2,648 matches
-
Concluzii, precum și lipsa unor tuberculostatice noi chirurgul toracic modern și orice medic care tratează tuberculoza are la dispoziție și posibilitățile vaste ale homeopatiei clasice și contemporane. DIATEZA TUBERCULINICĂ DUPĂ PROF. Dr. Doc. GHEORGHE BUNGETZIANU Celor trei diateze descrise de Samuel Hahnemann întemeietorul homeopatiei clasice, fapt petrecut la Sibiu în România în timp ce era medicul, bibliotecarul și secretarul personal al baronului Brukenthal, li s-a adăugat ulterior diateza tuberculinică (tuberculinism), la individualizarea căreia contribuția cea mai importantă le revine elvețianului Nebel și francezului Léon
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
de-a lungul veacurilor, și confirmate de propria sa practică medicală, ca și de aceea a numeroșilor săi succesori. Principiul clasificării diatezice hahnemanniene rămâne valabil, chiar dacă diatezele toxi-infecțioase se vor dovedi mai numeroase decât cele trei tipuri morbide, descrise de întemeietorul homeopatiei moderne. Un început în această direcție s-a și făcut în vremurile noastre, defalcându-se din diateza psorică, tuberculoza - entitate morbidă net individualizată abia la sfârșitul veacului trecut, când a fost ridicată la rangul de diateză autonomă. În acest
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
evident al romanului, desprinderea și evadarea sunt la fel de greu de realizat precum integrarea, deoarece mecanismele ce le fac posibile depind de legi și tradiții atemporale. De fapt, fiecare personaj își trăiește propria utopie, adaptată propriului destin: Iolek, activist din generația întemeietorilor statului Israel, nu înțelege lumea nouă, oamenii și chemările lor spre mai bine sau spre altundeva; Rimona, soția misterioasă și neiubită a lui Ionatan, după două sarcini pierdute, încă își caută împlinirea în familie și în maternitate și o va
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Mănăstirea Giurgeni a fost atestată documentar la începutul veacului al XVII-lea, ca shit de călugări, dar a fost transformată în schit de maici și apoi în mănăstire de maici. Se spune că un boier pe nume Giurgiu a fost întemeietorul satului, drept pentru care îi poartă și numele. Dar cea mai frumoasă legendă, povestită de bătrâni este despre ziua în care a trecut pe la Giurgeni Alexandru Ioan Cuza. Acesta a poposit și a adormit sub un copac, lângă mănăstire, iar
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
Iași, la începutul secolului al XVIII-lea ca metoc al Episcopiei Romanului. Unul din intemeietorii comunei Valea Ursului a fost banul Dimitrie Draghici, proprietar al moșiei Valea Ursului. Se considera însă că un anume boier pe nume Giurgiu a fost întemeietorul satului Giurgeni, drept pentru care îi poartă și numele. Există însă o amintire a locuitorilor din sat, transmisă din generație în generație, precum că la nord de sat a fost un boier pe nume Giurgiu cu domenii intinse. Acesta era
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
anume amoralitate, pe care, bineînțeles, nici unul dintre teoreticienii genului nu o vor accepta sau recunoaște. Amoralitatea descrisă, primul, de Nietzsche, În gândirea filozofică modernă, dar, e drept, avându-l ca antecesor nu pe Machiavelli, ci, după modesta mea opinie, pe Întemeietorul Ordinului Iezuiților, (Compania lui Iisusă, fostul Grande de Spania și apoi visător utopic, vroind, spre iritarea oamenilor, dar și a Vaticanului, În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, să cucerească Ierusalimul - don Ignatio de Loyola. Amoralitatea (a nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
avansate fără precauții superflue și fastidioase de către autor, sunt seducătoare și așază cititorul pe un plan intelectual, elevat. Există în scrisul lui Theodor Codreanu o indicibilă vibrație a ideilor, care îl apropie, în opinia noastră, de Ibrăileanu și desigur de întemeietorul criticii literare românești, Titu Maiorescu. Provocarea valorilor mizează programatic pe o ambiguitate. Valorile clasice, prin chiar condiția lor axiologică perenă, reprezintă pentru criticul tânăr o permanentă provocare. Fiecare generație descifrează în scrisul celor vechi sensuri ce corespund sensibilității epocii, "spiritul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o ostilitate evidentă împotriva postmodernismului pe care, în repetate rânduri, îl numește prostmodernism. Poetul de care se ocupă Theodor Codreanu are toate semnele unui antimodern care nu cade niciodată în tradiționalism. Antoine Compagnon definise antimodernismul prin sintagma de modernism critic. Întemeietor al textualismului e considerat Roland Barthes care, după 17 ani doar, adică în 1977, se declară antimodern. Spre deosebire de teoreticianul francez, Cezar Ivănescu a adoptat de la bun început antimodernismul lui Eminescu și, mai mult decât atât, a reușit să-i atragă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spirite deopotrivă de vizuale și de auditive", așa numita "dualitate ontologică", de "poetica oglinzilor sferice". Acest motiv constituie substanța capitolului al cincilea, unde descoperim un Caragiale teoretician al literaturii, chiar dacă părerile lui au fost considerate "rudimentare"; ne aflăm în fața unui întemeietor de "poetică modernă", dacă avem în vedere Câteva păreri. Caragiale e un scriitor obiectiv nu numai prin raportate la "fenomenal", adică la primul strat, cel al "stăpânirii adevărului", ci și în cel de al doilea strat prin care "devine un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
