13,784 matches
-
era câmp deschis. Cel din urma șirului aproape că alerga, fiindcă altfel rămânea de căruță. La o vreme, au Început să apară pâlcuri de copaci. În cele din urmă, am intrat Într-o pădurice. Nu după multă vreme, ne-a Întâmpinat un ofițer de la divizie. „Bine ați venit, domnule căpitan. O să-mi permiteți să vă prezint pe scurt care sunt datele de care dispunem noi”. Ofițerul a scos harta și ne-a arătat detaliile terenului din fața noastră. Din cele expuse de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
face dacă se anunță un nou transport. Până atunci, să fim ochi și urechi. Să sperăm că transportul pe care Îl vom mai vedea are să fie după dorința noastră” - și-a spus părerea Toader. „Atunci, să ne pregătim să-i Întâmpinăm cum se cuvine” - am convenit eu și am interpretat un „cântec” de cucuvea de zile mari. În câteva minute, a sosit Undiță. „Ce s-a Întâmplat?” - m-a Întrebat el precipitat. „Te duci și aduci câte trei grenade din ale
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
salon că profesorul vrea să Înceapă vizita... În salonul Despinei, lucrurile erau În ordine. Gruia a prevenit-o că profesorul Îl va lua la Întrebări pe linie profesională pe „doctoraș”. Când au ajuns la salonul cu pricina, „doctorașul” l-a Întâmpinat pe profesor cu o mină de om stăpân pe „destinele lumii”... Despina ședea retrasă, lăsând ca totul să pară firesc. Lucrurile s-au complicat Însă când profesorul a Început să ceară doctorului Cuc detalii asupra situației unor pacienți operați... Până la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se Îndrepta spre salonul doctorului Vatră. Când a intrat În salon, doctorul tocmai terminase efectuarea unui pansament la ultimul pacient operat. ― Bună ziua, domnule doctor - a salutat Gruia zâmbind. ― Bine ați venit. Cu ce vă pot fi de folos? - l-a Întâmpinat doctorul Vatră. ― Am venit să vă invit la domnul profesor. Puteți veni? ― Tocmai am terminat treburile pe care le aveam de făcut. Vă urmez cu mare plăcere. După ce și-a scos mănușile chirurgicale și s-a spălat pe mâini, a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mergem! - a rostit Gruia, dându-i Întâietate. Când au ajuns la cabinetul profesorului, s au oprit. La bătaia În ușă, profesorul a răspuns, ca de obicei: ― Poftiți, vă rog! Au intrat. Înainte ca doctorul Vatră să salute, profesorul l-a Întâmpinat: ― Nu știu dacă nu cumva v-am perturbat activitatea, dar aveam mare nevoie de dumneavoastră. ― Vă ascult, domnule profesor. ― Voi trece direct la subiect și voi fi sincer cu dumneavoastră. Știți că pe lângă noi, profesioniștii, În acest spital, dar și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesorul Zenit și domnul profesor Hliboceanu. Ei erau trecuți prin Infern și m-au Înțeles deplin. Îți urez noroc, dragul meu coleg. La revedere. ― Rămâneți cu bine și vă mulțumesc pentru urări, domnule doctor - a răspuns Gruia. Profesorul l-a Întâmpinat cu bucurie, dar și cu Întrebare: ― Ei? Ce părere ai? Crezi că doctorul Vatră, cu firea lui intransigentă, nu l va face pe „doctoraș” să Împungă fuga? ― Nu, domnule profesor. Domnul doctor Vatră este un om deosebit. Va reuși să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răspuns Gruia. „Să știi că mi-ai plăcut, amice” - l-a felicitat gândul de veghe. „Dacă Îmi spui și motivul pentru care mă lauzi, atunci voi pricepe despre ce este vorba. Altfel voi lua cuvântul tău drept lingușire” - l-a Întâmpinat Gruia. „Acum să n-o faci pe modestul, că nu-ți stă bine”. „Și totuși?” „Mi-a plăcut discuția pe tema universului sufletului uman avută cu profesorul. Și, fiindcă veni vorba de sufletul omenesc, atunci trebuie să recunoști că acest
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu o zi Înainte, două birje, fiecare cu câte doi cai frumoși, opreau la poarta „Hanului cercetașului”. Ritualul și-a urmat calea ca și În seara precedentă. Numai că... Petrică, Într-un costum elegant, cu soția la braț, i-au Întâmpinat pe musafiri după toate regulile ospeției... ― Bine ați venit, dragii noștri dragi! Am vrea să vă știm cu sănătatea deplină. Suntem peste măsură de bucuroși că ne onorați invitația... Vă rugăm să poftiți În Hanul nostru - i-a Îmbiat Petrică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tot ce a făcut el pentru semenii săi eu l-aș ruga să ne povestească doar despre ultimul rănit pe care l-a operat acolo - În Iad - la Cotu Donului, Înainte de... ― Mi-ar veni greu să povestesc acea Întâmplare - a Întâmpinat profesorul rugămintea lui Petrică. ― Nicule! Gândește-te că te roagă Petrică, cel cu care ai stat În aceeași bancă Începând din prima clipă când amândoi am pășit În școala primară. Cel cu care ai fost În vacanța mare la bunica
