2,225 matches
-
de mult amintit de conciliul Vatican al II-lea. Contactul cu tradiția și viața monastică nu ar trebui să fie un soi de re-monahizare a vieții preoțești și laicale, care, cu siguranță, prin natura lor, sunt mai potrivite pentru a întrupa și a mărturisi necesitățile esențiale ale evangheliei; în aceste două stări de viață putem afla modul de a fi al lui Isus Cristos, cu gesturile și vorbele sale, care se diferențiază în mod radical de felul «lumii monastice» de a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
iar consacrații sunt datori să fie profeți ai veșnicei revoluții pe care compasiunea o poate genera în inima umanității. Fratele Charles a intuit treptat acest adevăr, fundamental pentru o viață cu adevărat de discipol, și a fost capabil să-i întrupeze trăsăturile într-o manieră adecvată și compatibilă, pe care trebuie să o redescoperim și, mai mult decât atât, să o experimentăm. Este de dorit ca una dintre primele canonizări, voite în mod personal și prezidate de papa Francisc, să fie
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ORAȘULUI BUCUREȘTI Pentru a se întoarce în străduța Perone, din para de foc în care pluti și-n noaptea de miercuri spre joi, 21 aprilie 1988, pe boltele Bucureștiului, Ho diábolos (îmbrăcat doar la pantalonul de pijama, cu bustul gol, întrupat într-un corp de profesor de gimnastică de pe la începutul anilor 1900, cu spate și deltoizi de înotător, pântecul supt, pectorali cu minuție marcați), Ho diábolos, deci, cârmi din zbor, ocolind, pe la mare înălțime, tăpșanele desfermecate ce se numeau, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ați poftit la călduroasa dumneavoastră petrecere. În munți, deși este luna aprilie, vremea continuă să rămână cîinoasă." - Continuați și voi să vă țineți înlănțuiți de mîini! șuieră, în surdină, madama, invitatelor și protejatului ei. Și apoi către cel care-l întrupa pe soțul dânsei, pe Alcibiade Adrian Nicolici: - De ce erai supărat azi după-masă? - "Cînd? Pe terasă?" - Sigur. Pe terasă... - "Ești tu atât de încredințată, Mariușcă... Că eram precum spui?" - Mie-n sută. Am greșit eu vreodată? Chiar și atunci când ți-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-o mărim. Să fim un popor "înțelept"? Mai bine atunci prăbușirea. Viitorul va arăta în ce măsură ne vom nega constanțele noastre inutile. Poporul, considerat în sine, nu este un fenomen spiritual; prin națiune el participă la spirit, care și ea întrupează istoric valori spirituale, fără să fie, în esența sa, spirituală. Orice neam se caracterizează printr-o atașare de cosmic și înglobează în existența lui o sumă de elemente preculturale. Toate avantajele și dezavantajele existenței lui derivă din proximitatea de originar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
uita spărios și uitit la Dan, fixîndu-l ca pe o umbră, cu buzele tremurânde și cu pași șovăitori. Dan era o umbră luminoasă. El ridică brațul lung și puternic în aer. Dormi! zise poruncitor. Orologiul zbârnâi răgușit o oară... umbra întrupată în om căzu ca moartă pe pat. Iar Dan își luă lunga sa manta de-a umere, stinse lampa, pe vârful degetelor trecu prin tindă și când ieși afară închise ușa după sine și începu a merge încet, încet în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
țâșniri uriașe și fantastice, și de - acestea fantasme eu fug din colț în colț, lănțuit în lanțuri grele, cu ochii înfundați și rătăciți, tîrîndu-mi în brațe mormanul de paie mucede pe care dorm. Fug de-o rază palidă, căci se-ntrupează în duh, în umbra cea urâtă a morții, fug de umbra unui zid, căci îmi pare un uriaș de piatră ce-și ridică pumnii ca să mă zdrobească. Gândesc să-mi împletesc din razele lunei un lanț ca să mă spânzur de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o statuie, iar pe soclu era gravată inscripția: Părintelui patriei. El continua să poarte și titlul de tribun al poporului, ceea ce făcea din el purtătorul de cuvînt al cetățenilor și apărătorul lor împotriva atotputerniciei Statului pe care tot el îl întrupa. Nu demult, Stalin concentra în mîinile sale toate comandamentele politice și militare ale unui adevărat împărat, precum și obligațiile de comisar al poporului, care făceau din el un simplu executant al deciziilor colective. Și e unul dintre privilegiile exorbitante ale acestor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să permită ca primii miniștri să fie independenți de votul Parlamentului, cum se întîmplă în Statele Unite"84. Este știut că generalul de Gaulle s-a ridicat deasupra tuturor dificultăților o dată cu descoperirea acestui mecanism. Dar a făcut mai mult de-atît. A întrupat, în mod cît se poate de conștient, șeful a cărui imagine o schițase Le Bon. A știut și să adapteze această imagine la circumstanțele democrației și maselor franceze 85. O dovadă văd în Le Fils de l'épée86. Aflăm aici