carte, dar arată adânc și semănată bine, cum zice într-o mărturie. Această atitudine contrazice părerea unora că estetica lui Vieru este una tradiționalistă, anacronică. Conștiința estetică a Cărții este una modernă, de care a fost obsedat unul dintre marii întemeietori ai modernității, Mallarmé. Numai Eminescu, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a mai avut această exigență pe care a împins-o până la ultimele consecințe ale perfecțiunii estetice. Vieru a fost veșnic nemulțumit de forma poemelor sale, lucrând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pusă de adversari pe seama nebuniei. Theodor Codreanu, în ton cu numeroase minți luminate, începând chiar cu Maiorescu, are convingerea nezdruncinată că geniul eminescian reprezintă "cea mai înaltă manifestare a inteligenței românești din toate timpurile". Nebunia ereditară, opinie lansată de însuși întemeietorul cultului, este invocată de toți contestatarii, dar mai cu seamă de "partidolatrii" exasperați de violența gazetarului care nu iartă nici pe liberali (nu liberalismul ca atare, admirându-i pe Kogălniceanu și Cuza!), nici pe conservatori, deși conducea ziarul de această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
leader și, în consecință, se automodelează răbduriu, suportând privațiuni și afișând o mască socială care a fost acceptată de cei din juru-i, fără a i se bănui "veșnica disimulare" (cum va recunoaște în Jurnal). Așa stând lucrurile, Maiorescu este, deopotrivă, întemeietorul cultului Eminescu (oferind girul spiritului său critic) și regizor al evenimentelor din anii de recluziune ai poetului. Ziua de 28 iunie 1883, când s-a rostit sentința morții civile este "o cheie hermeneutică" (lucr. cit., p. 73) pentru tot ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
el deranjează buna companie a corupților distrugători de națiune"! (p. 96). În afara identității naționale, nimic nu poate fi durabil; nici o comunitate, nici o uniune nu a rezistat vreodată "exclusiv cu un fundament economic sau politic" (p. 101). Evident, singurul dialog viabil, întemeietor este cel spiritual și, de aici, necesitatea adaptării modelului cultural creștin treimic care poate satisface nevoia noastră de desăvârșire spirituală. Theodor Codreanu nu uită să ne readucă aminte că toate marile nenorociri ce s-au abătut asupra Europei au venit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
muncă, "desfrâul naturilor catilinare" / "nulități catilinare", caracterele "arare" etc. Și lista poate fi lungită... Și nu în ultimul rând "neunirea obștească", cum zicea Kogălniceanu, mesianicul nostru pozitiv (după formula impusă de G. Călinescu). Venind vorba de Kogălniceanu, un mare spirit întemeietor, apărând "duhul național", să reamintim că fiul agăi Elie îndemna la moderație. Voia reforme "blânde și graduale" și o "bună orânduială", nicidecum înnoirea "prichită" (vorba basarabeanului Stihescu, personajul său din Tainele inimei). Adică acele "sărituri fără orânduială", cum scria îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
transdisciplinarității, iar fundamentul estetic și ideatic e un pas modest către ceea ce am numit, într-o carte recentă, transmodernism [v. Th. Codreanu, Transmodernismul, Iași, Editura Junimea, 2005], în raport cu care Ion Barbu este un precursor, alături de contemporanul său Lucian Blaga, ambii întemeietori ai eonului dogmatic. Altminteri, unul dintre capitole, "Întocma dogma", arată profundele afinități ale celor doi. Ambii, în același timp, sunt ramuri viguroase ale eminescianismului abisal. Poate nu e lipsit de interes să evoc faptul că Basarab Nicolescu găsea în ternarul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mallarméan. Metodologia cercetării noastre ține de noul context al transdisciplinarității, iar fundamentul estetic și ideatic e un pas către ceea ce am numit, într-o carte recentă, transmodernism, în raport cu care Ion Barbu este un precursor, alături de contemporanul său Lucian Blaga, ambii întemeietori ai eonului dogmatic. Altminteri, unul dintre capitole, "Întocma-dogma", arată profundele afinități dintre cei doi. Destinul a făcut să se nască și să moară în aceiași ani. Poate nu e lipsit de interes să evoc faptul că Basarab Nicolescu găsea în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
