14,475 matches
-
care Russell își scria cartea și, în al doilea rînd, dacă ținem seama de lipsa lui completă de afinitate față de acest curent filosofic. Trecînd peste această particularitate a opticii lui Russell, cele două volume ale Istoriei filosofiei occidentale au toate însușirile cu care tomurile autorilor britanici ne-au obișnuit de-a lungul timpului: competență, claritate, concizie și un simț inalterabil al umorului fin, însușiri pe care raducerea profesorului Dragan Stoianovici - poate cel mai bun traducător de filosofie din limba engleză pe
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
Trecînd peste această particularitate a opticii lui Russell, cele două volume ale Istoriei filosofiei occidentale au toate însușirile cu care tomurile autorilor britanici ne-au obișnuit de-a lungul timpului: competență, claritate, concizie și un simț inalterabil al umorului fin, însușiri pe care raducerea profesorului Dragan Stoianovici - poate cel mai bun traducător de filosofie din limba engleză pe care îl avem - le pune în evidență cu acuitate și inspirație. Russell știe foarte bine cum anume să scrie pentru a nu plictisi
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
diagnosticului, ca în această foarte sintetică definire a personalității lui Tudor Arghezi: ,și poate că nici harnica Paraschiva și nici cei doi copii nu bănuiau că acest pater familias al Mărțișorului lor purta în sine, ca pe o taină, singura însușire socială cu care intrase în mânăstire și ieșise apoi în lume: vocația singurătății". Mica experiență în sala de disecții a Universității de medicină îi provoacă scrierea unui mic eseu despre cadavrele folosite drept material didactic. Virtuțile literare ale textului ies
Exerciții de admirație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10777_a_12102]
-
de os nedezvelit./ Carnea, cu suferințele ei, îl ascunde" (Zîmbetul ascuns). Ce legături pot fi între omul de hîrtie al cărților citite/ scrise și omul concret din viața politică? Laurențiu Ulici, în 1999, le intuia cu precizie și finețe: iată: "însușirile scriitoricești dau omului politic o puternică notă personalizantă în contextul vieții politice de la noi".
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
este un univers artistic puțin bizar destul de apropiat celui specific tablourilor Fridei Kahlo. Căile alese de autoare pentru a se pune în pielea personajului său sînt dintre cele mai diverse, de la interviuri la care încearcă să răspundă în numele Fridei, la însușirea diformităților fizice ale acesteia sau la postarea în fața vreunui tablou în încercarea de a intui mecanismele mentale care au dus la pictarea acestuia. O întrebare imposibil de evitat cînd vine vorba despre Frida Kahlo este în ce măsură inevitabilele complexe rezultate din
Being Frida Kahlo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10798_a_12123]
-
care Russell își scria cartea și, în al doilea rînd, dacă ținem seama de lipsa lui completă de afinitate față de acest curent filosofic. Trecînd peste această particularitate a opticii lui Russell, cele două volume ale Istoriei filosofiei occidentale au toate însușirile cu care tomurile autorilor britanici ne-au obișnuit de-a lungul timpului: competență, claritate, concizie și un simț inalterabil al umorului fin, însușiri pe care traducerea profesorului Dragan Stoianovici - poate cel mai bun traducător de filosofie din limba engleză pe
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
Trecînd peste această particularitate a opticii lui Russell, cele două volume ale Istoriei filosofiei occidentale au toate însușirile cu care tomurile autorilor britanici ne-au obișnuit de-a lungul timpului: competență, claritate, concizie și un simț inalterabil al umorului fin, însușiri pe care traducerea profesorului Dragan Stoianovici - poate cel mai bun traducător de filosofie din limba engleză pe care îl avem - le pune în evidență cu acuitate și inspirație. Russell știe foarte bine cum anume să scrie pentru a nu plictisi
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
căpătâi ale poeziei e aceea de a se racorda la un plan pe cât se poate vizionar. Nu știu însă dacă, renunțând la estetic (așa cum se preconizează într-un rând) poezia nu face o concesie prea mare. Fiindcă, odată privată de însușirea ei subtilă și imponderabilă, aceasta ajunge, în cele din urmă, să fie redusă la discurs. Iar discursul nud, nu spun nici o noutate, e foarte ușor falsificabil. De unde poate rezulta un nou șir de neobosite confuzii. Cât anume din recentul Poeme
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