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lua oamenilor credința, facultatea de a-și crea iluzii deci, ei nu ar mai întreprinde nimic. Credințele îi împrospătează și îi întineresc. Ele reproduc, în structura lor, nevoia de certitudine și speranța mulțimilor, la fel cum în cazul indivizilor științele întrupează aspirația către un adevăr demonstrat și o realitate obiectivă. III Credințele sînt infinit de variate. Unele sînt universale, altele locale. Unele presupun un zeu, altele îl exclud. Ele reglează viața noastră socială cotidiană sau ne reglează conturile cu Cel-de-Sus. Ar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
unui singur om au valoare de imperativ. Arbitrariul individual este ridicat la rangul de sistem, de cutume. În același timp însă, tatăl era iubit, chiar admirat de copiii săi, pentru motive evidente. El reprezenta tot ceea ce era mai puternic și întrupa pentru fiecare idealul. El poseda, probabil, ceea ce Kafka desemna ca fiind "acel caracter misterios aparținînd tuturor tiranilor al căror drept nu este întemeiat pe gîndire, ci pe persoana lor". Domnia sa era cea a bunului plac, a violenței unuia contra tuturor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
că și ideile au devenit destul de luminoase, limpezi și adînci pentru ca el să le poată evoca fără a întîmpina aceleași rezistențe ca și în trecut. Dacă sînt împreună aceste condiții, imaginea tatălui fondator poate reînvia în persoana fiului care-l întrupează și-i ține locul. În cazul evreilor, presupunem că primul Moise, principele egiptean, renaște sub trăsăturile celui de-al doilea Moise, preotul evreu. Mult mai tîrziu, Biblia a făurit o figură compozită în care cei doi se contopesc. Ea anulează
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nevăzute. Urechile i se întorc pentru a prinde sensul și nu sunetul cuvintelor, căci important rămîne ceea ce este spus și nu cum este spus. În sfîrșit, omul trebuie să respecte și să admire ideile superioare și nu cei care le întrupează, adică idolii în carne și oase. Prin această poruncă, Moise a vrut să împiedice revenirea celor pe care-i alungase: magicienii, fetișiștii creatori de iluzii și hipnotizatorii de popoare: Printre învățăturile religiei lui Moise se află una mai importantă decît
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a mântuirii promise de Întruparea lui Hristos. Totuși, reflecția fenomenologică și meditația teologică, născute din setea de cunoaștere a adevărului Vieții, pot indica spre acel orizont denumit de către Michel Henry „arhiinteligibilitate ioaneică”. Pătrunzând în intimitatea revelației Vieții făcute de Verbul întrupat în Iisus Hristos, omul poate căpăta un alt concept al „intersubiectivității”1, definit de pura transparență și perfecta gratuitate a generării Vieții divine (pe care Ioan Damaschinul a numit-o perihoreză), fidel oglindită în comuniunea de tip euharistic, doxologic și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pe care o secretă în mod tacit fiecare idiom sociologic, istoric sau filozofic al modernității. Aceasta - ca, de altfel, etica filozofiei antice (într-o anumită măsură) - se înscrie într-un raport de contradicție cu „ontologia păcii” proclamată de Evanghelie și întrupată în Biserica sfinților - fie că se cheamă parohie, schit sau mănăstire - prin legea fraternității spirituale dintre fiecare „ipostas eclezial” (I. Zizioulas), a cărei condiție filială e restabilită prin botez (Fapte 2)1. Proiectul unei culturi autonome nu lasă suficient spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
este cenzurată de un colectivism integrist, dar nici escaladată printr-un individualism segregaționist. Acolo unde sunt „doi sau trei” în numele Domnului, criteriile catolicității sunt deja împlinite. Biserica nu este niciodată o aventură imperială, ci o experiență esențialmente parohială. Comuniunea se întrupează oriunde prin iubirea concretă a aproapelui, un gest de neînțeles pentru cinicii resemnați în dispreț sau detașare. Unitatea Bisericii e dată mai ales de continuitatea tradiției liturgice pe care numai iubirea, prin fiecare gest, o întrupează. Liturghia înseamnă aici, în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
