93,058 matches
-
cumpărat eu n-am bătut la porți pentru biștari și-acum te-ador cum lecturezi În pat să-ți fiu un trubadur prin sentiment așa cum trece lebăda pe baltă și-aș mai dori o țară de moment să nu mă-ntorci pe pagina cealaltă eu te ador avid ca un biped și când o fi s-arunci eternul doliu la blândul tău balcon să mă reped și-n brațul tău să mă prefac În troliu nu-mi trebuie ghitara-rosinantă eu sparg
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
În casă. iată, am dat cu mătura, am văruit. vreau să Începem În doi o viață frumoasă, am să te botez MARIA, bine-ai venit !... și lumânarea venită din cer s-a așezat În palma icoanei Maria-Sfințita. de atunci mă Întorc din târg mult mai bărbat și stăm la masă În doi : eu și ursita. sfânta noastră familie este cuib de azur și pe pragul ei veghează inima mea; lumânarea MARIA ninge lumina prin jur și-L rog pe Dumnezeu să
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
munți și văi. METOPĂ VI Căruțele cu bruma de avere Turme de oi, cirezi cu ochiul blând, Femei cu prunci, bătrâni și copilandri Lăsându-și vetrele de piatră fumegând, În codrii deși din munți prăpăstioși Ca-n casă strămoșească, se Întorc Sub bolta de-ntuneric, legănând Pruncu-nțelept de-a dăinui pe loc, De-a aștepta tăriile să tacă Și volburi spumegând să se ridice Din apele iscate dinspre Tibru: În timp ce pietrele rămân aice. METOPĂ VII Suntem aici : cei dintâi și cei
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
integrabile și compatibile, dacă vreți, cu patrimoniul său mental, sufletesc, cu dispoziția implicării în aventura sonoră. Este un drum pe care au mers încă din anii ’70-’80 ai veacului trecut Penderecki, Schnittke și alți compozitori consacrați. Deși n-au întors spatele avangardei, ei au încercat o reconciliere și o (re)atragere a publicului într un spectru comunicațional real, participativ. Despre contribuțiile autorilor români în materia specificată, cu altă ocazie. Probabil.
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
rețea, fiindu-i fideli din teamă și interes. Se va dovedi, în cariera lui ulterioară, un maestru al acestei stratageme politice. * "17 februarie. După dejun fac o plimbare afară din cartier. O iau spre biserica vornicului Badea Bălăceanul și mă întorc prin capătul celălalt al străzii marchizului de Flers. Am impresia că sunt acompaniat pe tot parcursul: o umbră se prelinge pe ziduri, pași furișați fac să scârțâie zăpada în spatele meu. Strâng bine măciulia bastonului în pumn, îmi întorc fața de
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
și mă întorc prin capătul celălalt al străzii marchizului de Flers. Am impresia că sunt acompaniat pe tot parcursul: o umbră se prelinge pe ziduri, pași furișați fac să scârțâie zăpada în spatele meu. Strâng bine măciulia bastonului în pumn, îmi întorc fața de câteva ori. Silueta urmăritoare seamănă cu a dubiosului nostru Niculaie. Să se fi dedat el la promenadă? Exclus. Când mă întorc, după vreun ceas, mă liniștesc: mâna lui Niculaie se simte peste tot, de la cărțile mele aranjate anapoda
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
pe ziduri, pași furișați fac să scârțâie zăpada în spatele meu. Strâng bine măciulia bastonului în pumn, îmi întorc fața de câteva ori. Silueta urmăritoare seamănă cu a dubiosului nostru Niculaie. Să se fi dedat el la promenadă? Exclus. Când mă întorc, după vreun ceas, mă liniștesc: mâna lui Niculaie se simte peste tot, de la cărțile mele aranjate anapoda, la grămăjoarele de otravă puse în toate colțurile. De ce o fi acest bărbătuș atât de lipit familiei Sion? Nici măcar șoricimea n-a stârpit
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
buza, nu uita și tornă din ulcică trei stropi mici de aur peste țărâna celor ce s-au petrecut pe alte tărâmuri, Într-u pomenirea lor, peste lutul din care am venit și noi și ei și unde ne-om Întoarce noi si ai nostri ca să-i Întâlnim acolo iară, unde trecutul se amestecă cu viitorul și unde nu mai e nici timp și nici spațiu. Acuma eu de o bărdacă bani n-am avut, dar de o sticluță tot m-
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
care nu le știe... Ia, uite! a arătat el joarda Le Învață! Le Învață, că la vară mergem la defilare să mulțumim din inimă partidului. Altfel, ați dat de dracu! Supraveghetorul a dat difuzoarele din Încăpere la maximum. S-a Întors cu spatele spre noi, a mai luat câteva Înghițituri din sticla cu băutură, apoi s-a tolănit de-a lungul unui pat pe care nu avea voie nimeni dintre noi să se așeze. Era În așa fel plasat, Încât doar
