2,517 matches
-
a unei anumite trăsături de caracter. Despre corpul astral al fiecărei ființe și al fiecărui lucru, care e un fel de vehicul ce face posibilă contactul dintre lumea imaterială și conceptele din ce În ce mai materiale ce se rotesc În jurul său În momentul Întrupării, al prăbușirii În hăul materiei. Despre eliberare, despre momentul Întoarcerii, când, prin rostirea unor incantații, hainele carnale cad de la sine și sufletul se ridică la Înălțimi. - Voi vedeți viața la modul strict biologic. Credeți că poate gîndi doar o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ea angajată Într-o conversație. Era cald. Lalele, narcise albe, narcise galbene și un paradis de rafale de vânt. Evident Întreba florile ce mai fac. Nu era nevoie de un răspuns. Prezențele lor strălucitoare erau Îndeajuns. Ea Însăși era o Întrupare strălucitoare a ceva organic de straniu. Imaginea fugară a Întregimii Shulei pe care o surprinsese cu o seară În urmă Îl făcu acum să Îi simtă greutatea specifică, așa cum călca pe iarbă. Era evocată Întregimea corpului femeiesc, tot numai piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vatră și-l puse pe pirostrii: —Iacă, te-am pus să te înfierbânți. Bagă de seamă, hârbule, să nu scapi catranul în foc! Bineînțeles, adăogea la adresa hârbului o sudalmă, ca și cum hârbul ar fi avut într-adevăr o mamă, a cărei întrupare uncheșul Mitrea o avea în fața lui. Să mai aduc niscai lemne, să cresc focul. Umbla și aduna vreascuri, privind furiș în dreapta și în stânga, cu ochii înegurați de tufele sprâncenelor. —Iaca, am adus lemne. Se uita în juru-i. —Acuș, dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care avea să aducă Imperiului numai nenorociri. Vitellius era împăratul care avea să distrugă Roma. El avea să-și îndemne adepții să jefuiască, să devasteze, să ucidă. Avea să secătuiască vistieria statului, din cauza luptelor fratricide și a banchetelor. El era întruparea Răului. Era rapace, disprețuia orice pact încheiat, ordinea constituită și viața însăși. Era însetat de putere și de sânge. Era teribil. „Îl urăsc“, se gândi Antonius. Bărbatul acela stătea în fața lui și îl invita să închine o cupă de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
teritoriile fără amestecul nostru. Vrea să se elibereze de sub puterea Romei! — Oricum ar fi, îi ține blocați pe vitellieni și ne face jocul, răspunse Antonius, apoi se întoarse spre soldați. Eu aleg războiul, strigă. Și câr de curând! Vitellius e întruparea Răului, este Ahriman, demonul. Nu ne-am născut oare ca să luptăm împotriva spiritelor rele? Nu asta e misiunea noastră? Dacă vreunul dintre voi ezită, neștiind dacă să fie de partea lui Vitellius sau a împăratului nostru Vespasianus, n-are decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fricii. Sacrificiile umane, ofrandele depuse la temple se întreceau în măreție și culminau cu jertfa umană, cea mai satisfăcătoare în cazul zeilor sângeroși din mitologia greacă. Abia în momentul apariției creștinismului oamenii au găsit Dumnezeul adevărat în ipostaza Tatălui ceresc. Întruparea divinității și sacrificiul suprem pentru spălarea păcatelor omenirii au desființat treptat cultul oricărei alte zeități crunte și răzbunătoare și a creat loc pentru răspândirea creștinismului. Acest proces a întâmpinat multe piedici lovindu se de cruzimea unei societăți romane antice sceptice
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
poarta pecetea „vremelniciei”. Din această cauză doctrina creștină a fost supusă de-a lungul timpului mai multor concesii pentru a putea fi accesibilă maselor neinstruite iar acest lucru era posibil doar prin înglobarea echivalentelor concretului: începând cu scrierea Bibliei (Vechiul Testament), întruparea Mântuitorului, apariția Bisericii și a Sinoadelor Ecumenice. Apare o nouă orientare a spiritualității creștine spre categoriile „vremelniciei”, așa cum le numea Lucian Blaga, ceea ce determină caracterul bipolar actual al religiei creștine: la un pol se află principiul transcendenței, iar la celalalt
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
cuvântului de a face rău, puteau fi combătute doar cu ajutorul aghiazmei, apă sfințită care poate alunga inclusiv diavolul, ipostază a maleficului des învinuită pentru relele cotidiene, care se întrupa adesea și pornea în lume să ispitească pe oricine întâlnea. Alte întrupări ale răului des invocate erau strigoii, ființe captive între cele două lumi, care schițează predilecția morbidă a poporului nostru de a căuta o punte între cele două lumi paralele în credința populară: lumea viilor și cea a morților. Cultul morților
