1,754 matches
-
drepte, capul semeț, ușor dat pe spate, doar mâinile foarte lungi se bălăbăneau haotic într-o poziție nefirească. Era foarte ușor de recunoscut între alte specimene de același gen cu ea, având o statură aproape umană. Trăsăturile ei antropomorfe aduceau întrucâtva cu liniile de expresie de pe amuletele tribului Makonde: ochii expresivi și inteligenți, nasul conturat, adică nu complet teșit cum îl au maimuțele, spațiul dintre baza nasului și gură vizibil micșorat, iar maxilarul inferior cu nimic mai proeminent ca al oricărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
realitatea totală este la fel de necesară În știință ca și În artă; Însă În afara acestor domenii (pentru care testul final de selecție este utilitatea, sau beneficiul, pentru propria noastră specie), ea distorsionează grav și limitează orice relație lăudabilă. Mi-am nedumerit Întrucâtva gazdele mele din Uppsala, unde mă dusesem să conferențiez despre roman, cerându-le (după ce am Încheiat Îndeletnicirea literară) să văd grădina lui Linnaeus În loc de comorile uneia dintre cele mai vestite biblioteci din Europa. Mă Încerca din nou sentimentul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
obțin din natură nu se poate pune În cuvinte. Încercarea de a-l capta verbal mă așază imediat alături de clasificatorii și așa-zișii proprietari ai naturii: adică mă izolează de ceea ce am cel mai mult nevoie să descopăr. Fenomenul seamănă Întrucâtva cu ceea ce se Întâmplă În fizica atomică, unde Însuși actul observației schimbă ceea ce este observat; cu toate că aici clenciul constă În Încercarea de a descrie observația. A te apuca de o astfel de descriere seamănă cu a Încerca să captezi ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ei dinainte, la care nu voia să renunțe. Am dat foc banilor în șemineul în Art Deco al lui Lee Blanchard, iar Kay nu m-a întrebat niciodată ce am făcut cu ei. Acel simplul gest mi-a redat latura întrucâtva înăbușită a eului meu, m-a costat cam tot ce aveam în comun cu soția mea și m-a făcut să revin la fantomele mele. Kay și cu mine făceam dragoste din ce în ce mai rar. Când o făceam, pentru ea actul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că le curge ceva pe haine până nu beau paharul cu lanț până la fund. Episodul 12 Sentimente general-umane După ce terminară masa, ieșiră cu toții în fața cantinei. Era o după-amiază frumoasă. Soarele, chiar dacă mai mic decât cel terestru, lumina plenar, încălzindu-le întrucâtva fețele. Fără să-și dea seama, comandantul Aciobăniței și tânăra mediocră pistruiată se desprinseră de ceilalți, luând-o mai în față, pe cărarea dintre barăci. De undeva se-auzea cum se-ncearcă repararea unui difuzor. Aciobăniței se uită cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pachet de țigări. Se ridicase o întreagă generație de puști ce pretindeau că orașul Sfîntu Gheorghe n-ar trebui cedat la unguri măcar pentru că acolo se făceau țigările Carpați de Sfîntu Gheorghe. Agățase una, nu mai privea strada și vorbise întrucîtva schimbat, parcă mai mult pentru el. - ...Ce-i cu unchiul ăla al tău din Canada?... Mai face el pipi, de bucurie, pe pantalonii lui dumnealui, când i se pare că aude pe stradă, zăngănind, camionul de bere? Dar fata nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în cursul nopții, sufletului meu, pentru a-i fi îndreptățită senzația c-a dormit nemaipomenit?! ...O fi visat că a luat nota zece la școală continua, pisicindu- se, gazda. Ai visat că ai luat nota zece la școală? - Nu, mărturisea întrucîtva rușinat Sinistratul. - Vai mie!... N-a visat nimic despre școală. Nici să nu îndrăznești să-mi sugerezi ce-ai visat... Vino aici! Observi aici și aici?! Tivite cu portocaliu și cu un fir de albastru... Dar deloc înroșite. Pleoapele Sfântului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-i vreo glumă? — Nu, nu, te asigur că nu! spuse domnul Jones. Spune-mi, auzi ceva? Un fel de fluierat ascuțit? — Da... zise Vultur-în-Zbor, alarmându-se. — întocmai, spuse Virgil Jones. Mi-e teamă că auzul, ca și vederea, îmi e întrucâtva deteriorat, mai ales în registrele înalte. Adevărul e că intrăm în zona Efectului. Acum e de importanță vitală să ne vorbim unul altuia. — Ce Efect? întrebă Vultur-în-Zbor. Și ce să vorbim? — Despre orice altceva în afară de Efect, spuse Virgil Jones. