2,732 matches
-
are grijă să nu devină cititorul prea încrezător în hermeneutica sa. La un moment dat, numește labirintul însuși o povestire () <ref id="32">Jorge Luís Borges, Moartea și busola, ed. cit., p. 299.</ref>. Are dreptate, edificiul care se complică întruna este el însuși o povestire. Iar despre o astfel de povestire, adaugă Unwin, nu poți afirma că este explicabilă sau inexplicabilă. Un analogon mai potrivit al povestirii pare să fie pânza de păianjen. Lectura ei nu se încheie într-un
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
51-52.</ref> Acest labirint se reface continuu, propune cu fiecare clipă un alt traseu posibil. Comportă ceva heraclitean, chiar înfricoșător, căci în cazul său stabilă este instabilitatea ca atare. Cum legăturile dintre noduri se extind la infinit și se refac întruna, nu există limite exterioare și interioare. O posibilă metaforă a modelului rețea o constituie rizomul (despre care discută Gilles Deleuze și Félix Guattari). Într-o structură rizomatică, orice punct poate fi conex cu oricare altul, încât nu există puncte sau
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
id="39">Ibidem, p. 53</ref>. Mai neobișnuit încă, . Destule elemente, așadar, ce distanțează acest tip de labirint de celelalte două amintite mai sus. Să reținem că un asemenea labirint manifestă deja o formă de temporalitate. Este dinamic, se modifică întruna și face loc unor conexiuni contradictorii. Se poate reface continuu și complet (). Este fantastic acest lucru, căci nu mai avem în față o schemă înghețată în complicația ei. Schema nouă nu este doar complicată, ci se complică ea însăși la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
orice dovadă clară în acest sens (II, 60). Se lasă ușor în voia unor fabulații copilărești. Nu are importanță faptul că nu se pot explica prin legile naturii (II, 70). Deși nu se pricep să interpreteze propriile vise, o fac întruna, cu frenezie. Nui pune pe gânduri faptul că prezumțiile lor o iau în toate direcțiile, „uneori chiar opuse“ (II, 71). Cum de se petrec toate acestea? Cicero sugerează, cred, o cale de înțelegere. „Somnul pare a fi un refugiu din fața
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
stricte și verificabile empiric? Și cum ar fi posibil oare acest lucru? Nu cumva încercarea de al face posibil ar transforma un asemenea vis într-un coșmar? În această perspectivă, destule narațiuni - istorice și morale, filozofice sau religioase - ar contraria întruna simțul nostru logic. Probabil că nici un gen de discurs nu s-ar putea salva de acuza că „se opune logicii ca atare“. Cel mai frumos răspuns care i s-a dat lui Carnap în această chestiune a fost că supozițiile
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
anumită zi a vieții este irepetabil ca fapt real. Viața nu continuă ca și cum toate s-ar relua în substanța lor, întâmplări trecute, credință și fidelitate, prietenii și întâlniri singulare. Doar în lumea naturii stările de lucruri par să se repete întruna: zile și nopți, anotimpuri, perioade și cicluri elementare. În rest, totul se întâmplă o singură dată și pentru totdeauna. Cu această credință, este greu să înțelegi cum anume ar fi posibilă repetarea în ceea ce privește faptul omenesc de existență. Numai că scriitorul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să survină în varii moduri. Uneori ne dăm seama că e aparentă, mai ales când privim în grabă lucrurile. Astfel, pare lipsit de sens a spune că timpul stă pe loc, ne-am obișnuit deja să credem că timpul trece întruna. Apoi, ceva poate să apară lipsit de sens doar într-o privință, ca atunci când se spune că timpul în genere nu există. La fel, ceva apare lipsit de sens doar în primă instanță, cum se întâmplă când auzim spunându-se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Unwin sa gândit că vor dormi în labirint, în camera centrală a povestirii...“)<ref id="32">Jorge Luís Borges, Moartea și busola, ed. cit., p. 299.</ref>. 46 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 32. Are dreptate, edificiul care se complică întruna este el însuși o povestire. Iar despre o astfel de povestire, adaugă Unwin, nu poți afirma că este explicabilă sau inexplicabilă. Un analogon mai potrivit al povestirii pare să fie pânza de păianjen. Lectura ei nu se încheie întrun loc
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