m-am oploșît, în Basarabia au venit ruși, sînt și români, aici e Rădăuți, aici! în centrul duminicii adînc despicat abuzurile săptămînii la trecerea gărzii călare, parc și stradă, orășeni cu sacoșa la cumpărături, în oarecare altitudine, statuia ecvestră a întemeietorului Bogdan I dilatată alb, cerbicia calului, sentimente amestecate în cucernicie, vagoanele trecîndu-i bisericii vechii episcopii pe sub streașină, fără gard, petic de gazon pînă la piatra ei, propria proiecție pe vechiul regim, continuitatea în zid mai veche decît politica Moldovei medievale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Ora 14,00, în microbuzul Rădăuți Suceava, pe strada Iraclie Porumbescu, rudă cu compozitorul, sigur tatăl lui, preotul, tatăl lui Enescu n-are stradă pe modulul Dorohoi, mai oriental în urbanism și în performanța incomparabilă, Rădăuțiul gospodărește cultură apuseană, Bogdan întemeietorul albului strălucitor, "Oficiul Național pentru Refugiați. Locația Rădăuți", îi țin în garnizoană, Sfîntul Gheorghe ucigînd balaurul peste lemn și acoperișul de șiță, căruță de Satu Mare, comuna apropiată, Așezămîntul de copii "Sfîntul Ierarh Leontie de la Rădăuți" vile în jurul bisericuței, oază incinta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
descendența lui Ludovic Germanicul, dar care pare cel mai capabil în a evita pericolele. Henric I se grăbește să recunoască autonomia ducatelor "naționale", dar recuperează Lorrena în 925, îi bate pe unguri, slavi și danezi, transmițîndu-i, astfel, fiului său, Otto, întemeietor al unei noi dinastii, un regat înconjurat, desigur, de năvălitori barbari, alături de dușmani franci, pradă rivalităților dintre marile familii ducale, dar, teritorial, un regat intact și predispus a-și extinde dominația către estul Europei. Domnia lui Otto I cel Mare
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Studenții alcătuiesc, ca atare, o lume turbulentă, foarte pestriță și foarte legată de privilegiile și libertățile sale. Cu scopul de a le asigura un acoperiș și o existență ceva mai senină, mai conformă statutului ecleziastic căruia cei mai mulți i se dedică, întemeietori pioși deschid pe proprie cheltuială colegii în care sînt primiți studenți bursieri. Astfel se prezintă colegiul fondat în 1257 la Pan de Robert de Sorbon, fiul unui țăran devenit magistru de teologie și cleric al Sf. Ludovic. Cît despre magistri
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
nu doar contestată, ci chiar ridiculizată: "Tradiția populară pune întemeierea țării pe sama lui Negru Vodă, personaj legendar, tot așa de adevărat ca și Împăratul Verde ori Roșu-Împărat din basmele noastre. [...] Radu Negru n-a existat însă niciodată, iar adevăratul întemeietor al țării rămâne Basarab cel Mare" (Patrașcanu, 1937, p. 67). Consensul istoriografic se coagulează în jurul figurii lui Basarab ca întemeietorul Țării Românești. Odată cu transferul statutului de întemeietor, Basarab preia laolaltă și calitatea de ctitor al României, nu doar al Țării
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de adevărat ca și Împăratul Verde ori Roșu-Împărat din basmele noastre. [...] Radu Negru n-a existat însă niciodată, iar adevăratul întemeietor al țării rămâne Basarab cel Mare" (Patrașcanu, 1937, p. 67). Consensul istoriografic se coagulează în jurul figurii lui Basarab ca întemeietorul Țării Românești. Odată cu transferul statutului de întemeietor, Basarab preia laolaltă și calitatea de ctitor al României, nu doar al Țării Românești. Prin Basarab, "un stat nou se ridicase între statele Europei, cu menirea de a cuprinde pe toți Românii și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Roșu-Împărat din basmele noastre. [...] Radu Negru n-a existat însă niciodată, iar adevăratul întemeietor al țării rămâne Basarab cel Mare" (Patrașcanu, 1937, p. 67). Consensul istoriografic se coagulează în jurul figurii lui Basarab ca întemeietorul Țării Românești. Odată cu transferul statutului de întemeietor, Basarab preia laolaltă și calitatea de ctitor al României, nu doar al Țării Românești. Prin Basarab, "un stat nou se ridicase între statele Europei, cu menirea de a cuprinde pe toți Românii și de aceea Basarab se intitula: "Domn a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în secțiunile anterioare în care am urmărit articularea și evoluția ideii de independență în memoria națională românească, aceasta este intim sudată de întemeierea statalității. Basarab, devenit ulterior demontării mitului lui Negru Vodă, dintr-un succesor al acestuia în Basarab I Întemeietorul și izvor dinastic, este învestit ca figură simbolică a neatârnării românești. Convertirea identitară a lui Basarab, din succesor în tripla calitate de întemeietor, eliberator și cap dinastic, deschide o fereastră înspre observarea modului în care funcționează mecanismele de construcție mitică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
statalității. Basarab, devenit ulterior demontării mitului lui Negru Vodă, dintr-un succesor al acestuia în Basarab I Întemeietorul și izvor dinastic, este învestit ca figură simbolică a neatârnării românești. Convertirea identitară a lui Basarab, din succesor în tripla calitate de întemeietor, eliberator și cap dinastic, deschide o fereastră înspre observarea modului în care funcționează mecanismele de construcție mitică a memoriei colective. Lupta de la Posada din 1330, încheiată cu victoria lui Basarab împotriva regelui Ungariei Carol Robert de Anjou, devine o prefigurare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]