Nadia Marcu- Pandrea, fiica scriitorului, a publicat anul trecut al doilea volum într-o ediție revăzută, nu se poate opri să se întrebe ce hram intelectual poartă acest incisiv, caustic și vitriolant autor. „Hram intelectual” însemnînd: trăsăturile, orizontul interior, acele însușiri din care se încheagă fanta de înțelegere prin care privește lumea. Și cum Pandrea, histrion narcisic debordînd de filotimie, nu se zgîrcește în privința judecăților în marginea propriei persoane, avem destule indicii din care îi putem reface portretul interior. Cine e
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
--- Gary, Malraux, Kosinski, trei romancieri foarte diferiți unul de altul, având totuși o însușire comună: mitomania. Gary și-a inventat un pseudonim, Malraux, o biografie, Kosinski, un destin. Evreu polonez, cel din urmă (1933- 1991) s-a remarcat în anii 1960 prin romanul Pasărea bălțată, povestea autobiografică despre un puști evreu pe care, în timpul
Scriitori mitomani () [Corola-journal/Journalistic/3997_a_5322]
-
Viitorul începe luni (Ed. Humanitas, 2012) , și tocmai îl citeam când am aflat despre premierea celuilalt. Aș spune, având în față amândouă cărțile, că prima se înscrie perfect în linia emergenței, iar a doua în aceea a confirmării prompte a însușirilor pe care prima le anunța. Prin cuprinderea socială amplă, prin mulțimea personajelor vii, prin tehnicile narative complexe Viitorul începe luni este cartea deplinei maturități literare a prozatoarei, aptă să construiască durabil și memorabil, după cum se poate constata. Voi nota câteva
Un roman de Ioana Pârvulescu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3087_a_4412]
-
stil devin evidente. Uneori, din aceste exerciții de umilitate rezultă versuri de o reală delicatețe („Undeva, în colțul ochiului, se zbate/ umbra colorată a unui pițigoi scăpat din cușcă”). Dar ele se cuvin tratate ca simple accidente. Fiindcă esențială, între însușirile lui Bogdan-Alexandru Stănescu, rămâne mai degrabă forța. Nu e de mirare la un poet care, înainte de a câștiga războiul debutului, și-a tras sufletul vreme de doisprezece ani.
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
aventurile cunoscute cititorului din Balada mării sărate), Cain îi mai dă marinarului o veste privitoare la verișoara lui: „Pandora... Nu cred că e fericită...” Nici nu avea cum să fie. Gustul libertății, descoperit alături de bărbații fără căpătâi, dar plini de însușiri umane admirabile, nu putea fi satisfăcut de îngustimea de spirit a mediului de două ori provincial: al englezilor în America și al protestanților incapabili să se scuture de lanțurile puritanismului. E un mister de ce în interviul din 1994 al lui
Iubitele lui Corto Maltese (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4160_a_5485]
-
lui Corto Maltese n-o poate ocoli pe Soledad Lakäarth, pe care-o întâlnește, în împrejurări stranii, la începutul anului 1917, în insula Maracatoqua, din apropierea Hondurasului britanic (astăzi, Belize). Ființa angelică, dominată de profunde sentimente religioase, ar fi avut toate însușirile pentru a-l înlănțui pe Corto pentru vecie. Exista însă un impediment: marinarul fusese atacat de un pescăruș, și își pierduse temporar memoria... N-ar trebui să lipsească nici Banshee O’Danann, revoluționara irlandeză, membră a societății secrete Sinn Fein
Iubitele lui Corto Maltese (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4160_a_5485]
-
și cultural. Despre realismul socialist nu știu să se mai fi scris poezie. (Nici măcar culturnicii deceniului aș șaselea nu s-au gândit, la vremea lor, că așa ceva e posibil.) Obiectualizat, deci coborât cu picioarele pe pământ, acesta își pierde toate însușirile frisonante. Nu mai e odios, nu mai e singular, nu mai e opresiv. Nici prilej de pamflet nu devine. (Ca de atâtea ori). Capătă, în schimb, un statut de marionetă simpatică. În al doilea rând, curajul lui Alice Popescu se
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
se asocieze. Triplu B va fi, deci, înlocuitorul lui Korczak, după cum e și înlocuitorul adevăratului bunic. Din copilărie și până la maturitate, naratoarea este subjugată de acest pseudo bunic care, conform tradiției evreiești, concurează și obține în familie rolul de „povestitor”. Însușirea lui de a născoci, de a modifica faptele, de a nu se sinchisi de inadvertențe și de a lăsa ca lucrurile să plutească în vag face deliciul familiei care se amuză discret sau mai pe față pe socoteala lui. În
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
defectele care ne împiedică să fim primitori sunt: indigența minții (dezinteresul și prostia), consimțirea euforică (exaltarea fără temei), sufocarea spiritului cu grijile lumești, excesul de spirit critic (vigilența încruntată care nu se angajează în nimic), opacitatea agresivă. De cealaltă parte, însușirile care înlesnesc primirea mesajului pericopic sînt: răbdarea plină de speranță, îndrăzneala și perseverența, creativitatea. Potrivit lui Andrei Pleșu, în spunerea pildelor Iisus arată o tactică retorică bine cumpănită: e vorba de dislocarea simțului comun, de înlăturarea clișeelor, de repudierea formulelor fixe