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
șiragul vorbelor șetrăriței și stolul de gânduri fără număr ale lui. Mergea cu aceeași privire În jos și abia a auzit salutul unui coleg, care a trecut grăbit pe lângă el... ― Bună dimineața, domnule doctor. Vă așteaptă domnul profesor - l-a Întâmpinat sora șefă. ― Mulțumesc. Voi merge Îndată la dumnealui... ― Bine ai venit. Te-am rugat ca să treci pe la mine, pentru a-mi spune cum mai stai cu lucrarea ta În vederea confruntării care te așteaptă. Spune-mi dacă ai reușit să-i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acest caz. Sper să finalizezi lucrarea la nivelul necesar. Sâmbătă ne rezervăm două ore pentru a discuta lucrarea ta. ― Am Înțeles, domnule profesor. Acuma - cu Îngăduința dumneavoastră - aș vrea să vă spun că adineauri, la intrarea În spital, m-a Întâmpinat piranda... ― Ooo! Da, știu că te-a Îndrăgit! ― Ne-a Îndrăgit pe amândoi, domnule profesor. Până să mi spună scopul pentru care m-a așteptat, trebuie să vă imaginați că am fost martorul unei adevărate pledoarii privind ajutorul pe care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
flăcăi, care au pus stăpânire pe căruță, debarcându-i ceremonios pe țărani... În spatele casei, Îi așteptau deja bulibașa și piranda, nevasta lui... ― Da’ mari-i Dumnezău! Iaca cî aț’ vinit la noi. Di când așteptăm noi zâua aiasta! - i-a Întâmpinat piranda. Spunând acestea, le-a luat mâinile și le-a sărutat, ca la popă... ― Intraț’ În casa noastrî, sî vă ominim așă cum să cuvini. Antuzî! Adî apî caldî ca sî sî speli dumnealor di colb, cî o bătut atâta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de acasă Întinderea poveștii... Și acum... Pe cai! Avem nevoie de oarece timp de pregătire pentru diseară - a Încheiat profesorul vorba... În acea seară, două birje au oprit În preajma hanului. Pe dată, poarta s-a deschis și „hangiul” i-a Întâmpinat: ― Bine ați venit la Hanul cercetașului, boieri dumneavoastră. ― Bine te-am găsit. Bucuros de oaspeți? - a răspuns Nicu. ― Bucuros peste măsură. Da’ intrați, că „fimeia me” - cum Îi spune fratele meu, tata Toader, mamei Maranda - vă așteaptă cu mare nerăbdare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aburind. Și au o miroaznă de te doboară! ― Dacă-i pe-așa, atunci am descoperit inamicu’ și nu avem alta de făcut decât să-l lichidăm - a concluzionat tata Toader râzând. Între timp, au ajuns În fața jupânesei, care i a Întâmpinat cu vorbe calde: ― Când e să te bucuri cu adevărat, n-ai decât să-ți poftești prietenii... Bine ați venit, dragii noștri. Intrați și așezați-vă după rânduiala știută. Au dat năvală, fiecare ocupându-și locul cunoscut. În acea clipă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
furișat până la tren și am urcat În prima cabină de frânar. „Fie ce-o fi! Frânarii sau mecanicii nu vin câte doi și nu neapărat au pușcă” - gândeam noi. După scurt timp, marfarul a pornit. Nu am avut nimic de Întâmpinat până a doua zi către seară, când marfarul a oprit la peronul gării. Cabina În care ne aflam noi s-a nimerit chiar În fața biroului de mișcare... Era Încă lumină de zi. Afară, mișcare ca la chermeză. Călătorii intrau sau
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tot ce Îți trebuia pentru a face o casă: lemn, piatră, țiglă, var de Orhei și câte altele. După ce treceai de barieră, dădeai peste Poștă, de unde luai Poștalionul cine știe către ce destinație. Și dacă o țineai tot Înainte, te Întâmpina Grădina lui Pester, loc de petrecere al târgoveților... Am să vă amintesc că aici a fost și Eminescu, dar... Atunci când, bolnav fiind, a revenit la Iași. Cum s-a ajuns ca pe acel loc să fie ridicată Școala Normală „Vasile
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-o pe Lia. ― Ai emoții, draga mea? ― Cui nu i ar bate inima mai tare apropiindu-se de locul de unde acum nu mai știu câți ani am ieșit om, dragul meu? Ce frumos ar fi ca la poartă să ne Întâmpine zâmbind același moș Costache, portarul?... ― Ca atunci, În iarna aceea, scumpo!... Ehei! Acum Însă cred că el ne privește, tot zâmbind, de acolo de sus, de pe steaua lui. Când au ajuns la intrarea pe aleea ce duce În școală, s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