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se vedea clar că nu era Utopia), atunci ce? Perfecțiunea era un blestem, o finalitate înțepenită. El va căuta și se va îmbogăți cu vulnerabilitatea glorioasă a ființelor umane, acele creaturi murdare și buboase, dar nemaipomenite care erau. Virgil ghici întrucâtva cam ce gânduri îi treceau prin minte prietenului său și ochii i se întunecară. Avea și de ce. Se gândea la propria lui soartă, care-i scăpase complet de sub control. Acum, că Vultur-în-Zbor își pusese-n cap să intre-n joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nemișcată în patul ei mare, cu baldachin sprijinit pe patru stâlpi, chiar dacă nefinisați, ignorând acea întrerupere a timpului, la fel cum ignora escapada nocturnă a soțului ei. Dacă Fiul Răsare era cea mai înaltă clădire din K, reședința Cerkasovilor, deși întrucâtva departe de centrul orașului, era cea mai întinsă. Avea și o grădină mare și frumoasă. De fapt era atât de asemănătoare cu o dacha veche pe cât reușiseră ei s-o facă. Dar pentru că familia nu le era nici pe departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
făcute. Substanța mai era și magnetică, din moment ce ochii celor amorțiți nu mai erau în stare decât să-i urmărească pe cei doi oameni în mersul lor. Aici liniștea era ceva neobișnuit aici. Intrarea lui Virgil și a lui Vultur-în-Zbor schimbase întrucâtva atmosfera în care acești petrecăreți întârziați își duceau în mod obișnuit existența. Aflat și el în stare de șoc, Vultur-în-Zbor simți prezența a ceva mai alunecos, mai periculos, mai puțin previzibil prin efectele sale: emoția paznicului de închisoare ai cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
el să-și poată prezenta ridicolele sale concepții egalitariste, simte nevoia să ne deranjeze serile cu zdrăngănelile sale. Cred că dorește de fapt să ne facă să înțelegem că aparținem clasei opresoare. Iar noi îi suportăm ieșirile. Sunt inofensive, chiar dacă întrucâtva ennuyeux. Contele Cerkasov se ridicase deja în picioare. — Scuzați-mă, spuse el, dar ar fi mai bine dacă m-aș duce până la ușă. Vă rog, continuați masa. — Este faza următoare, una inevitabilă, zise Irina. Va veni la ușă și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
obișnuiau cu lumina slabă, văzu că prin încăpere erau împrăștiate o mulțime de socluri pe care se aflauă ce anume?ă obiecte, ascunse de cearșafuri albe ca giulgiurile. Aceste fantome tăcute - nici una suficient de mare pentru a fi Trandafirul - erau întrucâtva îngrijorătoare. Iar scârțâitul continua să se audă și aici, ca și în încăperile dinainte... De data asta ușa nu mai era pe peretele opus, ci în dreapta lor. Bărbatul o urmă pe Prepelicar și ajunseră într-o cameră mică, complet goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
apăsat. Cuvinte periculoase, cum le numesc eu. Aici, că tot m-ați Întrebat, intră În egală măsură, pe lângă formă, și Înțelesul lor. Păi i-am spus ușor intrigat de “avertismentul” primit - dacă tot m-ați stârnit, spuneți-mi unul. Devenisem Întrucâtva curios și, mai mult decât asta, mă și incita tonul serios, chiar patetic pe care-l folosea. La litera m... hmm! Aici există un cuvânt dintr acelea... un cuvânt care pare inofensiv, și pe care l-ați auzit deseori. Dar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
legilor eleganței. Mâncarea, oamenii, caii, trăsurile, mobilele, aspectul casei nu derivă, ca să spunem așa, decât indirect din om. Cu toate că și aceste accesorii ale existenței poartă pecetea eleganței pe care o aplicăm asupra a tot ce ține de noi, ele par Întrucâtva mai Îndepărtate de sediul gândirii și nu vor ocupa decât un loc secundar În această vastă teorie a eleganței. Nu este oare firesc să oglindim marea gândire care pune În mișcare veacul nostru Într-o operă menită poate să influențeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fi fost ca între pulover și cataramă să se vadă un petic de piele. Însă, dacă mă gândeam puțin, eram recunoscătoare că pantalonii mei n-aveau talie joasă. Nu mai făcusem abdomene de săptămâni întregi - însă făcusem sex, ceea ce contează întrucâtva. Am alungat cu hotărâre acest gând, ca, de altfel, pe oricare altul care putea duce la Hugo, mi-am dat cu un ruj indigo, mi-am făcut conturul ochilor cu negru, mi-am pus un colier de argint și cizmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a lui Khâli o transformă pe maică-mea într-o fetiță. Îi sări de gât fratelui ei mai mare, acoperindu-i fruntea, umerii, brațele și mâinile cu sărutări calde și furișe. Înduioșat, dar oarecum încurcat de efuziunile astea care deranjau întrucâtva demna lui ținută, rămase în picioare, țeapăn în lunga-i jubba de mătase cu mâneci fluturânde, purtând eșarfa, taylassan, elegant înfășurată în jurul umerilor, și abia schițând umbra unui zâmbet ocrotitor care-i mărturisea bucuria. Însă această aparentă răceală nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