esențialmente parohială. Comuniunea se întrupează oriunde prin iubirea concretă a aproapelui, un gest de neînțeles pentru cinicii resemnați în dispreț sau detașare. Unitatea Bisericii e dată mai ales de continuitatea tradiției liturgice pe care numai iubirea, prin fiecare gest, o întrupează. Liturghia înseamnă aici, în primul rând, slujirea întregului prin fiecare parte. Biserica descoperă lumii taina prieteniei cu Dumnezeu. Experiența comuniunii euharistice dăruiește omului infinita libertate de a iubi întotdeauna altfel și puterea de a fi pretutindeni același. În Biserică doar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ideea de datorie, iar datoria este pusă sub semnul a două autorități: autoritatea divină și puterea pămîntească. Ostașii lui Ștefan dau năvală În tabăra leșească strigînd: „Din cer ne vede Domnul, și Ștefan ne privește.” Conceptul moral de eroism este Întrupat de Ștefan și pentru Înfățișarea lui poetul Îmbracă veșmintele festive ale retoricii. Apariția lui Ștefan În tabără este salutată ca o lumină izbucnită din zece mesteceni În flăcări. Intervin, apoi, comparațiile luate din seria simbolurilor alpine: „Ca muntele Ceahlăul din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la Cosenza, trăsese nădejde mereu să-l întâlnească pe bătrânul filosof, să-i poată vorbi. Ținea la el ca la un tată al propriilor gânduri și ar fi vrut să-l vadă în carne și oase pe omul acela ce întrupa însuși idealul său. Pierduse ocazia care totuși părea, doar cu câteva zile înainte, realizabilă. Un bătrăn dominican de fapt intermediase întâlnirea dintre tânărul Tommaso cu Telesio care ar fi urmat să aibă loc, dar ceva făcuse mereu ca întâlnirea să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pe Dumnezeu pe pământ. Trebuie să te referi strict la întrebări și să răspunzi fără să bați câmpii sau să tragi de timp. E-adevărat că ai făcut experiențe privind magnetismul, spiritismul și telepatia? Un sigur om nu poate să-ntrupeze toți diavolii din iad și toate gunoaiele pământului. Și ai experimentat și posibilitatea unor arme de foc care, odată perfecționate, sunt capabile să lovească ținte la mare distanță? Poezia este arma care lovește la mare distanță și care ruinează semnul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
concepte încâlcite și complicate. Da, știu, farmecele femeii sunt acorduri ale unei lăute zdrăngănitoare, aproximări și pentru a scrie despre iubire nu sunt de-ajuns dorința și contemplația, chiar dacă dorința reușește să se scurgă din tainița ei spre a se întrupa în cuvinte. Nu reușesc să spun ceea ce vreau: în versurile mele se pierd energiile vitale și astfel acestea se resorb într-o simbologie amintind mai curând de teologie decât de viață. Dar nu se știe niciodată, o să tot încerc și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai-întâi, te rog să-mi dezvălui câteva taine ale magiei; ca și tine, sunt interesat să sondez invizibilul și să înțeleg înrâurirea stelelor asupra sorții oamenilor. Dintotdeauna am crezut că Dumnezeu s-a distrat făcând pe magicianul, chiar și atunci când, întrupat în Cristos, a coborât pe pământ. Sanctitate, toate lucrurile au un foc al lor și o viață a lor; dacă o ființă ascultă răbdătoare, la un moment dat, își dă seama că aude glasuri și, dacă se lasă călăuzit de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
asupra îngerilor. Dualitatea structurală spirit/ trup face din om o ființă completă, așezată în fruntea tuturor creaturilor. Diferența care îl avantajează pe om în raport cu îngerii constă în faptul că omul a fost creat după chipul Cuvăntului întrupat; spiritul său se întrupează împănzind întreaga natură cu energiile creatoare și “de viață făcătoare” ale Duhului Sfănt. Un înger este “lumină secundară”, reflex pur, vestitor și slujitor. Spre deosebire de Dumnezeu, care poate crea ex nihilo, îngerul nu poate crea nimic; alta este însă condiția umană
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
profanului nu exclud trecerea reciprocă a unuia În altul. Această dialectică a sacrului este valabilă atât pentru „cultul” pietrelor și arborilor, cât și concepției savante, a metamorfozelor indiene sau În misterul suprem al Întrupării (misterul: sacrul, nelimitatul se Înfățișează, se Întrupează). Sacrul instituie astfel o ruptură de nivel ontologic, iese din sfera profană pe care o neagă. Cele două domenii, sacrul și profanul, sunt „alternative, reciproce, complementare” ( ), sacrul se poate camufla În profan, iar profanul poate institui sacrul. „Profanul nu este
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
drac subaltern în cârcă, nu are nimic absolut din culorile obișnuite ale motivului asociat cu Noaptea Walpurgilor și cu zborul călare pe mătură al vrăjitoarelor. Cu privire la conceptul de satanism caragialian, putem observa că el nu depășește conceptul folcloric; diavolul se întrupează în om doar ca să ne ispitească slăbiciunile, ca în La conac, sau în chip de animal, ca în La hanul lui Mânjoală; pentru Caragiale el este duhul rău, care ne turbură subconștientul, scoțând pe om din făgașul obișnuit al vieții
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]