crește În ochii mei. Altfel...” „Ia adu-ți tu aminte de acei ani când „tovarășii” de la raion veniseră acolo la dispensarul din Pomârla să „te Închinge”. Când mașina lor te-a lăsat În fața dispensarului, o liotă de șatrari te-au Întâmpinat cu bocete În cor: <Domnu’ doctoru’, bunule, hai cî moari mama noastrî ă. Ei, printre fusteicile Înflorate ce se agitau pe lângă <mama noastrîă era și cea a acestei țigăncușe, care atunci era o copilă doar. Acum Însă...” „Fără insinuări, cumetre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
halatul aista mai gros, că altfel toți ochii bărbaților se Înfig În tine, ca lupii În grămada de oi... Au intrat la sora șefă, care le aștepta. ― Gata, fetelor? Cum a fost, Stăncuțo? Măi, da’ ce frumoasă ești! - le-a Întâmpinat sora șefă, cercetând-o cu mare admirație pe țigăncușă. ― Eu mă duc la treburile mele și mă Întorc când trebuie - a vorbit infirmiera. Pe o măsuță din cabinetul sorei șefe se găsea o tavă pe care se afla ceva de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să fiu În echipă cu ea... ― Acum, hai să vedem ce ne face pacienta. Gruia l-a urmat pe profesor, așteptând cu nerăbdare să vadă cum se prezintă țigăncușa după operație... Când au intrat În salonul cu pricina, l-au Întâmpinat aceiași ochi de care nu te puteai feri nici Într-un chip. Profesorul s-a Îndreptat spre patul ei: ― Ia să vedem cum se prezintă pacienta noastră. Cum te simți, Stăncuțo. Țigăncușa a răspuns moale. Aproape scâncit: ― Mă doari, domnu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
creat-o atunci” - a concluzionat gândul de veghe. „Uite că ai și tu dreptate, cumetre”. „Așa mi se Întâmplă când pun capul să gândească” - a plusat gândul de veghe... Cu acest dialog În minte, a ajuns acasă, unde a fost Întâmpinat cu mare bucurie de toți: de Tudorel, de Maria, de mama Maranda și nu mai puțin de tata Toader. ― Bine ai venit, dragul meu. Uite cum te privește Tudorel - l-a primit Maria, Îmbrățișându-l odată cu băiatul. Ai nimerit tocmai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
primele contururi ale Spiridoniei. Atunci n-a mai putut ține piept „intrușilor”, fiindcă au năvălit ca la pomană. Care de care voia să apuce bucata cea mai mare! „Mai domol, nesătuilor, că aici nu-i sat fără câini!” - i-a Întâmpinat gândul de veghe. „În sfârșit, te-ai trezit și tu, vecine? Mă lași să mă devoreze emoțiile și tu, vorba ceea, <huci margineaă” - l-a dojenit Gruia. „N-au nici o șansă, prietene. Uite aici sâneața. Sunt un bun țintaș! Nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a lua o gură de aer până la momentul confruntării... De acord? ― Dumneavoastră hotărâți, domnule profesor. ― Hai să mergem. Vizita decurgea firesc, ca de fiecare dată. Un moment de amuzament a intervenit când au ajuns la țigăncușa Stăncuța, care i-a Întâmpinat cu un zâmbet larg. ― Ei? Cum te simți, Stăncuțo? ― Bini, domnu’ profisoru’ șî vreu sî merg acasî - a răspuns ea, aruncând o privire luminoasă către Gruia. ― Mâine pleci, Stăncuțo. La auzul acestei vești, țigăncușa s-a ridicat În șezut, a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Gruia... Au urcat. Tudorel și-a făcut culcuș În brațele lui taică-su, privindu-l cu un interes deosebit. ― „Vezi, tati? Îmi era tare dor de tine” - a tradus Maria gestul băiatului. ― Și mie Îmi era dor, năzdrăvanule! - l-a Întâmpinat Gruia strângându-l În brațe. ― Unde poruncește boierul să mergem? ― Du-ne la Galata. ― La Galata mergem, boierule. ― Iaca cî la Galata n-am ajuns cu fratele Petrică. El ne-o dus tocmai pi Răpidea șî de acolo ne-o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
al școlii, negru ca un harap și veșnic zâmbitor, cum să stârpească șoarecii din sălile de clasă, turnându-le motorină în găurile din dușumele. A, ia uite cine a venit! Poftiți, poftiți! Cu ce ocazie pe-aici, domnule Stelică?... îl întâmpină directorul surprins și, sfârșind discuția despre combaterea rozătoarelor, se grăbi să-l expedieze pe Cenac la treburile lui. Închipuindu-și că Stelian venise pentru a-i cere vreo suplinire la școală, îl informă că, pentru moment, toate posturile erau ocupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]