m-am mai mișcat de acolo. Dar, în timp ce el mă mângâia ușor pe ceafă, am început să mă gândesc, nu prea știu de ce, la librarul-astrolog și la prezicerea lui. Astfel, moartea trecuse pe la noi. Fără să mi-o mărturisesc, eram întrucâtva mai liniștit că victima nu era nici mama, nici tata. Salma avea să-mi spună mai târziu că se temea să nu fiu eu. Ceea ce nu putea ea spune, nici măcar încet în inima ei, avea să cuteze să exprime doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sau să sculpteze, dar orice înfățișare a chipului este condamnată. E considerată o sfidare la adresa Creatorului. — I se aduce o prea mare cinstire artei noastre dacă se crede că ea poate rivaliza cu Creația. Făcuse o strâmbătură de uimire și întrucâtva binevoitoare. Mă văzusem silit să replic: — Nu este oare adevărat că Michelangelo, după ce l-a sculptat pe Moise, i-a poruncit să meargă sau să vorbească? Raffael zâmbise, șiret. — Așa se povestește. Asta încearcă să evite oamenii din țara mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
reacțiile omului în fața Naturii" sânt îndeobște condiționate de cultură, deci de Istorie. Scopul nostru este însă să definim trăsăturile specifice ale experienței religioase, și nu să ne oprim asupra numeroaselor ei variații și diferențe determinate de Istorie. Demersul nostru seamănă întrucîtva cu cel care, pentru a ajuta la înțelegerea fenomenului poetic, ar recurge la exemple disparate, citând alături de Homer, Virgiliu și Dante poeme hinduse, chineze sau mexicane, adică prezentând poetici istoricește solidare (Homer, Virgiliu, Dante), dar și creații care țin de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
plajă, ba cu petreceri cu pături pe noi, cu artificii, cu o mare scăldată În lumina lunii și o cantitate frumușică de Muscat Lunel din Crimeea, hârjoneala amoroasă era În toi; și Între timp, pe acest fundal frivol, decadent și Întrucâtva ireal (care - Îmi făcea plăcere să cred - reconstituia atmosfera vizitei lui Pușkin În Crimeea, cu un secol În urmă), Lidia și cu mine practicam un joc de oază născocit de noi. Ideea care stătea la baza lui era parodierea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
locuia singur într-un apartament micuț de la nelipsitul mezanin - foarte frumos și elegant, după părerea arhitecților, în general -, închiriat de preabuna lui soră, căci el, deși lucra ca simplu funcționar la minister - o slujbă, de altfel, chiar utilă oamenilor și întrucâtva vrednică de cinste -, cu o leafă bunicică pentru nevoile sale de zi cu zi, își cheltuia aproape toți banii la cârciuma din colțul P 14 Rareș Tiron străzii, iar, cam o dată la două-trei luni, își mai cumpăra și câte o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Rareș Tiron Însă se cuvine să dezvălui câte ceva și despre această tânără, despre care am tot amintit, în repetate rânduri, până acum. Fără să scot la lumină nici măcar unul dintre numeroasele sale defecte - deoarece mă socotesc a fi o persoană întrucâtva cumsecade și știu că așa ceva nu se face în lumea civilizată și cu un grad înalt de instruire -, mă voi îndupleca numai a spune că aceasta nu era întocmai acel model elaborat de tânăr. De fapt, natura cam dăduse greș
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de lectură, se va putea sluji de ea mai bine decât o făcuse el. Ajungând nervos înapoi acasă, aproape că mai avea un pic și răcnea. Primul lucru, pe care găsi cu cale să-l facă, spre ași mai domoli întrucâtva dezamăgirea livrescă, fu să pună mâna pe Noul Testament 1 și, deschizându-l furtunos la întâmplare, privirea îi căzu exact pe următorul citat: Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta2. Pentru o clipă, rămase complet mut, cu mintea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu mai avea nimic sănătos în el. De aceea, se și afla în starea jalnică, în care l-am găsit la începutul povestirii de față. Delira des, s-a văzut. Poate, dacă el, la vremea lui, ar fi fost și întrucâtva inspirat și cu șansă, pe cât fusese de 1 Una dintre cele mai frumoase rase de cai din Arabia Centrală și de Nord. Istorisiri nesănătoase fericirii 65 deștept, altfel s-ar fi deșternut evenimentele pe firul sinuos al vieții sale. Dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]