1,535 matches
-
a plimbat de colo-colo în timp ce vorbeam, a dat din cap din când în când și apoi s-a oprit deodată și a spus: Asta va pune dopul la sticlă.»” La 24 februarie 1944 s-au dat ordinele ca o escadrilă întărită a Diviziei 1 Cavalerie să efectueze o misiune de recunoaștere în forță în decurs de cinci zile. Dacă Insulele Amiralității fuseseră într-adevăr evacuate, ele aveau să fie ocupate și avea să se construiască o bază militară. Dacă inamicul ar
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
semnalizare și infanteria japoneză a lansat un atac, susținut de tirul de mortiere. În larg, distrugătoarele lui Dechaineux au fost și ele atacate de patru bombardiere "Betty". Escadrila 1 din Regimentul 5 Cavalerie a fost atacată de circa două plutoane întărite, la care a răspuns cu arme automate grele și tir de mortiere. Jungla deasă din acest sector a permis câteva infiltrări, dar forța japoneză nu era suficient de puternică să cucerească poziția. Principalul atac japonez a fost efectuat de Batalionul
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
odată cu victoria în bătălia de la Marcelae din 792. Bizantinii au fost suferit atunci o înfrângere năprasnică, fiind obligați să plătească tribut hanilor. În urma acestei victorii, criza a luat sfârșit, iar Bulgaria a pășit în următorul secol stabilă, mai puternică și întărită. Sub conducerea marelui han Krum (803-814), cunoscut și sub numele de Crummus, sau Keanus Magnus, Bulgaria s-a întins spre sud și spre nord-est, ocupând teritoriile Dunării mijlocii și întregul teritoriu al României de astăzi, Sofia în 809 și Adrianopol
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
La scurt timp după aceea, 100 de bombardiere au atacat insula, urmate de o nouă rundă de salve de tun de pe vase. Deși bombardamentul a fost consistent, apărarea japoneză nu a fost grav afectată, întrucât pozițiile defensive japoneze erau bine întărite și protejate de bombardament. Multe erau adăpostite de Muntele Suribachi, iar japonezii investiseră lunile dinaintea invaziei în crearea unui elaborat sistem de tuneluri și poziții de tragere care străbătea întreg muntele. De exemplu, unele dintre tunurile grele erau camuflate de
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
sud-vietnameze de orașe și de zonele de coastă. În zona Khe Sanh, situația a rămas liniștită tot anul 1966. Chiar și așa, generalul Westmoreland a insistat nu doar ca ea să fie ocupată de pușcașii marini, ci să fie și întărită. Lui i s-a opus ferm generalul Lewis W. Walt, comandantul I Corps de la Marină. Walt a susținut că ținta reală a eforturilor americane trebuie să fie pacificarea și protejarea populației, nu hărțuirea APV și FNE în zone izolate. Westmoreland
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
de armament și pentru aprovizionare), cu o blocadă aeriană și navală, și cu o invazie terestră în sudul Libanului. Hezbollah a lansat mai multe rachete asupra nordului Israelului și a atras armata israeliană într-un război de guerilă de pe poziții întărite. Cel puțin 1300 de oameni și-au pierdut viața din cauza conflictului, cei mai mulți fiind cetățeni libanezi, infrastructura civilă libaneză a fost grav avariată și au fost dislocați aproximativ un milion de libanezi și 300.000 - 500.000 de israelieni. După încetarea
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
ducă în captivitate. Împăratul și-a revenit și l-a izbit pe dușman cu prăjina peste cap atât de tare, încât acesta s-a prăbușit fără suflare. Un kataphrakt, care l-a întâlnit întâmplător, și-a condus suveranul până la tabăra întărită a lui Lapardas. Fiind însetat, istovitul Manuel a luat în căușul palmelor apă dintr-un pârâiaș, însă, chiar după primele înghițituri, a vomitat-apa curgea amestecată cu sânge. Împăratul n-a rezistat și a izbucnit în plâns, blestemând ziua în care
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
a politicii noii guvernări este colaborarea lui Ioan Cantacuzino cu emirii segiucizi, ce se simt la fel de amenințați de expansiunea otomană. Guvernarea caută să se elibereze de alianța cu genovezii pentru a-și recupera independența militară și comercială. Flota imperială trebuia întărită, iar construcțiile navale vor trece pe primul plan în preocupările împăratului Andronic al III-lea și ale marelui domestic Ioan Cantacuzino. Cum mijloacele imperiului nu erau de ajuns, Ioan și alți magnați contribuiau de acum cu mijloace proprii la construcțiile
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
