2,365 matches
-
Coca se oprea ca să explice babicii că el s-a îmbătat și leac la asta nu poate fi decât tot un „cui”. Fără vorbă, dânsa strângea din buze și-l mâna înainte, pe cărarea știută de ea. Atunci Coca se întrista și mormăia un cântec din tinerețe: Lasă mândră, lasă, lasă ! Eu suspin, ție nu-ți pasă. A veni o vreme-așa Când și tu îi suspina Și mie nu mi-a păsa. Într-o viață de om bucovineanul nu-și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
valurile se spărgeau de malul stâncos. Eu o ascultam din ce în ce mai uimit. "De ce te uiți așa la mine, Luca?", m-a întrebat. "Te invidiez", i-am mărturisit sincer. La Damasc, văzuse, scrisă pe un pergament vechi, "Cartea morților". Răsfoind-o, se întristase. "M-am gândit că sfârșitul poate veni dintr-o dată, ca apusul soarelui în Africa, și că trebuie să fiu pregătită". La fel de serioasă, a adăugat că Hermes, zeul cu sandale de aur, plecase dintr-o peșteră să vânture lumea. Asta, însă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
frămînți atîta? doar nu vine maică-ta cu avionul, se Întorc stăpînii și nimic mai mult... Dar de cum văzu că se deschide ușa avionului, Își scoase chipiul, se Întoarce stăpîna și Începu să fredoneze valsuri creole, ca Întotdeauna cînd se Întrista din pricina unor lucruri care n-ar fi trebuit să-l Întristeze. „Domnul Juan Lucas!“, strigă, văzîndu-l că apare În capul scării. Julius alungă senzația de vomă, amînÎnd-o pentru altădată și Începu să le facă semne cu mîna țopăind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stăpînii și nimic mai mult... Dar de cum văzu că se deschide ușa avionului, Își scoase chipiul, se Întoarce stăpîna și Începu să fredoneze valsuri creole, ca Întotdeauna cînd se Întrista din pricina unor lucruri care n-ar fi trebuit să-l Întristeze. „Domnul Juan Lucas!“, strigă, văzîndu-l că apare În capul scării. Julius alungă senzația de vomă, amînÎnd-o pentru altădată și Începu să le facă semne cu mîna țopăind de bucurie. Într-adevăr, iată-l pe Juan Lucas, Îmbrăcat cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd o să vedem și noi cîinii ăia atît de faimoși? așa, numai ca să spună ceva, de parcă se Îndreptase spre o muncă ce-ar fi pătruns În Country Club, un simplu pion, care se bucura o clipă și pe urmă se Întrista la gîndul că toți cîinii ei, toți cîinii pe care-i avusese de cînd se știa nu făceau, puși la un loc, cît un Juan Lucas, care juca la fel și În casa ei din Barranco acel joc de șah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd lucrurile stau așa, cînd de ziua ta sau de Anul Nou sau de Crăciun sau În orice altă zi În care simți nevoia să iubești și să fii iubit, cînd Într-o zi cum e cea de astăzi te Întristează pînă și faptul că te-ai Întors de la golf și că te duci să te plimbi În jurul bazinului acuma gol și Întunecos, cînd lucrurile stau așa, cînd orice bucurie mult așteptată se transformă Într-o durere imensă, ca o monedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fericit cu costumul lui maro reiat și cu gulerul crem al cămășii de mătase, cu batista la buzunarul de la piept al hainei, asortată cu cravata, ce tînără e iubita mea și face să-mi crească acțiunile, dar dintr-odată se Întristă fiindcă În fața lui, la altă masă, Juan Lucas e fără Îndoială mai bine conservat, am tot atîția ani cîte dungi are costumul meu, sînt o zebră bătrînă, dar băieții băgară de seamă Întristarea bruscă a tatălui lor, se uitară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ultimă Întrebare Îl opri pe loc: cine e fata? Nu Îndrăznea, bătrînul o să Înceapă iarăși să rîdă. — Cine-i fata care a apucat-o pe un drum greșit? Asta ți-a spus-o tot tăticul? De data asta bătrînelul se Întristă profund. Cine e tăticul tău? — Unchiul Juan Lucas. E Însurat cu mămica. Ce e tăticul tău? repetă bătrînelul cel Înțelept cu țeasta pleșuvă. Dar mai eurînd medita decît Întreba, căzuse pe gînduri tot uitîndu-se acolo jos, unde fata așezată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Al Capone, Își pierduse echilibrul și căzuse din nou și acum Încerca iar să se urce pe taburet, dar unul din lănțișoarele de imitație de aur de la vestă, Fernandito răsuflă ușurat fiindcă lănțișoarele lui tăticu sînt de aur curat, se Întristă apoi