51-52.</ref> Acest labirint se reface continuu, propune cu fiecare clipă un alt traseu posibil. Comportă ceva heraclitean, chiar înfricoșător, căci în cazul său stabilă este instabilitatea ca atare. Cum legăturile dintre noduri se extind la infinit și se refac întruna, nu există limite exterioare și interioare. O posibilă metaforă a modelului rețea o constituie rizomul (despre care discută Gilles Deleuze și Félix Guattari). Într o structură rizomatică, orice punct poate fi conex cu oricare altul, încât nu există puncte sau
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 38. 39. . orice alt nod“. Destule elemente, așadar, ce distanțează acest tip de labirint de celelalte două amintite mai sus. Să reținem că un asemenea labirint manifestă deja o formă de temporalitate. Este dinamic, se modifică întruna și face loc unor conexiuni contradictorii. Se poate reface continuu și complet („structura lui ar fi întotdeauna diferită de cea care era cu o clipă mai devreme, iar de fiecare dată lam putea parcurge urmând niște linii diferite“). Este fantastic
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
orice dovadă clară în acest sens (II, 60). Se lasă ușor în voia unor fabulații copilărești. Nu are importanță faptul că nu se pot explica prin legile naturii (II, 70). Deși nu se pricep să interpreteze propriile vise, o fac întruna, cu frenezie. Nui pune pe gânduri faptul că prezumțiile lor o iau în toate direcțiile, „uneori chiar opuse“ (II, 71). Cum de se petrec toate acestea? Cicero sugerează, cred, o cale de înțelegere. „Somnul pare a fi un refugiu din fața
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
reguli stricte și verificabile empiric? Și cum ar fi posibil oare acest lucru? Nu cumva încercarea de al face posibil ar transforma un asemenea vis întrun coșmar? În această perspectivă, destule narațiuni - istorice și morale, filozofice sau religioase - ar contraria întruna simțul nostru logic. Probabil că nici un gen de discurs nu sar putea salva de acuza că „se opune logicii ca atare“. Cel mai frumos răspuns care i sa dat lui Carnap în această chestiune a fost că supozițiile sale privind
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
întro anumită zi a vieții este irepetabil ca fapt real. Viața nu continuă ca și cum toate sar relua în substanța lor, întâmplări trecute, credință și fidelitate, prietenii și întâlniri singulare. Doar în lumea naturii stările de lucruri par să se repete întruna: zile și nopți, anotimpuri, perioade și cicluri elementare. În rest, totul se întâmplă o singură dată și pentru totdeauna. Cu această credință, este greu să înțelegi cum anume ar fi posibilă repetarea în ceea ce privește faptul omenesc de existență. Numai că scriitorul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
locuibil și se transformă într-o "lume". Rolul ritual al stâlpului sacru este de mare însemnătate: cei din tribul achilpa îl poartă cu ei peste tot și-și aleg drumul după cum se înclină stâlpul, ceea ce le permite să se deplaseze întruna fără să iasă din "lumea lor" și fără să întrerupă comunicarea cu Cerul în care a dispărut Numbakula. Dacă stâlpul se frânge, este o adevărată nenorocire; aceasta înseamnă într-un fel "sfîrșitul Lumii", întoarcerea în Haos. Într-un mit amintit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Vlaszo, descălecă și îi încredință calul, tot mai extenuat și în spume, după care încercă să înainteze cât se putea. Se văzu repede dând din coate prin mulțimea de războinici hiung-nu și de aliați de-ai lor, care se înălțau întruna în vârful picioarelor, căutând să vadă ce se întâmplă mai în față. într-un sfârșit, reuși să ajungă împreună cu Mandzuk în primele rânduri. De acolo, putu să-i vadă pe servitorii lui Atila care, într-un du-te-vino amețitor, strângeau într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Nu, rosti el, nu trebuie să uităm de bani. Ei sunt un ajutor prețios pentru un trai bun, așa mi s-a spus. Ca funcționar, Prowse se cam fudulea. Își cheltuia o mare parte din bani pe haine și forfotea întruna în sus și-n jos pe coridoarele lungi ale Oficiului de Asigurări Sociale, pe lângă oamenii care nu se prefăceau, ci munceau cu adevărat. Curat, spilcuit, omulețul își cultiva cu încăpățânare o mustăcioară firavă și o atitudine de umor vulgar față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
