2,580 matches
-
de drept" a fost să dezbine și mai mult societatea (ca și cum pulverizarea produsă de vechiul regim nu era suficientă), opunând-i pe mineri studențimii și făcând să clameze pe străzi: Noi muncim, nu gândim!" Gândul (și cine era să-l întruchipeze mai deplin, mai simbolic, decât studenții?) devenea primejdios pentru un regim care conta mai mult pe vechile reflexe totalitare decât pe promisa uvertură liberalizantă. Să fi înțeles atunci dăscălimea, după tragedia de la idele lui iunie, că locul său nu putea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fi cultura, domeniu în care se întâlnesc, fie și prin reverberație, toate celelalte. De unde rolul decisiv atribuit corpului didactic, ca factor de transmisie și difuziune a culturii la diverse nivele și mai cu seamă în masele populare, după exemplul german întruchipat de Herder, Fichte, Jahn, W.von Homboldt ș.a. Avântul de reînviere de la 1848, aproape stins între timp sau pe cale de extincție, trebuia deci fortifiat prin dascăli, ferit de noxele politicianiste, de cosmopolitism și indiferență civică. În numele dascălilor de orice treaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
din septembrie 1946, care i-a pus față de J. Benda, G. Bernanos, St. Spender, J. Guéhenno, F. Flora, Denis de Rougemont, J. Salis, G. Lukacs. Ce cale va apuca Europa: a universalului reprezentat de Montaigne sau pe aceea a particularului întruchipat de un Barres? Ideea că "spiritul european" trebuie să inculce oricui conștiința răspunderii față de umanismul istoric a prevalat atunci. Era însă matur să se vorbească de unitate. Secolul XX, care a făcut pași importanți spre Europa, a debutat oarecum cu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sub presiunea unor factori de natură economică, social-politică, morală. A fost nevoie, se pare, de această experiență pentru ca slăbiciunile vechii formule, întemeiată pe ideea de națiune, să fie puse în lumină și să releve necesitatea unității europene. "Zidul Berlinului" a întruchipat multă vreme diviziunea continentului. Căderea acestui zid și rapidul proces de unificare a Germaniei precipită unitatea europeană însăși. Eliberat de trupe sovietice, continentul se debarasează acum și de ideologia totalitară ce l-a însoțit după război, demistificarea fiind probabil nota
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de Bergerac în regia lui Jean-Paul Rappeneau, unde a jucat alături de Gérard Depardieu. Primește premiul César pentru cel mai bun rol secundar din filmul Tous leș matins du monde, în regia lui Alain Corneau. Soupryia Patak actrița indiană care o întruchipează pe Gayatri (Maitreyi) este una din cele mai distinse personalități ale filmului indian. Regizorul cunoștea foarte bine carieră internațională a celebrului istoric al religiilor și a fost sedus de povestea autobiografica a acestuia episodul indian trăit la Calcutta, la vârsta
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și deziluzia în fața confruntării dintre un Paris ideal, patria tuturor artiștilor, si Parisul real va servi și de contrapunct dialectic pentru alt mit care începe să apară, acela al naturii și al naturalului, ca și caracteristici specifice subcontinentului american. Parisul întruchipează toate aspirațiile unei burghezii hispano-americane care, la începutul secolului al XX-lea, îmbogățita datorită comerțului, este în căutarea unui model de așezare și comunitate care să o îndepărteze definitiv de societatea coloniala pe care a lăsat-o în urmă câștigarea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ale purtătorilor săi, nu numai in personajele sale pozitive, ci și în cele malefice, toți sunt în căutarea a "ceva", acel ceva ce dă sens vieții lor, chiar dacă nu intră în normele morale ale binelui 7. Castel și Fernando, desi întruchipează pe omul rațional, ființa umană care se ghidează în viață numai după ordinea logică și inflexibila, pentru care intuiția și gândirea magică sunt himere, caută și ei iubirea. Personajele lui Sábato exprimă ideile și teoriile lui Sábato expuse deja de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
deja de autor în Apologías y Rechazos 8, unde, atunci când vorbește despre Leonardo Da Vinci, spune că, pe când era student la fizică, s-a lăsat subjugat de misterul acestui împătimit al saloanelor și al morgilor, pentru că i se părea că întruchipa sfâșierea omului care trece de la umbre la lumină cea mai orbitoare, de la lumea nocturnă a viselor la cea a ideilor clare, de la metafizica la fizică și reciproc. De cealaltă parte, însă, găsim altă dimensiune a lui Ernesto Sábato, aspectul său
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