anul 2015, având codul de clasificare . Zona ruinelor este și ea sit arheologic, având codul SV-I-s-A-05396. În timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), a fost construită în Bădeuți o biserică pe care voievodul a dăruit-o Episcopiei de Rădăuți, danie întărită apoi de Ștefan cel Mare. Ea s-a ruinat cu timpul. La 8 iulie 1481, zi în care este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Procopie (sfânt militar), voievodul moldovean Ștefan cel Mare (1457-1504) a obținut o victorie în lupta de la Râmnicu
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
de jefuitori sarazini au fost atacate prin surprindere și distruse. Creștinii au izbutit să obțină încă două victorii importante, la Campo Baccano, pe Via Cassia, și între Tivoli și Vicovaro. Suferind aceste înfrângeri, musulmanii care ocupau Narni și alte puncte întărite au dat înapoi, refugiindu-se în principala fortăreață sarazină de pe râul Garigliano: este vorba de o așezare fortificată ("kairuan"), a cărei locație nu a fost încă identificată cu exactitate. Asediul său a început în luna iunie a anului 915. După ce
Bătălia de la Garigliano () [Corola-website/Science/324496_a_325825]
-
Shoshenq I în Palestina, când el a atacat și jefuit mai multe orașe din Regatul Iudeei și Regatul Israelului, în unele din ele (că de pildă, la Meghido,) lăsând și inscripții triumfale. În veacul al VIII-lea î.e.n. cetatea era întărită și prosperă, dar a fost serios păgubita de un cutremur de pământ - poate cel din vremea regelui Uziahu, prin 760 î.e.n.. Orașul a fost ulterior refăcut, dar după jumătate de veac a fost asediata de oastea regelui asirian Senaherib. Textul
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
natural, Mihai cu firea lui impulsivă, nu a profitat de această așezare strategică și s-a lăsat provocat de Basta, care a simulat o retragere. Mihai considerând această retragere ca un semn de slăbiciune a trupelor lui Basta, părăsește poziția întărită și începe să urmărească pe inamic. Această mare greșeală a fost una din cauzele înfrângerii de la Mirăslău. O altă cauză a fost superioritatea trupelor lui Basta. Trebuie amintit că dincolo de succesele sale militare, poziția lui Mihai era fragilă din cauza precarității
Bătălia de la Mirăslău () [Corola-website/Science/326992_a_328321]
-
cetatea noastră, a lui Roman voievod"". Cercetările arheologice au evidențiat că Cetatea Veche a fost construită pe principiul palisadelor din bârne de lemn bătute cu pământ. Palisada era constituită, de fapt, dintr-un lanț neîntrerupt de bordeie cu pereții exteriori întăriți, creându-se astfel posibilitatea ca apărătorii, adăpostiți în aceste locuințe, să fie mereu la post. Această palisadă era protejată la exterior printr-un val de pământ și un șanț de apărare ce se întindeau până la apa Moldovei. Intrarea în cetate
Cetatea Veche a Romanului () [Corola-website/Science/323618_a_324947]
-
cu metereze pentru arme de foc. Fortificația era prevăzută cu fântână adâncă de 25 m, cuptor de pâine, râșnițe, ateliere de reparații sau anexe pentru depozite de alimente, fiind pregătită să reziste unor asedii îndelungate. Fiind unul din cele mai întărite ansambluri de acest gen din zonă, biserica fortificată din Bălcaciu demonstrează puterea materială a comunității locale, care a ridicat și întreținut fortificația.
Biserica fortificată din Bălcaciu () [Corola-website/Science/323795_a_325124]
-
era la modă în acea perioadă. Fortăreața veche a fost lărgită și noi ziduri au fost ridicate, iar o mică fortăreață a fost ridicată pe dealul Gellért. Castelul din Budin a fost întărit de otomani cu câteva turnuri noi. Ziduri întărite au fost ridicate pe dealul Gellért, în Rózsadomb, Nap-hegy și de-a lungul Dunării. Zudurile castelului însuși au fost întărite, iar circuitele santinelelor au fost refăcute. După 1541, provincia a fost împărțită în mai multe sangeacuri În 1566, provincia includea
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
mm coroborat cu acoperișul coborât și aripile din față și din spate înclinate abrupt au oferit mașinii un aspect robust, sportiv. Siguranță a fost îmbunătățită față de coupe-urile din seriile anterioare: împreună cu zonele de deformare preluate de la sedan, structura ramei acoperișului întărită cu piloni de acoperiș și ușile consolidate, coupe-ul oferea celulei pasagerilor mai multă stabilitate și securitate. Motorizarea, suspensia și frânele au fost aceleași că la sedan. Ca si dotări, versiunile cu două uși s-au inspirat din versiunile de lux
Mercedes-Benz W123 () [Corola-website/Science/324073_a_325402]
-
de zone de deformare în față și spate"), a avut și stabilitate mărită, prin includerea de profile închise și întărite în râma acoperișului și a celor șase piloni acoperiș. De o mai bună protecție împotriva impactului lateral erau responsabile barele întărite prevăzute în interiorul ușilor. Din 1980 respectiv, 1982 au fost disponibile, ca opționale foarte scumpe, noile sistemele anti-blocare la frânare (ABS) și airbag. La cerere, Daimler-Benz AG dotează în prima jumătate a anilor 1980, seria 123 cu primul airbag pasager (dreapta
