2,199 matches
-
mod considerabil dezvoltarea capitalismului 90. În 16 secole, creștinismul a trecut de la "individul în afara lumii" la "individul în lume". Chiar dacă e condusă de indivizi care se declară în marea lor majoritate creștini, lumea modernă nu e creștină. Iadul n-o înspăimîntă, în Rai nu crede; în orice caz, nu suficient ca să fie considerată creștină. Pentru omul modern, condamnarea sufletului la suferința eternă nu e un posibil care să-l preocupe într-atît încît să caute să îl facă imposibil. Pentru primii creștini
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
șir, de dimineața pînă seara, preoții au smuls cel puțin 20.000 de inimi. Conchistadorii au descoperit tzompantli (monumente în care se expuneau capetele celor sacrificați) cu 136.000 de cranii. Pentru ce toată această sălbăticie, atîta sînge? Ce îi înspăimîntă pe azteci? Pentru lumea aztecă, totul începe în Teotihuacán. Lumea în care trăiesc aztecii este a cincea lume, al cincilea soare. Lumile precedente au dispărut, una cîte una: primul soare (patru-jaguari) se sfîrșește într-un masacru uriaș, oamenii fiind devorați
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
să prelungim viața umană grație medicinei, că am creat Internetul. Îndrăznelile tehnice sunt, în ochii oamenilor moderni, o dovadă clară că lumea lor e superioară altora. Dar ceea ce-l fascinează pe omul modern este în aceeași măsură și ceea ce-l înspăimîntă. La sfîrșitul secolului al XX-lea și la începutul secolului al XXI-lea, imaginea lui Frankenstein și cea a unei planete din ce în ce mai puțin albastre au înlocuit spectrul ciupercii apocaliptice. Se pare că pe bună dreptate sau nu ne e teamă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de vreo lume de dincolo. Îi este teamă de lumea pe care a creat-o, de el însuși, mai exact de posibilele sale. Și nu știe cum să transforme în imposibile cele mai periculoase dintre posibilele sale, cele care îl înspăimîntă cel mai tare. UN SCANDAL FOARTE MODERN SAU NEPUTINȚA DE A SIMȚI FRICA Un cuplu, în salon. Ea vorbeste în fața camerei 100. Doamna M. povestește ce li s-a întîmplat (lor, celor doi copii, Boris și Johan) în noiembrie 1984
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
e vorba de o buclă care nu se sprijină decît pe ea însăși. Vorbim de un proces uman elementar, spontan, permanent, personal și colectiv. Cine n-a simțit în mod fizic forța acestei imaginații? Cine n-a fost fascinat și înspăimîntat de această activitate creatoare permanentă? Această concepție a umanului se întîlnește cu cea a unui istoric atipic, Paul Veyne, și cu cea a unui filosof, nu mai puțin atipic, Cornelius Castoriadis. O societate, o civilizație este un palat construit de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
aceste chestionare, H. Leventhal și P. Niles au constatat că voluntarii care au vizionat un film mai înspăimântător erau mai puțin doritori să renunțe la fumat decât cei care au văzut versiunile mai blânde. Prin urmare, nu este suficient să înspăimânți pentru a modifica comportamentele. Teama nu este un motor suficient în sine pentru a determina acțiunea, iar mesajele de sensibilizare care mizează pe acest sentiment nu își ating obiectivul în multe cazuri. Cum poate fi explicat acest paradox? N-ar
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
multe orașe în lumea asta unde, precum în Cartierul latin parizian, să te întîmpine librării mari și bine înzestrate la fiecare 50 de metri; la noi, doar farmaciile sunt la fel de numeroase. Ceea ce spune multe... E drept că volumul premiat nu înspăimîntă prin proporții, dar profunzimea temelor abordate și complexitatea jocului intertextual filosofic și literar practicat de Jérôme Ferrari i-ar putea descuraja pe mulți. Din fericire, scriitura purtătoare de idei e suficient de suculentă, fastuoasă pe alocuri, plonjînd oportun și tragic
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
întotdeauna nostalgia originalului - repetă amicul Platon dintr-un raft vecin. Ce-ar trebui acum să răspund? Că îmi sunt prea multe degetele? Că în loc de cap ar fi mai bine să am un cub? Da, de ani de zile, Luvrul mă înspăimântă, iar azi, întârziind o clipă pe Pont des Arts, mă simt cumva mai în siguranță când știu că pe sub mine mai curge, totuși, Sena. În rest, desigur, mici descojiri, sângerări mărunte, câte-un geamăt, zarvă, evenimente. Către Nichita Mă gândesc
Poezie by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Imaginative/8441_a_9766]
-
sub Muntele Sinai sunt un dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la a treia și a patra generație a celor ce Mă urăsc". Epifania lui Jahweh e pusă și de către Moise pe seama spaimei, transformată în etică: Nu vă înspăimântați, căci Dumnezeu a venit tocmai să vă pună la încercare și ca să aveți frica Lui înaintea ochilor vorștri, să nu păcătuiți". Abia mai târziu, când va repeta vorbele lui Jahweh înainte de a muri, Moise va pomeni și de iubire, ceea ce