Îndată fiindcă oricum erau lănțișoare și unul din ele s-a agățat de clanța ușii de la sufragerie și el voia sa intre ca să mănînce și nu putea. Citește mai rar și fără să țipi, Îl Întrerupse profesoara, adăugînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius se Întoarse să se uite la fotografia Cinthiei de pe noptieră, În care apărea zîmbitoare și cu chef de vorbă, da... Dar deodată Cinthia hotărî să vorbească despre altceva și Julius Își feri iute privirea, fiindcă nu voia să se Întristeze gîndindu-se la lucrurile astea, nu pot, Cinthia... Pe neașteptate răsunară din nou notele unui cîntec la modă, se repezi să deschidă fereastra, dar cînd se aplecă constată că muzica se dilua În niște acorduri false Încheiate cu un țipăt brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atacară primele măsuri ale unui cîntec la modă, dar desigur că abia Își acordau instrumentele și Julius nu se mai duse la fereastră. Stătea nemișcat, ascultînd-o pe Cinthia și muzicanții Își acordau instrumentele, jos, pe terasă. Nu trebuia să se Întristeze, nu trebuia să fie atît de tulburat cînd se organiza o petrecere... Ar fi trebuit să coboare, chiar dacă nu era Încă nimeni, să se uite la ei, să-i asculte cum Își acordează instrumentele... De cîteva ori și-au acordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plinuță, ăsteia mai că i se rup șinele... — Ce? Întrerupse Julius. Șinele, picioarele. — Ha, ha, ha șinele. Carlos ăsta schimbă toate numele... „Cum făcea Cano...“ Asta n-o mai spuse, nici măcar nu-și termină gîndul, fiindcă nu trebuie să te Întristezi la petreceri și, la gîndul că nu trebuie să se Întristeze la petreceri, Își aminti iar de Cinthia... — Ha, ha, ha șinele... Carlos ăsta schimbă toate numele. „Parcă ar fi Cano, Cinthia...“ Care-ți place mai mult, Țanți? Dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Șinele, picioarele. — Ha, ha, ha șinele. Carlos ăsta schimbă toate numele... „Cum făcea Cano...“ Asta n-o mai spuse, nici măcar nu-și termină gîndul, fiindcă nu trebuie să te Întristezi la petreceri și, la gîndul că nu trebuie să se Întristeze la petreceri, Își aminti iar de Cinthia... — Ha, ha, ha șinele... Carlos ăsta schimbă toate numele. „Parcă ar fi Cano, Cinthia...“ Care-ți place mai mult, Țanți? Dacă te uiți cu atenție, fata domnișorului Bobby e cea mai frumoasă. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întoarse spre Susan și o privi de parcă i-ar fi spus: și celălalt unde e? Din fericire, Susan era atentă, fiindcă atîta veselie cu șampanie, sfeșnice, sărutări, daruri și servitori care pîndeau prin zăbrelele de la ușă, Începeau să o Întristeze. — Darling, să știi ca n-am uitat, spuse; n-am uitat, dar la librărie mi-au arătat ultimul catalog și chiar acum a apărut În Statele Unite o ediție de lux de opere complete, toate Îmbrăcate În piele verde. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîtva timp așa și Șobolanul trebui să se sprijine de Bobby. Între timp continua să se prăpădească de rîs Împreună cu Lester și Puicuța. Fata suferă de nostalgie, comentă el În glumă. — De ce de nostalgie? Întrebă Lester. — De Crăciun Întotdeauna mă Întristez... Probabil că din cauza pruncului Iisus... N-ar fi trebuit să spună asta, fiindcă acum era Într-adevăr tristă. Din fericire Vlăjganul interveni, o iubea atît de mult, „la naiba!“ exclamă, privindu-și mîinile. Și altădată de Crăciun Puicuța se pornise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lester nu Înțelegea o iotă din ce se vorbea acolo, ar fi putut crede că petrecărețul Își bătea joc de el, cine știe, după toate cîte-i spusese... Totuși băutura nu reușea să-l Înfierbînte pe musafirul nord-american, mai curînd Îl Întrista, vorbea din ce În ce mai puțin cu prietenii, de fapt se limita să comande și să Întrebe cine mai vrea whisky, avea o mutră jalnică de ți se făcea milă de el... — Incredibile! exclamă pe neașteptate, lăsînd să-i cadă capul În piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce înseamnă cuvintele: "Peste puțină vreme, nu Mă veți mai vedea;" și: " Apoi iarăși peste puțină vreme, Mă veți vedea?" 20. Adevărat, adevărat vă spun că, voi veți plînge și vă veți tîngui, iar lumea se va bucura; vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 21. Femeia, cînd este în durerile nașterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar după ce a născut pruncul, nu-și mai aduce aminte de suferință, de bucurie că s-a născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
