36,299 matches
-
de farmecul buf al operei ilustrului magistru, o întreprindere cu asemenea pretext i se va părea de la bun început fructuoasă și credem că ne va urmări cu interes. Nu și cu destulă pricepere însă dacă nu-i vom expune mai întîi puțină teorie." (19) Rămîne să te întrebi, ca cititor, oare autorul a vrut aici să fie simpatic? Se pare că nu, pentru că într-adevăr ne servește "puțină teorie", preparată cam școlărește cu formule de tipul "Explicația cea mai limpede și
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
Gheorghe Grigurcu Noi, scriitorii de azi, trebuie să reînvățăm un cuvînt mai vechi care a marcat începutul literaturii moderne. Monosilaba: NU. Cea mai mare misiune a cuvîntului este elogiul Ființei. Dar mai întîi este necesar să deprindem a spune NU!" Octavio Paz Bujor Nedelcovici își recunoaște trei etape ale exilului. Primul exil, interior, a durat 12 ani, fiind stigmatizat de "munca de jos" și prelungit de interdicția de publicare pe o perioadă de
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
și abuzurilor, de ce verbul, și acțiunea lor n-au avut mai multă eficiență? Răspunsul rezidă în deturnarea mitului amintit, cel al Meșterului Manole. Se știe că pentru a dura o cetate sau un lăcaș de închinăciune se cuvine găsit mai întîi un "spațiu sacru", care să fie animat de o viață sacrificială ce alcătuiește o punte către transcendent. Or, scriitorii noștri au fost nu o dată uneltele opresiunii înainte de 1989, iar, dintre cei "onorabili", o categorie s-a desprins după acest moment
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
imaginația cronicarului: scările de argint de la șeile boierilor, care tocmai gustaseră pentru prima oară șampania franțuzească, rămânând "înmărmuriți de beți." Ulterior, invaziile se repetă cu o anumită periodicitate, de câte ori Poarta este agresată de o Rusie în plină expansiune teritorială, mai întâi în jurul bazinului Mării Negre, apoi către Apus, către Moldova. În 1739, 1770-'74, 1787-'92, 1806-1812 - citez din cartea d-lui Aurel-Sergiu Marinescu -, ocupația armată a provocat țărilor române pagube imense, generând o perioadă nefericită de despopulare și sărăcire. Armatele țariste
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
au fost în minoritate față de necititori. A existat mereu ceva care a limitat accesul la lectură. Nu însă numaidecît, cum se crede, necesitatea de a ne cîștiga existența, lupta cotidiană cu greutățile ori spectrul foamei. Faptul că omul trebuie mai întîi să trăiască și abia apoi să citească este real și inevitabil. Dar pe măsură ce societatea a evoluat, acea muncă prin care oamenii au obținut din ce să trăiască le-a luat tot mai puțin timp. Timpul rămas nu s-a transformat
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
Nu scria el la mijlocul secolului al XIX-lea la, în și azi, totuși, vestitul studiu O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, făcînd distincție dintre știință și artă: "Prin urmare, poezia rătăcită în sfera științei și a politicei rămîne, întîi, neînțeleasă și neinteresantă pentru marea majoritate a oamenilor contimporani și este, al doilea, pierdută în generațiunile următoare chiar pentru cercul restrîns de indivizi, pentru care a avut un sens și o atracțiune în ziua nașterii ei"? Sau această observație, reluînd
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
logica nu a creat adevărul. Dar scopul lor este de a ne feri de mediocritățile care, fără nici o chemare interioară, pretind a fi poeți, și acest scop îl poate ajunge estetica. Căci asemenea discipline au două mari foloase. Ele îndeamnă, întîi, pe acela care are talentul înnăscut să se perfecționeze în arta sa, deșteptîndu-i atenția asupra multor particularități importante, pe care le-ar fi trecut cu vederea. Ele contribuie, al doilea, să dea publicului o măsură mai sigură pentru a deosebi
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
Ioana Băețica Un "homo universalis" - Liviu Georgescu, am putea spune: medic și cercetător în Statele Unite, membru al "New York Academy of Poets" și al "Flushing Art League" (unde a fost distins cu un premiu pentru pictură), vioara întâi în Orchestra Medicilor din New York și nu în ultimul rând scriitor, debutează în volum (Călăuza), după ce a publicat versuri în România literară, Luceafărul, Viața Românească, Curierul Românesc, Convorbiri literare etc. Format la Cenaclul de Luni care a dat impulsul inițial
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