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
practica suspansului. Dacă, la vremea respectivă, un coif gigantic prăvălit din cer care strivește un băiat sau o statuie cu nasul plin de sânge erau detalii terifiante, două secole și jumătate mai târziu, asemenea detalii puțin plauzibile n-ar mai înspăimânta pe nimeni. Toma Pavel pornește de la premisa că narațiunea gotică "ia apărarea imaginației și se îndepărtează de realitatea concretă pentru a celebra deschis și fără falsă pudoare neverosimilul cel mai exagerat" (2008: 183), subliniind emergența simultană a eroului demonic, înzestrat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de război, care înregistrează cu acuitate un diluviu de orori, nu sunt decât rareori terifiante; simpla enumerare sau amalgamare a unor incidente belicoase și a consecințelor acestora nu poate propulsa narațiunea în galeria terifiantului beletristic. O astfel de încatenare nu înspăimântă, ci produce doar melancolie sau compasiune. Pentru a se atinge pragul terorii, trebuie respectate anumite convenții diegetice, condiționate, în egală măsură, de perspectiva naratorului față de evenimentele prezentate și de atmosfera pe fundalul căreia se țese intriga nuvelei sau a romanului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cele mai drăcești închipuiri de dragoste nu picurase atâta otravă, atâta rouă". La un moment dat, mâna amantului descoperă cu teroare rana strigoiului, "singurul loc cald (subl. în text) pe trupul nefiresc al Christinei". Doina Ruști are dreptate: "Vederea sângelui înspăimântă, căci rostul său este de a fi închis în trup, în vasul Graal; sângele expus vederii este cel care curge, se risipește și moare" (1998: 125). Accidental, Egor doboară lampa; focul, eliberat din chingile sticlei, cuprinde lacom podeaua. Capitolele următoare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
importante opere circumscrise prezentului subiect. Concluzie Am străbătut împreună drumurile sinuoase, dar, în ceea ce mă privește, seducătoare ale deimografiei, pe care am încercat să vi le prezint cât mai comprimat. Dacă ar fi de dorit ca prozele terorii autentice să înspăimânte prin mesajul transmis, nu prin volum, ar fi, de asemenea, de dorit ca exegezele lor să capteze interesul grație concentrării expunerii, nu diluării acesteia (iar Cioran, cu rivarolianul său spirit de finețe, este perfect îndreptățit să descifreze în laconismul auctorial
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
la obiceiurile sale rele și să-i ajute pe oamenii aflați la ananghie ca să fie iertat. Forever Knight (1992) Oricât de "răi" sau de "buni" ar fi, descendenții lui Dracula sunt meniți mai degrabă să amuze publicul decât să îl înspăimânte. Variantele celebrului vampir s-au distanțat de arhetipul vampirului (creatură cu adevărat înfricoșătoare), devenind personaje obișnuite în cultura populară. Totuși, teama pe care asemenea personaje o pot produce este la fel de fascinantă pentru publicul larg precum erau luptele de gladiatori în
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
a lovi pe inamic drept în inimă" [8, p. 239]. Marea Britanie după căderea Franței După căderea Franței, Marea Britanie era singură în fața inamicilor, dar nu se speria. Deși Churchill scrie că "Marea Britanie era la ananghie", el însuși adăuga că "nu se înspăimânta". Istoria îi transmitea un sentiment tonic de invincibilitate a insulei: "De aproape o mie de ani Britania nu mai văzuse pe teritoriul ei focul unei tabere străine" [1, p. 317]. Un sentiment tonic îi mai produceau lui Churchill "cele douăzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
putem dori nici să scăpăm de reîncarnări în care nu credem. Însă putem extrage din mesajul prințului Gautama îndemnul de a nu ne feri de neant sau de suferință. În realitate, sîntem astăzi somați să înfruntăm acest Neant care ne înspăimîntă și de care ne-au făcut să ne înspăimîntăm și mai mult religiile Mîntuirii. Trebuie să îl înfruntăm deoarece noi, Europenii, am fost aduși la porțile nihilismului pe căile filozofiei noastre și am fost aduși la porțile nimicirii pe căile
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nu credem. Însă putem extrage din mesajul prințului Gautama îndemnul de a nu ne feri de neant sau de suferință. În realitate, sîntem astăzi somați să înfruntăm acest Neant care ne înspăimîntă și de care ne-au făcut să ne înspăimîntăm și mai mult religiile Mîntuirii. Trebuie să îl înfruntăm deoarece noi, Europenii, am fost aduși la porțile nihilismului pe căile filozofiei noastre și am fost aduși la porțile nimicirii pe căile științei noastre. În același timp, năruirea promisiunilor de fericire