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
spatele spre noi, a mai luat câteva Înghițituri din sticla cu băutură, apoi s-a tolănit de-a lungul unui pat pe care nu avea voie nimeni dintre noi să se așeze. Era În așa fel plasat, Încât doar dacă Întorceam capetele Îl puteam vedea. El Însă putea să ne urmărească. Chestiunea asta ne dădea fiori. Nu Îndrăznea nici măcar unul să miște, pentru că pedepsele erau Îngrozitoare. Am Început să cântăm. Un fel de lălăială, fiecare după urechea și felul său de
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
să-i mănânce viermii de vii! a șoptit ca pentru ea, apoi m-a așezat pe marginea patului. Părea un om cu milă. Am pus ochii În pământ și nu am zis nimic Între timp, s-a trezit și supraveghetorul. Întors cu spatele spre noi, iar a băut din sticlă, apoi ne-a dat câteva minute pauză. Acest lucru Însemna că puteam să ne mișcăm și să privim pe ferestrele ce dădeau fie spre curtea clădirii, fie spre una dintre străzile
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
către acestea. Speram să-l văd pe Iba. Dezamăgire! Totul, un fel de viermuială! Parcă eram deasupra unui furnicar! Într-un anume fel, pentru o clipă, m-am speriat. Vedeam prima dată lumea de dincolo de a mea. Nimeni nu Își Întorcea capul spre noi. Am lăcrimat. “De aici nu mai scap!“ mi-am zis, În gând, În timp ce am simțit În ceafă răsuflarea caldă a unui alt copil. Era Albăstrel. M-a luat de mână și l-am lăsat și pe el
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
Albăstrel a fost primul care și-a dat seama că mi se Întâmplă ceva. Alexandra nu se simte bine! a Îndrăznit el să-i spună Îngrijitorului. Alexandra? I-auzi, domnule, Alexandra! Care ești, fă, aia? Ia să te văd! Am Întors capul spre el. Stropi reci de transpirație i-am simțit pe după gât. Îngrijitorul s-a apropiat de mine, mi-a pus mâna pe creștetul capului, apoi a strigat către femeia de serviciu care mă schimbase: Nicolițo! Ia vezi, fă, du
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
Își dădu seama că nu avea nimic cu care să se apere. Să-și fi luat măcar un cuțit. Sau mai bine satârul, Își zise el ajungând În fața ușii. Cuprins de-o teamă ce nu și-o putea lămuri se Întoarse. Urcarea celor două etaje Îl obosi. Deschise ușa cu greutatea trupului silit să se miște cu o iuțeală nefirească. Intră În bucătărie pe dibuite, aprinse din nou bricheta, și apucă din sertar coada satârului. Îl apucă cu o mână tremurândă
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
trepte, cu satârul ridicat, asupra a ceea ce Însemna cap, al celui din urmă ciudat vizitator. Lovi cu sete. Sfera de pe umerii celui lovit plesni. Satârul se dovedise puternic. Cel lovit căzu. În cădere se sprijini de umerii celor din față, Întorși odată cu zgomotul produs spre imprudentul atacator. O lumină stranie Îl orbi pe atacator. Mâinile-i sloboziră coada satârului. Căzu cu zgomot pe mozaicul holului. Sprijinit de ceilalți, străinul se lăsă mai mult târât decât purtat de soții lui, spre ieșire
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
nu vor aduce umanitatea la uniunea divină, ce va constitui calea supremă către Dumnezeul Indescriptibil? Unii învățați dionisieni, Janet Williams fiind unul dintre ei, susțin că aceasta ar fi un alt nivel al negației dionisiene; către această discuție ne vom întoarce acum (Adam B. Cleaveland, Apo(cata)phatic interplay. An analysis of the role of apophatic Theology and the interplay between Apophatic and cataphatic theologies In Pseudo Dionysius’ Mystical Theology, 2005, p. 11; articol disponibil la adresa web http://pomomusings.com/wp
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
dincolo de toată ființa și toată cunoașterea” (Teologia mistică, I, P. G. III, col. 997B-1000A). Se pare că această secțiune este o descriere a argumentului lui Williams. Sfântul Dionisie îi spune explicit lui Timotei să renunțe la toate; Timotei trebuie să întoarcă spatele tuturor afirmațiilor și negațiilor, să nege întregul proces. Dacă procedează astfel, aceasta îl va conduce la uniunea în extaz cu Divinul; totuși, nu va fi contactul cu totalitatea Divinului, va fi doar cu o rază, cu umbra Divinului. Sfântul