nostru, al amândurora. Azi am fost cu ea la Târgu-Neamțului. Avea de făcut niște cumpărături. În trăsura îngustă (toate trăsurile de pe aici, carcase mizerabile de foste trăsuri, cumpărate pe nimic de țăranii-birjari și proporționate cu caii lor mici și goniți întruna, sunt strâmte și hîrbuite), oricum ai face, nu poți să nu te atingi de tovarășul de alături. De la o vreme, recunoscând, fără să ne-o spunem, cazul de forță majoră, ne-am resemnat și ne-am acomodat cum am putut
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aduc aminte că eram încă țintuit pe strapontină când doamna de onoare mi s-a adresat: — Uite ce-i, a început ea pe tonul unei profesoare care vorbește unui copil nu numai întârziat, dar căruia îi mai și curge nasul întruna, respingător. Nu știu cât te pricepi dumneata la oameni. Dar ce om în toate mințile și-ar ține logodnica toată noaptea, în ajunul nunții, bâiguindu-i că e prea fericit ca să se poată însura și că va trebui să se amâne nunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ridică norii, se pare că am putea zbura mâine în zori. Oppenheim spune să nu fim prea nerăbdători. Am sunat-o pe Muriel ca s-o anunț. S-a petrecut un lucru ciudat. Mi-a răspuns la telefon și repeta întruna «alo!». Vocea nu-mi funcționa. Aproape că a închis aparatul. Dacă aș putea să mă calmez puțin! Oppenheim are de gând să tragă un pui de somn până când ne sună de la baza aeriană. Ar trebui să fac și eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
până la ușa liftului. La jocurile de cărți, fără excepție -pocher, cassino, cupe, fata-bătrână, licitație, slapjak, blackjack -era absolut insuportabil. Totuși, unele jocuri erau, să spunem, îndurabile. Obișnuia să joace go fish cu gemenii când aceștia erau mici, și le dădea întruna a înțelege să-l întrebe dacă are pătrari ori valeți, sau tușea cu tâlc și lăsa să i se vadă cărțile. La pocher, de asemenea, era astral. În preajma vârstei de douăzeci de ani, am avut o scurtă perioadă când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
gât păhărel după păhărel Începea ușor-ușor să-și facă efectul. Ochii Îi sticleau din ce În ce mai rigizi În cap, vocea Începu să-i tremure ușor, iar barba sa de o culoare cînepie se acoperi de broboane de sudoare. Gura Însă Îi melița Întruna. Oaspetele, tot clătinînd din cap, Îi vorbi Mașei despre nu știu ce energie vitală, risipită prin sex, despre imaculata concepțiune, ceasul mileniului, băncile de embrioni conservați În vid și Înmulțirea in vitro. Despre nu știu care origine stelară, explozie primordială și implozia de la sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care el spunea la masă semănau cu peștele desărat de propriul stomac: unele dintre ele erau groase, altele sinistre, Încât te apuca groaza ascultându-l. Aflat În capul mesei, brigadierul Își umfla mușchii. Se bătea cu pumnii În piept, vorbind Întruna. Cu un deget Își Împungea ficatul și cu altul arăta spre tâmple: „Sunt de cremene“, zicea. Și, Într-adevăr, alcoolul părea să nu aibă nici un efect asupra lui. „Unii se tem de ciroză sau de apoplexie, continua el să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
votcă mică și apoi Încă una, pe care le bău pe Îndelete, abordând un aer sobru. Bând cot la cot cu el, salahorii nu Înțelegeau de ce șeful lor e atât de tăcut. Altădată, le povestea verzi și uscate, lăudându-se Întruna cu isprăvile-i din tinerețe... Lui Subotin nu-i ardea Însă de palavre. Intrase În bodegă nu atât mânat de dorul conversației, ci mai mult ca să probeze dacă vedenia din depozit va Îndrăzni să apară, după primul păhăruț băut, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-te numai câte cuvinte rostesc Într-o zi cele circa șase miliarde de guri ce viețuiesc pe planetă, dintre care ceva mai mult de jumătate sunt de esență feminină! Nu e ușor să asculți acest concert de voci ce orăcăie Întruna. Dacă locul bărbaților ar fi umplut de femei, atunci numărul cuvintelor aproape că s-ar dubla. Înmulțește șase miliarde cu douăzeci de mii și vei obține o cifră colosală... Cui i-ar fi de folos atâta vorbărie? La toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că distracția lor zgomotoasă se bucura de suficientă atenție. Ca să nu îngroș și eu rândurile acelui public, am luat o carte și am început să citesc. Deși de-abia m-am uitat în direcția lor în timpul acelui prânz, am auzit întruna râsul lor. Când m-am ridicat să plec, în scrumiera mea erau cinci chiștoace, iar eu mă simțeam mizerabil. Pentru a putea transmite efectul pe care episodul l-a avut asupra mea, trebuie să explic cum, cu câțiva ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]