumpa mea copilă. Te binecuvântez din toată inima mea îngrijorată și adesea istovită. Să știi că sunt fericită că ești la Paris și că aș mai face iar acest sacri ficiu, cu bucurie și durere, dacă ar trebui să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
glasul. Și, atâta timp cât fiecare face ce are de făcut, n-are cum să nu meargă. Trebuie. Mă aflu în fața ferestrei unui apartament de la etajul al doisprezecelea al Hotelului Plaza, și mă uit la Plaza Square de dedesubt. E o zi însorită și caldă. Lumea se vântură încoace și-ncolo în tricou și șort, făcând lucruri normale cum ar fi să închirieze trăsuri trase de cai și să arunce cu monede în fântână. Iar eu, înfășurată într-un prosop, cu părul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu sunt chiar așa tâmpită. Ne-am schimbat în avion. — Și cum a fost călătoria? — Cool de tot. Pe bune, Suze, cred că de-acum încolo n-am să mai zbor decât cu Lear jet. E o zi frumoasă și însorită și, uitându-mă așa pe geam la câmpurile pe lângă care trecem, simt cum mă cuprinde un val de fericire. Nu-mi vine să cred că totul a funcționat fără greș. După atâtea luni de griji și supărare. Suntem în Anglia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
încă la d voastră. Dar cum am depășit măsura și d voastră sînteți acum grăbit, pregătindu-vă de concediu, o voi face altă dată. Vă doresc o vacanță plină de bucurii acolo unde vă duceți, și mai ales timpul frumos, însorit și cald, care aici nu ne-a prea răsfățat. Cu cele mai bune gînduri, Ion Maxim </citation> (12) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”2 februarie 1977 [sic!]”> Iubite domnule Călin, Mă simt vinovat că mulțumesc atît de tîrziu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mamă, mămuță/ Ăsta-i iadul lui Aghiuță/ Și ăștia toți sînt, frate/ Niște draci și jumătate>>”. O altă eliminare făcuse obiectul punctului „c”: „Din tabloul <<Sărbătoarea recoltei de aur>>: <<Măi, frații mei, urez regiunii București/ Mereu mai sus să urce Însorită/ Și Într-un an să fie toată Înfrățită/ Unită În muncă și fapte voinicești>>”. Comentarii? Nu-i cazul... l. „Ghici ciupercă ce-i” Textul cu acest nume fusese o asociere ciudată Între reclamă la loto și un spectacol ca atare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și ne așezăm perechi-perechi pe un buștean enorm așezat pe malul apei învolburate din vecinătatea școlii. Cântăm și cântăm, întrecându-ne cu râul ce-și izbea cu zgomot valurile în pietrele din matca sa, aduse de sus, din munte. Zi însorită ce ne predispunea la cântec, însă eu, cu verighetele în buzunar, nu știam cum să procedez. Momentan dau tonul unui cântec obișnuit pe acea vreme. Toți cântăm și când ajungem la refrenul acelui cântec: „Ți-am pus în deget un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
De la Complexul școlar ne deplasăm cu un autobuz iarăși spre centrul orașului cu vădite răni după cutremur și apoi, ca un grup liniștit de oameni așezați, am urcat spre casa noastră. Deși modestă, casa noastră a plăcut tuturor, prin poziția însorită ce ocupa și mai ales prin liniștea ce oferea locatarilor săi. Așezați în jurul meselor, începem a ne face mental prezența celor veniți. Surpriză dureroasă!... Deși suntem cam în același număr prin noii veniți, acum constatăm lipsa a încă trei din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
balerini am beneficiat și de mai puțin control vamal, astfel că, în loc să ajungem la ora 22, am ajuns cu cinci ore mai devreme, deci la lumina zilei am străbătut Germania și Franța până la Paris. Într-o admirabilă zi și mai însorită străbatem teritoriul german, admirând priveliști de o rară frumusețe, cu orașe și sate perfect aranjate, ordonate și curate și mă gândeam cum a renăscut Germania din dezastrul cauzat de nazismul hitlerist prin declanșarea celui de al Doilea Război Mondial. Vedeam
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
oraș în plină lumină solară a unei zile însorite la maximum! De pe o altă colină am admirat panorama acestui mare și grandios oraș plin până la refuz de opere monumentale săvârșite de mâna omului. Oriunde îți arunci privirea vezi aceeași față însorită a orașului cu un bogat trecut istoric, dar și cu unul și mai bogat privind arta construcției, arta frumosului - frumos cu adevărat - frumos pe care oricât l ai admira, nu te mai saturi privindu-l și ai dori mereu să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