Mercedes-Benz W123 () [Corola-website/Science/324073_a_325402]
-
a intrat oficial în serviciu pe 8 august 1941. Cu un proiect modern și eficient, un deplasament de aproximativ 33.000 t și o viteză maximă de 34 noduri (63 km/h), "Shōkaku" putea să care 70-80 de avioane. Protecția întărită i-a permis lui "Shōkaku" să supraviețuiască loviturilor serioase pe care le-a primit în Bătălia din Marea Coralilor și în Bătălia de la Insulele Santa Cruz. "Shōkaku" părea să fie o variantă mai mare a portavionului "Hiryū", fiind cu 35
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
nr. 1277 de personal navigant, șef de echipaj. Escadrila din care făcea parte Echipajul 7, a fost cantonata la aerodromul din Galbeni, lângă Român. Primește misiunea să pătrundă cu avionul adânc în Basarabia și să fotografieze amplasamentele de arme, punctele întărite, unități militare și alte lucrări genistice făcute de sovietici în terioriul cedat de România(după notele ultimative din 26-28 iunie 1940). Revine cu bine din misiune aducând informații prețioase. La 12 iulie 1941 participa pe un IAR 39 la bombardarea
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
sărbătorit chiar și în zonele aflate sub controlul garnizoanelor otomane, care, demoralizate, nu au întreprins măsuri punitive. În ciuda înfrângerii de la Navarino, sultanul comanda încă aproximativ 40.000 de soldați în Grecia centrală și de sud, cu garnizoane plasate în fortărețe puternic întărite. Eliberarea Greciei era încă departe, Poarta nefiind încă dispusă să accepte Tratatul de la Londra. De altfel, sultanul nu s-a resemant după înfrângerea de la Navarino. Din potrivă, el răspuns prin o atitudine mult mai agresivă împotriva grecilor și celor care
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
în rolul principal. Povestirea a fost menționată în alte lucrări de mai multe tipuri. Povestirea are loc la abația fortificată a „fericitului, cutezătorului și agerului” prinț Prospero. Prospero și o mie de alți nobili s-au refugiat în această abație întărită pentru a scăpa de Moartea Roșie, o epidemie teribilă de ciumă cu simptome oribile care a pustiit ținutul. Victimele simțeau o agonie convulsivă și curgeau de pe ele sudori de sânge în loc de apă. Se spune că ciuma ucidea într-o jumătate
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
franci în acțiunile acestora de la nord de Alpi, preocupări care nu îl afectau pe Liutprand, și totodată menținerea controlului strategic asupra trecătorilor din Alpii Răsăriteni. În primăvara anului 712, fiul lui Theodo, Theudebert, împreună cu Ansprand și Liutprand, au atacat punctele întărite ale longobarzilor și, după moartea prin înec a rivalului acestora, Aripert al II-lea, facțiunea lui Ansprand a revenit la putere în Pavia. Theodo a murit în 717 sau 718; sub succesorii săi, legăturile longobarzilor cu Agilolfingii au slăbit în
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
Spărgătorul de gheață este o navă special construită sau amenajată destinată să spargă gheața din porturi, fluvii și mări în vederea redresării drumurilor navigabile. Este prevăzut cu motoare puternice și etrava întărită. Sparge gheața prin lovire, tăiere sau apăsare. Primele ambarcațiuni utilizate în apele polare au fost caiacele oamenilor indigeni din Arctica, pentru deplasare pe gheață. În secolele al XI-lea și al X-lea, extinderea vikingilor ajunge pînă la Atlanticul de
Spărgător de gheață () [Corola-website/Science/324687_a_326016]
-
i-a respins pe franci în teritoriul de astăzi ale Piemontului și, totodată, i-a silit pe bizantini să solicite, pentru prima dată de la sosirea longobarzilor în Italia, încheierea unui armistițiui. În cele din urmă, regele a ocupat ultimul punct întărit deținut de bizantini în nordul Italiei: Isola Comacina din Lacul Como. Pentru a asigura menținerea unei păci stabile cu francii, Authari a căutat să încheie o alianță matrimonială prin căsătoria sa cu o prințesă francă, însă acest proiect a eșuat
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
bătălia de la Viena. Oastea cazacă cunoștea tehnicile de luptă ale polonilor, având mare experiență de luptă atât de partea acesteia, cât și împotriva ei. Tactica lor a fost de a evita lupta în câmp deschis, apărându-se într-o tabără întărită. Înaintea bătăliei, oastea căzăcească totaliza 80.000 de oameni; 28.000-33.000 tătari și un număr necunoscut de țărani ucraineni. 2000 de călăreți poloni (un regiment sub comanda lui Aleksander Koniecpolski, susținut de Jerzy Lubomirski, șase companii de călăreți pancerni
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]