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
vocea vie, naturală. E de la sine înțeles că marile săli de operă resping complicitatea microfonului și a stațiilor de amplificare. Omul — cântărețul — e captivul formulei teatrale inițiale, din amfiteatrele grecești ori romane, când nu avea la dispoziție nimic altceva decât însușirile fizice și vocale proprii. Din acest motiv, îi privesc pe marii cântăreți de azi ca pe niște extraordinari atleți. Rămâne pentru mine un mister felul în care își însușesc zeci ori sute de minute muzicale, fiind capabili să le reproducă
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
contopi și, finalmente, pentru a se anula, cântărețul s-a recompus miraculos și, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, și-a devorat în continuare partitura. Cu aceeași ardoare, cu aceeași calitate a vocii și interpretării. Pentru că, da, aceasta e însușirea adusă pe scena operei de noua generație de staruri: marele talent actoricesc. Epoca doamnelor cu voci emoționante, dar cu prezențe fizice - hai să riscăm - distonante și a domnilorbutoi a apus probabil pe vecie. Ceea ce e paradoxal, de vreme ce, în lumea de
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
Ce semnala Ioana Pârvulescu era, în fond, o sincopă de construcție. Argument onest, căruia i s-a răspuns, în schimb, oblic, invocându-se în repetate rânduri „spiritul”, „arborescența stilistică”, „măiestria combinativă”, „inteligența cristalină”, „plăcerea de a nara” și alte asemenea însușiri pentru care nu mai am ghilimele suficiente. Toate fiind reale, desigur, dar nici una dintre ele nefiind la obiect. De altminteri, nici Ioana Pârvulescu nu le ocultase. „Impresia pe care ți-o lasă cartea lui Andrei Oișteanu este că a fost
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
acesta, cele două bucăți formează, împreună, o sintaxă. Lada din Comisionarul, care emană senzații de bestiar medieval și cutia Bătrânului par să aibă, de fapt, același conținut, privit însă din unghiuri diferite. Fantasticul, la Andrei Oișteanu, e altceva decât o însușire ornamentală. Are eșafodaj științific. (Căci științele oculte presupun la rându-le felurite savanterii). Dacă până la un punct l-am putea asemui pe haiducul Zlota cu Zahei Orbul (al lui Voiculescu), dincolo de un prag al rigorii, comparația nu mai stă în
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
și Passive Attack au în comun o căutare forțată a simbolurilor. Într-una dintre ele, oameni cât se poate de simpli ajung să fie identificați cu înțelepții Greciei Antice, iar în cealaltă avem de-a face cu o înlănțuire a însușirilor neortodoxe ale unui Clint Eastwood în Dirty Harry și a așa-numitelor atacuri pasive din lumea calculatoarelor. Lipsa de închegare epică este contrabalansată de o serie de enunțuri gratuite, care mai de care mai lipsite de noimă ori de logică
O apă chioară by Răzvan Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/4176_a_5501]
-
din adolescență pe apele magnetice ale Pacificului. După ce a trăit la limita vieții și a morții, după ce a fost implicată în evenimente de-o extremă violență, perspectiva existenței alături de un „John” oarecare, fie el unul aparținând aristocrației WASP, dar fără însușirile bărbătești pe care le descoperise urmărindu-i îndeaproape pe Corto Maltese, Tarao, Cranio, locotenentul Slütter și, de ce nu, chiar pe căpitanul Rasputin, nu anunță nimic atrăgător. Stările ei de spirit sunt cu limpezime transcrise în notația din 12 noiembrie 1918
Iubitele lui Corto Maltese (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4202_a_5527]
-
relaxare la baia termală. Mai puține «fițe românești», mai multă dorință de a te distra alături de cei apropiați și mai puțină de a te simți văzut și remarcat.” Astfel încât este întru totul îndreptățită concluzia călătorului român (un călător, iată, cu însușirea, apreciabilă, de a descrie nedeformat ceea ce privește!): Mitteleuropa e departe, diferența dintre ei și noi este mai mare decât ne-am fi închipuit. Fișă de personaj E bine să răsfoim, din când în când măcar, și altfel de periodice, nu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4026_a_5351]
-
îndepărta nevoințele lumești. De aceea, emoția estetică e trăire cognitivă și deopotrivă morală, într-o contopire de categorii în fața cărora I. Kant ar fi rămas siderat. Mai mult, singura calitate a artistului este intuiția (flerul esențelor divine), talentul fiind o însușire secundară, de artizan înzestrat cu oarecare virtuozitate. Talentul fără intuiție nu face doi bani, la fel ca frumusețea fără substratul ei volitiv. În ciuda aversiunii pe care i-o poartă lui Hegel, Schopenhauer îi împărtășește aici viziunea, căci frumosul este pentru
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]