trăite în spațiul străbătut în aceste zile. Nu mă mai pot concentra deoarece în preajma mea se vorbește prea tare. E minunat! Duminică 22 ianuarie 1995 - Iași Din Africa de Nord iată-mă din nou în jungla Teatrului Național din Iași. Deși zilele însorite petrecute în Egipt păreau că nu se mai termină, acum, privind în urmă realizez cât de scurte au fost. Ceața amintirii aureolează totul și zilnic mă transport cu mintea pe Valea Nilului, în preajma Sfinxului, în Valea Regilor sau pe malul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ocupasem de grupul de ziariști din Israel care-l însoțiseră pe primul-ministru. După încheierea convorbirilor, am plecat cu 6 din ziariști la Suceava. MAE închiriase de la ONT un Mercedes de 8 locuri și am pornit la drum într-o dimineață însorită. Nici n-am ieșit bine din București că oaspeții mei s-au ambalat într-o susținută partidă de poker, neîntreruptă decât sub zidurile mănăstirii Sucevița. Ca român și istoric, le-am spus un hotărât "pasparol", au coborât din mașină, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și enigmatic precizând că dorim să ne păstrăm "exclusivitatea"! La sfârșit de noiembrie am pornit-o! Era un început de iarnă urâtă, cu lapoviță, îngheț, viscol, frig și noi, ca marii îmbogățiți ai Europei, urma să fugim de iarnă în însorita Americă de Sud! Am zburat cu TAROM-ul până la Frankfurt și de acolo ne-am continuat drumul cu un avion al companiei columbiene AVIANCA. Personalul de bord era amabil, stewardesele minione, drăguțe, deosebite de "luptătoarele de sumo" de la TAROM, majoritatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fi putut călători cu avionul, așa cum o făcusem în septembrie 1991 împreună cu Adrian Dohotaru și așa cum o fac practic săptămânal parlamentarii și mulți funcționari ministeriali cu slujbe în capitală, dar care abia așteaptă joia să fugă din anosta Brasilie la însoritul și veselul Rio. Doream însă să cunosc Brazilia, s-o văd, s-o simt, ceea ce din avion nu se poate. Așa că am hotărât sa mergem cu mașina eu, soția, consilierul comercial și șoferul. Drumul Rio-Brasilia este de aproximativ 1200 km
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
90 de ani, adusă "special" de la Chicago, unde trăia. Aflasem că la Rio se instalase la Hotel Gloria, un vechi și respectabil hotel de 5 stele. Am telefonat, mi-a răspuns secretara, am stabilit o întrevederea și într-o după-amiază însorită am avut privilegiul de a discuta, împreună cu soția, preț de o oră cu această femeie deosebită. A început să-și depene amintirile cu precizie, neomițând nimic din întâlnirea de la Peleș, arătându-ne fotografii și tăieturi de ziare care au surprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a pierdut capul" în urma boomului turistic, nepermițându-se construcții hoteliere de zeci de etaje, localitatea păstrându-și arhitectura veche, cu case de maximum unul sau două etaje, cu zeci de pensiuni și restaurante pitorești. Am avut noroc de o zi însorită, am făcut baie în ocean, am făcut o "mini croazieră" și ne-am delectat cu preparatele culinare pe bază de pește și fructe de mare. Brigitte Bardot n-a mai apărut, și bine a făcut, fiind la vremea aceea deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se Întorcea dintr-o misiune, elicopterul În care se află s-a pr)bușit. Ne Îmbr)tis)m și apoi ieșim afar) cu o sticl), s) bem ceva și s) ne bucur)m de soare. Chiar și Într-o dimineaț) Însorit), În cl)dirile din piatr) ale Ierusalimului ți-e frig la mâini și la picioare. Ieșind la lumin), m) simt puțin amorțit, ca o viespe toamnă. Ne așez)m pe un zid de piatr) de lang) gr)din) și bem
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
plopi de Lombardia. În afară de mine, nimeni nu folosea camera aceea. Îmi țineam cărțile și planșele pe etajerele ei negre și mai târziu am convins-o pe mama să-mi transfere o parte din mobila de acolo În micul meu birou Însorit ce dădea spre grădină și acolo a fost instalat Într-o dimineață uriașul birou, care nu avea pe suprafața lui mare din piele Închisă decât un imens cuțit de hârtie Încovoiat, un adevărat iatagan din fildeș galben, retezat din colții
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]