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
dar blazați prematur, sau mulțumiți cu puținul rafinat pe care știu să-l deguste-n singurătatea lor încercănată. "De ce nu corespondați cu redacțiile, ori direct cu autorii?" îi tot întreb. "Vă supără cutare lucru, v-a revoltat cutare spectacol, vă înspăimântă incultura gazetarului X, vă umilește amoralitatea autorului Y de ce nu ieșiți la atac, așa cum vă tot văitați că fac teen agerii de pe bloguri? Dimpotrivă, ei știu foarte bine ce fac, își cunosc perfect drepturile și libertățile". Mulți, din păcate prea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
stăpânește gândul acesta și mi-e adeseori parcă nu mai sunt în toată firea. Un demon nevăzut mă urmărește și-mi reamintește mereu suferințele pe care muma mea și eu le-am avut și le vom avea de pe urma lui; mă înspăimânt când mă gândesc la el, tremur când îl văd, și-mi vine să fug cu ochii închiși când ajung a fi singur cu dânsul. Naratorul în creația lui Slavici nu este, așadar, ca la Rebreanu, înzestrat cu omnisciență și omniprezență
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
foarte strîns, în care personalitatea se dizolvă, identitatea omului se pierde. Cît de puternici sîntem [strigă cu o surprinzătoare exaltare unul dintre înalții ierarhi iezuiți, urcați pe scenă de Eugène Sue]! într-adevăr, mă stăpînește o admirație care aproape mă înspăimîntă atunci cînd realizez că înainte de a fi al nostru, omul gîndește, vede, crede, acționează cum vrea el..., iar atunci cînd este al nostru, în cîteva luni nu mai este decît o aparență; inteligența, spiritul, rațiunea, conștiința, liberul arbitru, totul la
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
-și unească logicienii eforturile. La fel în cazul numărului incomensurabil. Ideea vagă de continuitate, pe care o datorăm intuiției, s-a rezolvat într-un sistem complicat de inegalități cu numere întregi. Așa au dispărut definitiv toate aceste dificultăți care-i înspăimântau pe înaintașii noștri, când reflectau la bazele calculului diferențial. Astăzi nu au mai rămas în analiză decât numerele întregi, sau sistemele finite sau infinite de numere întregi, legate printr-o rețea de egalități și inegalități. Cum s-ar spune, matematica
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
o înfiorătoare constatare a lui Pascal dă măsura transformării profunde pe care cosmologia materialistă a adus-o în raport cu poziția metafizică a omului în univers. Prăbușit în nesfârșita imensitate a spațiilor pe care nu le cunosc și care mă ignorează, mă înspăimânt (...)"20. Această lamentare îngrijorată semnalează faptul că noua cosmologie schimbă situarea spirituală a omului. În universul fizic al cosmologiei moderne, el nu mai poate locui și nu se mai poate simți acasă, așa cum se simțea în cosmosul antic și medieval
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pentru conduita morală și pentru societate. Chiar de la început, așadar în răspunsul muribundului către preot din dialogul omonim, nihilismul său este formulat ca o consecință metafizică a unui raționalism materialist coerent: Ce sistem, prietene? Cel al nimicului. Nu m-a înspăimântat niciodată și nu văd altul care să fie la fel de simplu și consolator. Toate celelalte sisteme sunt lucrarea orgoliului, acesta este numai al rațiunii. De aceea nu este nici odios, nici absolut; nu am poate în fața ochilor generarea și regenerarea perpetuă
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ritmul marelui ceasornic primordial. Timpul și istoria omului depășesc, e adevărat, faptul de a fi în natură, chiar dacă își au înfipte rădăcinile în aceasta. Iar dacă apariția omenirii face ca Pământul să fie unic, în comparație cu infinitele distanțe cosmice care ne înspăimântă, noi nu suntem decât o scurtă respirație a naturii. Dacă este adevărat, după cum susține Vico, că istoria este un factum, un produs a omenirii, umanitatea este la rândul său numai o viermuială care însuflețește suprafața globului. În anul publicării operei
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
toți semenii ca să le împărtășească câte ceva din gândurile lui: Pe pământ, orice animal poate să-l îngrozească pe un altul. Or, bieții de noi, nouă ne este frică de toți, dar nimănui nu-i este frică de noi. Totul ne înspăimântă, și cel mai mic foșnet al frunzelor. Ce trist! Să căutăm o cale de-a îndrepta acest lucru. Începură să caute, foarte supărați. În calea lor întâlniră o coțofană, care le spuse: O, bieți iepuri! Încotro mergeți așa supărați? Nimănui
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]