încercat Nerva și Traian au fost prea târzii și, în consecință, nu foarte eficace, Tacit face următoarea observație despre consecințele unei tiranii care urmărea să dirijeze în totalitate viața supușilor săi: "ba chiar intervine plăcerea inerției înseși, iar lenea, mai întâi urâtă, ajunge să fie iubită" (desidia postremo amatur). Vreo cincisprezece ani mai târziu în Anale, arătând modul în care Augustus și-a impus puterea personală la Roma, Tacit spune printre altele că fiul Divinului Iulius i-a câștigat pe toți
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
Gabriel Dimisianu Mai întâi o mărturisire: suport din ce în ce mai greu, ca spectator de teatru, inovările pretins îndrăznețe, acele actualizări trase de păr ale autorilor clasici, de care prea des am avut parte în vremea din urmă. Tragicii antici, Shakespeare (de Caragiale ce să mai vorbim
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
altele în Revista de Istorie și Teorie Literară. Dar toate laolaltă au rămas nepublicate și, în consecință, nevalorificate de specialiști. Și unele dintre ele, mai ales cele legate de boala poetului, sînt de o importanță cu totul deosebită. Sînt, mai întîi, publicate cîteva acte privind diverse cumpărături ale lui Gh. Eminovici, cîteva bruioane de poezii (una pare a fi chiar scrisă de poet) din care pot ieși și lecțiuni noi. Apoi o scrisoare inedită a Veronicăi Micle datată Iași 8 martie
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
o face fericită. În spectacolul de la Teatrul Național din București rolul lui Protasov (singurul cu greutate în dramă) e interpretat de Mircea Rusu. După părerea mea, actorul își joacă excepțional personajul. Nu e deloc simplu. Din cel puțin două motive. Întîi, dată fiind lungimea și complexitatea rolului. Aproape trei ore, Protasov n-are timp să răsufle. Rolul merge în crescendo. De pe la jumătatea piesei înainte, Protasov e singurul care contează pe scenă. El ține în spate spectacolul. Mircea Rusu face un rol
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
urmă. Este, de asemenea, povestea cititorului expert și a literaturii, autoarea relatînd etapele înțelegerii operei lui Naum. Șocul principal a fost constatarea "realismului" suprarealismelor poetului. "Povestea" este alcătuită perfect, demonstrînd importanța stăpînirii tehnicii literare în alcătuirea unui discurs critic. Mai întîi a fost întrebarea " Cum o fi să fii, pur și simplu, un dur de suprarealist?". A urmat o întrebare a poetului: "Te învîrți - și tu! - în jurul celor pe care îi slăvește toată lumea?". De multe ori așteptările sînt contrazise de gesturi
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
trăim într-o baltă de încuviințare buimacă și deprimantă cu accese de revoltă fistichie. Principiul anarhic - și folosim un cuvînt grav, cu implicații - pentru mine nu înseamnă în primul rînd dreptul de a nega, ci asumarea răspunderii individuale. Destinul este întîi al unui individ, și după aceea al unei nații, al universului. Crezi că această structură, felul în care ești structurat în raport cu tine și cu lumea, te-a ajutat în munca ta de regizor, în relațiile cu ceilalți sau ai simțit
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
guvernului Năstase i s-a cerut să depășească faza bunelor intenții în privința privatizării a început și războiul executivului cu privatizările "dubioase". Un fel de a spune că executivul s-ar ocupa cu dragă inimă și de alte privatizări, dar mai întîi vrea să limpezească situația privatizărilor făcute de precedenta putere. Dar pentru a nu părea că ignoră marile privatizări pe care le are în față, executivul prelungește termenele de depunere a ofertelor, intră în discuție cu noi ofertanți, adică, una peste
Castanele uitate pe foc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16266_a_17591]
-
mai e cum a fost. Totul aici dă impresia a fi ca altădată, dar semnele reînnoirii acoperă autenticitatea. Doar eu văd,... am prilejul să observ, pe ușa de la intrare, dată de perete, - cu pornirea mea de a mă interesa mai întîi de ceea ce pare să se ascundă: din modestie, - plăcuța de alamă coclită, pe care, concentrîndu-te, poți desluși numele: Mihai Ralea. E, sînt convins, singurul lucru rămas la locul lui, nemișcat. Dovadă acțiunea de eroziune a timpului. Tot astfel, o dată, la
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
surâde mefistofelic dincolo de text descriind reacția oamenilor zilei la ceea ce s-ar putea numi un incident metafizic. Ficțiunea care intră în interferență cu realitatea poate fi sculptată și în cuvinte, nu neapărat în marmură. În povestirea Ultimul geminat se dezvoltă întâi o erudită dizertație istorico-filologică pe tema existenței unui Ordin al Geminaților, pentru ca ulterior ceea ce ni se înfățișa doar ca un text, ca o parodie a operelor de erudiție sterilă, să se reverse în realitate cu turbulența unei forțe malefice. Iată