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
prezentare și - cum comicul înlesnește omenirii să se despartă cu voioșie de trecutul ei - comedia, vodevilul, farsa au predominat în această epocă, slujind, prin evidențierea aspectelor negative, la „îndreptarea moravurilor”. S-a afirmat că „în zorii literaturii noastre moderne, primele întrupări ale genului comic se suprapun celor dintâi exerciții de caracterologie, îngemănare menită parcă să confirme teza 10 bergsoniană care susține că într-un anume sens, adică sub specia automatismului, orice caracter este comic.”<footnote Ștefan Cazimir, Caragiale. Universul comic, București
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Dar știi că ai dreptate!? zise omul. Și Suferința îl descătușă, iar în locul ei veni liniștea, împăcarea pentru o iertare. După ce mai stătu în brațele cunoașterii, o vreme, făcându-și bilanțul vieților trecute, spiritul și a lăsat amintirile la poarta întrupării și plecă în altă cale de înțeles spre a-și purta nou trup pe care să-l încuvânte în alte înțelegeri. Se născu într-un trib îndepărtat de zgomotul civilizației. Locuitorii de acolo aveau, din moși strămoși, cultul Soarelui. Când
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
A FOST AȘA... A fost așa...sau poate nici n-a fost Pe visul limpezirii, tremurarea Acelei clipe ce-și dorea un rost, Cătându-și disperată întruparea... O regăseam adesea, hoinărind Prin labirintul vremilor trecute, Privind uimită-n juru-i și zâmbind Cum rătăceam pe drumuri abătute... Iar uneori, îți tremura-n priviri Și se-ascundea în ochii tăi ca marea Apoi, pierduta-n taina dragei firi Își
A FOST A?A... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83738_a_85063]
-
DAU VISĂRII ÎNTRUPARE... Pus de gândul meu arzând, Timpule, îmi duci tristețea; Mai departe, până când Mai visa-voi frumusețea? În frământu-mi fără margini, Ca un val împins spre vale, Trec prin codrii de imagini Spulberând totul în cale; Cât și cum, pun întrebarea
DAU VIS?RII ?NTRUPARE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83771_a_85096]
-
de imagini Spulberând totul în cale; Cât și cum, pun întrebarea, Căzni-mă-voi spre lumină? Și, printre hățișuri, zarea, De visare-mi crește plină; În nepotolit de freamăt, Printre unde și vâltoare, Cu o naștere prin geamăt Dau visării întrupare...
DAU VIS?RII ?NTRUPARE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83771_a_85096]
-
mă reneg, Sfârșit ori început de scop... De nicăieri, spre nu știu unde, Ostatec iar, propriului eu, Alerg în orice zi mereu Spre unde-am fost, ori pe niciunde... Dar nu-s eu cel ce mă dezic Ci, cel ce-mi poartă întruparea, De-mi voi găsi justificarea Când iarăși, am să fiu nimic...
M-AM MAI PIERDUT... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83830_a_85155]
-
lui Stanley Rose. Capitolul șase, pagina 59: wolverina (glutonul). Un reprezentant de 20 până la 25 de kilograme al familiei nevăstuicilor, originar din Canada, care trăiește pe coasta de nord-vest a zonei Pacific și în partea de sus din Midwest. E întruparea celei mai violente creaturi pe pământ. Lipsită complet de frică. Se știe că atacă animale de câteva ori mai mari decât ea. Au fost semnalate cazuri când a gonit urși și pume de lângă pradă. O bestie care nu suportă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
început să frecventeze cluburile de jazz din Valley, unde a întâlnit un cântăreț la trombon pe nume Mad Marty Goines. Mad Marty era consumator avid de heroină, dealer de iarbă, spărgător de case și instrumentist de mâna a doua. Constituia întruparea vieții josnice trăite de oameni josnici și avea un har autentic: preda hoția și muzica. Marty l-a învățat pe Coleman cum să pornească fără cheie mașini furate și cum să sufle ca lumea în saxofon, cum să moduleze note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ar fi putut să fie a sa. Împăratul Hsien Feng se uită la mine: — Am trimis după tine deoarece nu am vrut să sufăr regretul lui Yuan Ti. Ești la fel de frumoasă cum te-a descris eunucul-șef Shim. Tu ești întruparea lui Wang Ch’ao-chun. Însă Shim a omis să-mi spună ca ești și o femeie cu caracter. Ești mai bună decât ceaiul din coajă