Mă veți vedea?" 20. Adevărat, adevărat vă spun că, voi veți plînge și vă veți tîngui, iar lumea se va bucura; vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 21. Femeia, cînd este în durerile nașterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar după ce a născut pruncul, nu-și mai aduce aminte de suferință, de bucurie că s-a născut un om pe lume. 22. Tot așa și voi: acum, sunteți plini de întristare; dar Eu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
Simone fiul lui Iona, Mă iubești?" "Da, Doamne", I-a răspuns Petru, știi că Te iubesc. Isus i-a zis: "Paște oițele Mele." 17. A treia oară i-a zis Isus: "Simone fiul lui Iona, Mă iubești?" Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: "Mă iubești?" Și I-a răspuns: "Doamne, Tu toate le știi; știi că Te iubesc." Isus i-a zis: "Paște oile Mele! 18. Adevărat, adevărat, îți spun că, atunci cînd erai mai tînăr, singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
altfel. N-are nici cea mai mică importanță cum anume am aflat despre existența dumitale, dar... când ai apărut, în dumneata m-am văzut pe mine, nerealizatul, neexprimatul și, poate, inexprimabilul...” “...Nu știu dacă să mă bucur sau să mă întristez de cele ce aud...” ... “... Aceeași senzație am avut-o, cum spuneam, atunci când mi-au căzut în mână primele dumneavoastră poezii. Erați, parcă, un vechi glas al meu, o altă conștiință care trăise demult și care venea acum să continue ceea ce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sperie un pic. Dar chestia e că cine a scris biletul ăla știe, poate, și ce s-a întâmplat cu sora lui. Și dacă cei care au pus mâna pe sora lui îl prind primii pe autorul biletului... Asta o întristează pe dublura surorii. Dintr-un motiv sau altul, nu-i doar prefăcătorie. Își smulge părul, așa cum face Karin mereu. Îl scoate rău din țâțâni. Ce pot să fac, Mark? Bine, cine o fi lăsat biletul ăla crede-n Dumnezeu. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Gillepsie avea cel mai delicat stil posibil, o stăpânire de sine pe care Karin o putea diseca și chiar imita pe perioade scurte de timp, dar pe care n-ar fi putut niciodată spera să-i intre în fire. O întrista să vadă în Barbara ceea ce-și dorise să devină când avea să crească mare. Dar avea la fel de multe șanse să devină Barbara pe câte avea un licurici să devină far prin propria strădanie. Cealaltă femeie ajunsese să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
construi o teorie suficient de mare pentru a cuprinde mintea umană. Îi spuse lui Sylvie, a doua zi după cină, în timp ce spăla vasele. Toată negocierea era complicată de senzația de déjà-vu. Dar nu-și închipuise deloc că anunțul o va întrista. — Iar în Nebraska! Vorbești serios? Data trecută nu mai nimereai să te-ntorci mai repede. Doar pentru vreo două săptămâni. —Două săptămâni! Nu înțeleg chestia asta. Zici că e... o schimbare totală. Cred că Ghidul vrea să fac chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu apăru în nici un top de sfârșit de an, în afară de cele cu realizări suspecte. Pentru Weber, dispariția ei rapidă era aproape o ușurare - nu supraviețuise nici o dovadă. Sylvie îl îngrijea cu o indiferență studiată, ceea ce nu făcea decât să-l întristeze. Într-o seară de duminică, după Anul Nou, când stăteau în fața focului, el făcu o glumă despre Celebrul Gerald care anul ăsta uitase să mai coboare pe horn. Ea râse. — Știi ceva? Dă-l dracu’ pe Celebrul Gerald. Aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rabdă-l măcar și nu-l rușina... De nu te liniștești cu inima, liniștește-te măcar cu limba. Și dacă nu poŃi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar cu trupul tău. Și de nu poți lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău. Și de nu poŃi sta la priveghere, priveghează măcar șezând pe patul tău, sau chiar întins pe el. Și de nu poŃi posti două zile, postește măcar până seara. Și de nu poŃi până seara
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]