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
că este momentul să le încredințez tiparului. Mai am și alte proiecte, dar cuvîntul hotărîtor îl are timpul căci, cum spune un proverb tibetan, "dintre viața viitoare și ziua de mîine, nu putem ști niciodată sigur care va veni mai întîi". Citiți România literară? De ce? Este revista căreia îi sunt foarte îndatorat, a contribuit mult la afirmarea mea, iar în momentele cele mai grele, nu puține, din epoca prerevoluționară, criticii grupați în jurul ei m-au apărat și susținut cu consecvență. Fără
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
spusese la ureche Brummer (Silber) eroului Chiril - fiindcă vor fi trași pe sfoară, legați de piciorușele lor, ca-n Gabroveni". Vera (Praxiteea) trecuse peste întreruperea făcută doar în șoaptă, însă vizibilă pentru toți cei de față, iar Axente, după ce mai întîi tușise frecîndu-se de catifeaua obosită a fotoliului Louis XV, pe care ședea, făcuse o expunere teoretică plicticoasă, din care reieși că nimeni în viitor nu va mai munci, în cele din urmă, ci toată lumea va citi și se va instrui
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
prin imensa cupolă de sticlă, tînăra artistă Mirela Trăistaru. Formată la Cluj, în ambianța culturală transilvăneană pentru care expresionismul central european constituie o componentă stilistică importantă, Mirela Trăistaru a adus în actualitatea artistică bucureșteană cîteva note particulare extrem de puternice. Mai întîi, ea a ieșit din acel regim unic al existenței artistului - din acel registru definit prin care eticheta de scultpor, pictor, grafician sau instalaționist este suficientă pentru a comunica esențialul - și a oferit o imagine artistică perfect adaptată dinamicii momentului în
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
Eu și cu familia mea am tot rezistat vreme de vreo cinci ani, și apoi în 1988, septembrie, împinși de disperare și de creșterea băieților, mi-am lăsat casa și mama, și mi-am luat tălpășița. Am plecat pe rând: întâi nevasta, apoi cei doi băieți, și la urmă de tot, de-a-ndăratelea, și eu. M-am stabilit în Franța unde am devenit profesor de regie de film și realizator de filme. Acum șapte ani, în 1994, m-am hotărât să fac
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
constituție internă ce refuză pactul cu amplul renume, precum "O nemurire-n care i-e urît" (Bătrîni și tineri). Adică o "nemurire" factice, un surogat de nemurire. Să urmărim acum treptele inadaptării, așa cum se ivesc în poezia în chestiune. Mai întîi e o inadaptare pe care am numi-o, pe filiera lirismului nostru interbelic, metafizică și care se exprimă, pe de o parte, în dificultatea individuației (părăsirea Unu-lui originar), iar pe de alta în indecizia adoptării unei posturi convenabile pe
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
orice obiect care taie. Madam C., după pingelirea pantofilor, are acum mania să ascută orice, foarfecile mari și mici, de unghii, cleștii de tăiat trandafirii și alte plante gospodărești sau de podoabă, bricege, cuțite de bucătărie sau de masă... Mai întîi frecventase micul atelier din Amzei, tocilăria cu un strung mic, cu pietre de ascuțit de toate mărimile, aranjate într-o ordine perfectă și etichetate cu litere, cifre... O, îmi spunea madam C., dacă în țara asta ar fi ordine ca
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
idiot. Totul s-ar fi terminat cu bine pentru est-europeanul care eram, aflat prima oară într-un teatru new-yorkez, dacă n-ar fi fost scena uciderii Desdemonei. Scena cu pricina a transformat brusc acceptabilul în inacceptabil: biata femeie era, mai întîi, sufocată cu perna, în cel mai pur stil elisabetan, apoi lovită cu capul de tăblia patului, tîrîtă de păr prin uriașa încăpere, izbită cu picioarele, cu pumnii, și, la urmă, înjunghiată sadic de mai multe ori și în mai multe
Prostul gust by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16326_a_17651]
-
de inimă deasupra căreia scrie: Orar. Manele 15-20. Asta ne-aduce aminte că Mădălin Voicu a botezat manelele (într-o recentă declarație acordată unui cotidian): mamele cu silicon. Pe buza penalului Ne întoarcem la Vatra ca să semnalăm două lucruri. Mai întîi, cîteva texte ale lui Liviu Ioan Stoiciu, cenzurate la Contemporanul și la Cotidianul în secolul trecut. Revista tîrgmureșană le publică împreună cu explicațiile autorului care se miră că, bunăoară Contemporanul, i-a refuzat două articole despre C.V. Tudor, după ce îi publicase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]