de lămâie, pe care ei mă obligă să-l beau. E delicios, dar nu găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înțesată cu documente, An-te-hai se întoarce dintr-o vizită cu Tung Chih la sora mea. Este atât de nervos, că se bâlbâiecând încearcă să-mi vorbească. — O-orașul Jehol, b-bârfește despre o poveste cu fantome. Oamenii c-cred că sunteți întruparea unei concubine malefice care este aici să distrugă imperiul. Se vorbește peste tot de sprijinirea acțiunii lui Su Shun împotriva dumneavoastră. Dându-mi seama că nu îmi pot permite să mai aștept, mă duc la Nuharoo. Dar cum ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de Doarme și În lucrurile bune ori rele ce se puneau pe seama lui. Chiar uitaseră ori nu voiau să-și aducă aminte că, nu cu așa multă vreme În urmă, un copil, despre care se șoptea că era o altă Întrupare a Sfintei de pe Vale, se apucase să-i țină locul lui Cel de Doarme și Începuse el să viseze Întâmplările sătenilor. În acea perioadă de timp despre care nu știa nimeni cât durase și pe care iarăși nimeni - nici măcar cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nu‐i mai ajunge sufletului, nu, să zică: ție, tine, te și tu, încât îmi pare, în secunde stranii, că‐n tine‐ mi depăn orele și anii, iar tu, din tot mai slaba‐mi ezitare, îți crești din mine propria ‐ întrupare. Vedem în celălalt un elizeu: sunt clipa ta, iar tu ești timpul meu, pierd pân‐ și restul ce mă face parte, îți trec viața și‐ mi închei o moarte. 322 în pretutindenele nostru au apus la dreapta și la stânga, jos
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
domnul domn Io Duca Voievod al întregii Moldove, spre mântuirea sufletului său, fiind patriarh al sfintei cetăți a Ierusalimului domnul domn Dosithei și păstorind prea sfințitul Mitropolit al Moldovlahiei domnul domn Dosoftei, în anul de la zidirea lumii 7180, iar al întrupării 1672”. Pronaosul este despărțit de naos prin trei arcade sprijinite pe doi stâlpi octogonali cu capitele pătrate. Patru ferestre dau lumină pronaosului. Ele sunt evazate spre interior. Din cele patru colțuri se înalță patru arcuri torsadă fixate pe blocuri de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Rufus avea doar douăzeci și șase sau douăzeci și șapte de ani. Fizic, arăta ca o ființă exotică de pe altă planetă și, cu capul lui mic și perfect, cu chipul de culoarea mierii, cu membrele lui prelungi și suple, era întruparea desăvârșită a unui individ plăpând și ușor de dominat, a fătălăului. Dar era în el ceva feroce, un soi de idealism neobișnuit care respingea vanitățile și dorințele care ne fac pe noi, ceilalți, atât de vulnerabili la ispitele lumii. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-i cu asta? O citea cum citesc puștii Topolino. La prima vedere. Ei bine, Într-un spital din Veneția Întâlnește o servitoare bătrână și analfabetă, pe Joanna lui, se uită la ea și zice iată, am Înțeles, aceasta e noua Întrupare a Sophiei, a Ennoiei, este Marea Mamă a Lumii coborâtă printre noi ca să răscumpere lumea Întreagă, care are un suflet feminin. Și așa Postel o ia pe Joanna cu el, toți Îl consideră zărghit, dar el nimic, o adoră, vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
concepția păgînă despre corp”, consideră Marc-Alain Descamps. Decăzut la statutul de „carne” supusă penitențelor, corpul creștin este eliberat de păcatul său originar - dar și de „păcatele” atribuite muritorilor de către nutriționiști - pentru a se bucura de sine ca singură și sigură întrupare a individualității. „Or, fenomenul alimentelor ușoare se înscrie perfect în această evoluție a concepției despre corp, însușindu-și aceste valori de lejeritate, de subțirime și de aspect juvenil cultivate și idealizate. Astfel, alimentul light se dovedește a fi exact simbolul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
axa Răului” ce străbate lumea și îi va oferi lui Dumnezeu alt fel de tămîie. Acestei teze a „inegalității”, susținută de Sepúlveda, i se va opune la Valladolid, în 1550, abatele dominican Las Cassas. „Adio, Aristotel !”, va exclama acesta. „Christos, întruparea adevărului etern, ne-a lăsat următoarea poruncă : «îl vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuți».” Ierarhia era eliminată din Creație. Nimeni nu a învins, atunci, la Valladolid și disputa a rămas, într-un fel, deschisă pînă în prezent
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]