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
cincizeci de omilii duhovnicești, omil. XXVII, 9, în PSB, vol. 34, p. 217. footnote>. „La fel și cei „îmbătați” de divinitate, deși plini și încătușați de Duhul Sfânt, nu sunt constrânși de vreo putere, ci au libertatea de a se întoarce și de a face ceea ce vor în acest veac”<footnote Ibidem, omil. XV, 39-40, în PSB, vol. 34, p. 166. footnote>. Soteriologia macariană, pe lângă faptul că are fundamente pnevmatologice, este, în primul rând, o soteriologie a evoluției spirituale, iar acest
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
a ne mira. Căci și diavolul se repede împotriva tuturor mai grozav decât orice șarpe, și întocmai ca o scorpie scoțându-și acul, se ridică în sus. Dar nu aceasta să vă înfricoșeze pe voi, fiindcă pe cel ce se întoarce de la război în urma biruinței, firește că-l vei vedea plin de sânge, și de multe ori rănit. Dacă și tu când vezi pe cineva făcând milostenie și celelalte mii de bunătăți, și prin aceasta tăind puterea diavolului - să nu te
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
de vorbă, timpul este atat de scurt, iar Dan are mereu atâtea lucruri frumoase, interesante, fascinante de spus. Nu se dezminte nici astăzi, iar eu îl rog să vorbească. Ne știm destul de bine, ca să nu fie nevoie de Întrebări. Abia Întors de la Veneția, unde a fost invitat special cu spectacolul sau “VISUL”, Dan povestește despre frumosul oraș la care visează orice muritor, despre reprezentație, despre aplauze. Are însă și un motiv de supărare: “Simt deopotrivă o bucurie și o Întristare, spune
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
sfântă hârtie virgina și Îngăduitoare. De fapt marele meu simbol este FARUL de la Tuzla. Din acest far, ca un semizeu, eu privesc Țara mea și scriu... și plâng... și scriu ! La ce ma gandesc ?... la nemurirea neamului meu de români. „Întoarce-te acasă, Așa cărunt cum ești; Vino pe malul Mării Și ai să ntinerești. Când rătăcesc prin lume, Prin timpul migrator Mi-e dor de Marea Neagră, De Țara mea mi-e dor...”(Dor de Mare) L-am Intrebat cândva pe
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
pas de șaptezeci de toamne eu Scoteam apă sfințită dintr-o fântână În care izvorul aproape secase; ...................................................... Am să te botez Maria, bine-ai venit! Și lumânarea venită din cer s-a așezat În palmă icoanei Maria-sfințită. De atunci mă Întorc din târg mult mai bărbat Și stăm la masa În doi: eu și ursita.”(MARIA) Și astfel am aflat ca Poetul s-a oprit din alergarea printre stăncile timpului constatând că sub linia orizontului, Ea, purtându-și sufletul de mână
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
râdă cu poftă atunci, l-a Îmbrâncit pe Ionică prietenește În fața ei și a spus destul de tare, Încât să audă toți cei prezenți: “Ionică, ea este Mona și vrea neapărat să rupă chiloți. Ajut-o, te rog”. Apoi i-a Întors spatele și a dat atentie unei roșcate care i se și agățase de gât, dansând lasciv pe trupul lui bine făcut. Mona a fost scoasă zbierând din discotecă și BMW-ul ei negru a demarat În trombă, spre casă. A
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
îndrăznețe, de a se bucura de o viață transcendentală<footnote J. A. McGuckin, The strategic adaptation of Deification in the Cappadocians ..., p. 104-105. footnote>. Într-un pasaj paralel din lucrarea sa Despre pruncii morți prematur, către Hierios, Sfântul Grigorie se întoarce la doctrina Μίμησις<footnote Μίμησις = mimare, imitație, artă (mai precis, artele frumoase), apud Francis E. Peeters, Termenii filozofiei grecești, traducere de Dragan Stoianovici, Editura Humanitas, București, 1997, p. 170. footnote>-ului platonician, dar o sudează pe doctrina biblică a chipului
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
dimineața când a murit Buni. Guița În grădină.”) și cu imaginea bunicului ce Încearcă să nege posibilitatea unei tragedii. Acesta o descoperă pe Agnes Încremenită, dar maschează gravitatea situației („gura ei era Întredeschisă, parcă pregătită să răspundă. Părea să-i Întoarcă privirea, cu pleoapele jumătate Închise, privindu-l cu răbdare./ „Nu e de mirare că Ți-e frig Agnes, i-a spus”/ Avea cămașa de noapte deschisă, lăsându-i pieptul la vedere. În unele locuri, pielea era la fel de albă ca pânza
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]