si intelectualul, si îngerul, si demonul, toate din sufletul lui apar. "Și Bruno, si Fernando Vidal, insă Bruno este produsul sentimentelor mele celor mai bune, iar din astea am mai puține."11 Acest aspect al bunătății ființei umane îl vor întruchipa personaje că Bruno Bassán și Martín del Castillo, ființe bucolice și contemplative, neliniștite, pentru că sentimentele lor sunt complexe, dar și pentru că trăiesc într-o lume crudă, guvernată de sisteme frigide. Ființe solitare, retrase, timide, nesigure și îndoite, deosebit de sensibile și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ori, așa cum Martín îi spune lui Bruno: "că o barcă în derivă într-un lac imens, aparent liniștit, dar, în realitate, agitat de curenți adânci"12. Dar iubirea nu iese învingătoare întotdeauna, pentru că râul are putere mai mare. Personajele care întruchipează forțele râului, diabolice, au în frunte Sectă orbilor, organizație mondială care, din lăcașurile ei subterane și lumea tenebrelor, controlează lumea, așa cum spune Fernando în Darea lui de seamă: "Da, Dumnezeu are putere în cer, iar Sectă, pe pământ și în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
unui demon care a chemat creaturile la viață pentru a se desfată cu spectacolul belelelor acestora"33. Pentru Sábato, apropierea de Dumnezeu înseamnă apropierea de oameni, iar iubirea și speranța sunt "parte din om, ca parte din dumnezeire". Copiii, tinerii întruchipează în viziunea sa "toată puritatea acestei specii". Întreaga oroare a secolelor trecute și prezente în lungă și dificilă istorie a omului este inexistentă pentru fiecare copil care se naște și fiecare tânăr care începe să deschidă ochii. Fiecare speranța a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sau nu, spune Sábato în general, nu -, prin el am devenit cunoscuți în Europa, tangoul era însăși Argentina prin antonomasie, așa cum Spania înseamnă coridele. Și, ne place sau nu, e drept că aceasta schematizare are ceva profund adevărat, pentru că tangoul întruchipează trăsăturile esențiale ale țării pe care începusem să ne-o construim: dezrădăcinarea, nostalgia, tristețea, frustrarea, dramatizarea, nemulțumirea, ranchiuna și problematizarea"124, căpătând fie nuanțe delicate (Caminito), fie grotești (Noches de Reyes), fie aspre și dramatice cum sunt celebrele tangouri ale
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
câte o carte și fuge cu obstinație de pericolul de a se transformă în persoană publică, ca și Sábato. Deși îl admiră enorm pe Borges, în care vede un spirit enciclopedic, "un tip de umanitate pe cale de dispariție și pentru că întruchipează paradoxul unui sedentar fără patrie intelectuală, al unui aventurier imobil, simțindu-se în largul lui în mai multe civilizații și literaturi, un monstru superb (...)"101, care se mișcă cu aceeași dezinvoltura în domenii atât de diferite și care știe să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se simte "obligat" să o omoare pe iubita lui: "Trebuie să te omor, María". Prin Castel, Sábato face critică rațiunii pure, a consecințelor la care poate duce cultul științei și al rațiunii în ignorarea emoțiilor. Atât Fernando, cât și Castel întruchipează pe omul rațional de care vorbește Sábato, omul care s-a separat de emoții și pasiuni. Legat de aceeasi dihotomie rațiune-intuiție, un simbol care apare în visul lui Fernando-Sábato este cel legat de turn. "La Gran Deidad", Zeul cel Mare
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
În numărul din 1 iunie 1876 apare Povestea porcului, mai puțin avută în vedere de critica literară, deși ea cuprinde într-o mare măsură caracteristicile basmului tradițional, cu motive specifice acestei specii folclorice, cu personaje cu trăsături și puteri supranaturale, întruchipând binele și răul. Doi moșnegi care nu au copii aduc în casa lor un purcel pe care-l îngrijesc cu toată dragostea. Când împăratul dă de știre că va da fata și jumătate din împărăția lui aceluia care va face
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
a rezultat din tot atât de numeroase contaminări ale surselor. Este cel mai complex dintre toate basmele lui Ion Creangă și cu cele mai multe semnificații. Ca în toate basmele, tema centrală este lupta dintre bine și rău, reprezentat prin personaje și întâmplări care întruchipează aceste categorii filozofice. Semnificativ este faptul că răul din acest basm este reprezentat nu de personaje fantastice, ci de un om, e drept, altfel decât toți oamenii, un om însemnat, cu care eroul, prea tânăr, n-ar fi trebuit să
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
din Spania Răscruce a tuturor pasiunilor, loc de glorificare atît a antifascismului, cît și a revoluției, teritoriu situat în inima stîngii din lumea întreagă, războiul civil din Spania este, de asemenea, și tragedia în care se spulberă, după ce le-a întruchipat, unitatea și fervoarea fronturilor populare și, mai direct, unitatea partidelor socialiste și comuniste. A șterge urmele represiunii din octombrie 1934, a face față corupției și manevrelor multiplelor grupări fasciste, unitatea propusă pe această bază de către PCE, începînd din iunie 1935
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Să căutăm un nou Moise, mai psiholog... că dacă nu, Europa noastră dă faliment."65 Păsări ale căror excrescențe le dau un aer anacronic, intelectuali geniali, erudiți și de o exacerbată moralitate, predestinați să sucombe la contactul cu realitatea imediată întruchipează, laolaltă, imaginea arhetipală a Albatrosului lui Baudelaire: "Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi / Acum par ființe stângace și sfioase / Ș-aripile lor albe și mari le lasă, blegi / Ca niște vâsle grele s-atârne caraghioase...// Poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Luceafărul mitul lui Pygmalion. Cellino recunoaște în rivalul său o natură superioară și acceptă fără rezerve să îi devină discipol, este dispus să își schimbe condiția umilă, de curtezan, pentru a se converti la valorile eroismului, moralității și iubirii courtoise întruchipate de acest autentic cavaler, care este Pietro Gralla. Exact ca în Luceafărul, și păstrând proporțiile, Cellino constată o profundă transfigurare a Altei în urma căsătoriei cu Gralla. Personalitatea copleșitoare a acestuia înfrumusețează prin iubire și lumină sufletească Femeia, care apare complet
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lui în zone unde urmează a fi preluat de profesioniști, "abordarea" și atunci când circumstanțele o permit "sabordarea" barcazurilor care tulbură liniștea fluviilor gândurilor curat-patriotice, limpezimea cristalină a lacurilor credinței de/în statul-părinte, pacea și armonia din Marea Dragostei de Patrimatria întruchipată de EL, de EA sau de EL de EA și de fiul lor, pentru că toți copiii națiunii au nevoie de o mamă și un tată comun, de un numitor și de o numitoare pentru toată lumea și de un frățior care
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
ajunge la ea iar dacă Luca Pițu n-a ajuns s-o formuleze, realitatea i-a aruncat-o în față. Sub forma aluviunilor bahluviene (de ce nu le-o fi numit oare "bahluviuni", după obiceiul învalizării semnificantelor cu scopul devalizării semantice?). Întruchipată în "compulsiunea de căcănărie" generată de co-prezența a două persoane când lauda de sine poate avea forma "să știi că nu te-am turnat Secului pe chestia..."mmm iar în coșmarul premergător expulzării, sloganul "Nicolae și poporul/Arendează viitorul" răsună
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
o energie ce trezea în femei o adorație aproape mistică, un dor de unire eternă și absolută, în căutarea fericirii supreme, o sursă, așadar, inspiratoare de ascensiune, în jurul căreia au gravitat celebrele figuri feminine Doña Sol, Ximena, Elvira, Mariana etc. Întruchipând erosul, Don Juan oferea femeilor revelația dumnezeirii, harul și miracolul acesteia, păstrând pentru sine reversul faustic, polemic, trăirea spirituală în căutarea iubirii universale. Revenim în secolul XX la Paris. Leporello îl implică pe naratorul-actor să scrie epilogul parabolei lui Don
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
dresajului și fanatizării soldaților, al torturii și hipnozei infernale la care sunt supuși. În ciuda caznelor sisifice și tantalice, reactivitatea victimelor nu se stinge de tot, ba chiar proliferează clandestin, fie și în forma unor replici absurde față cu spăimoasa hiară întruchipată de colonelul Albert. Romancierul rămâne același voluptuos evanghelist al detaliilor, descriptor de cruzimi terifiante dintr-un repertoriu al exterminării prin frig, foame, teroare. Alexandru reușește, când și când, prjvilegiat de memorie (obsesie creativă, livrescă și vitală totodată), de imaginarul său
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ÎI. Texte de epocă 234 III. Studii de critică 236 INTRODUCERE Cercetarea de față pune problema specificului femeii pariziene că figură exponențială a realității și a literaturii franceze din secolul al XIX-lea. În istoria, cultura și civilizația Franței ea întruchipează o epocă care este cea a Parisului și a modernității. Femeia pariziana este o entitate socioculturala particulară, mitizata și poetizata în mentalul colectiv și cel individual. Pariziana face parte din categoria personajelor referențiale, care trimit la o realitate a lumii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
diferențiere. Pentru Parizienele distinse de la sfârșitul secolului este caracteristic un rafinament sofisticat. Dorința lor de excentricitate, căutarea stilului, eforturile permanente de a lăsa fără suflare audiență, se compară cu voință Prețioaselor de a se demarca de vulgaritatea cadrului ordinar. Pariziana întruchipează ceea ce se numeste le savoir vivre moderne sau le savoir vivre au féminin. Pariziana este femeia modernă conștientă de valoarea să. Ea este superlativul femeii în general, și al femeii franceze, în special. A fi femeie și a fi Pariziana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]