1,988 matches
-
urmă pe scări. Holul, spuse Lorelei. O să punem flori aici... aici... și aici. Flutură din brațe cu gesturi largi. Trandafiri albi. Știu că ai fi preferat roșii, dar e nevoie de ceva care să mai lumineze locul ăsta, e prea întunecos - altfel ar arăta ca un mausoleu. Nieve dădu din cap. —Și o să fie un cvartet de coarde în colț. Muzică de bun-gust. În principal Vivaldi. E un clișeu, știu, dar e absolut cea mai potrivită muzică pentru ocazie. Se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vorbi cu lipsă de respect despre Führer, a pune În vitrina măcelăriei o plăcuță pe care scrie „Nu avem marfă“, a nu da Salutul Hitler sau a fi homosexual. Ăsta era Berlinul În timpul național-socialiștilor: o imensă casă bântuită, cu unghere Întunecoase, cu scări sumbre, cu beciuri sinistre, cu camerele zăvorâte și cu podul plin de strigoi În libertate, care azvârleau cu cărți, trânteau ușile, spărgeau ferestrele, țipau noaptea și, În general, băgau o spaimă atât de mare În proprietari, Încât existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
impresiile. Xochimilco e departe, totul s-a petrecut, parcă, demult, într-un oraș ireal, al cărui locuitor aproximativ am fost și eu câteva ceasuri. nevoia de mit O legendă mexicană spune că niște exploratori s-au rătăcit într-o peșteră întunecoasă. Și au continuat să umble chiar când n-au mai văzut nimic. La un moment dat, istoviți, au vrut să renunțe. În clipa aceea, au auzit o voce care le-a spus că au de ales. Dacă vor merge mai
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
păcătoșii la confesiune și cuvintele lui nu-mi trezesc în suflet decât neîndurătorul dor după părintele Ioan și lacrimi gata să cadă, mă așteaptă cu răbdare, cu o curiozitate abia stăpânită și-mi dau seama dintr-o dată, ca o cameră întunecoasă e mintea mea în care se face brusc lumină, îmi dau seama că de fapt nu persoana mea modestă îl preocupă pe părintele Varava, prin mine vede ca printr-o pânză transparentă, prin mine vrea numai să ajungă la altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
copleșitoare a văilor, ca o pompă ce mă absoarbe cu o putere căreia abia pot să-i rezist, prin pădurea tânără de mesteceni ce nu-mi ajung nici până la umeri, puieți plantați recent probabil, și-n fața mea se deschide întunecoasă pădurea de foioase, cu copaci uriași ale căror coroane îmbinate undeva sus opresc într-o luptă dură pentru lumină trecerea razelor soarelui spre mărunta vegetație de jos, intrând în pădure îmi simt trupul învăluit de o răcoare binefăcătoare, din vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
masă, le cercetez a câta oară? misterul nu se află aici, aceste cartoane nu sunt decât o formă trecătoare pentru ceea ce este nepieritor, le strâng apoi fără nici o remușcare și le fac sul, cu ele sub braț intru în biserica întunecoasă, urc scara de lemn spre schelă, umbrele din biserica întunecată încep să prindă contururi după ce-mi obișnuiesc ochii cu, mă întind pe spate și deasupra mea, nu departe pe boltă, ultimul Pantocrator, aș fi putut să aprind luminile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un gest care părea atent studiat. —Rahat, exclamă el, cu un aer căruia îi lipsea vag convingerea. Mi-am uitat jacheta la Clodagh. Va trebui să trec pe acolo în timpul săptămânii să o iau. Într-o casă dintr-un colț întunecos din Ringsend, Jack și Mai tocmai terminau partida de revedere. Ceva mai devreme, Mai fusese uimită de sosirea lui Jack la apartamentul ei și de faptul că acesta își ceruse scuze că nu o întâmpinase cum se cuvine cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el, mai ales alți comici, și Marcus i-a făcut cunoștință cu toți. M-aș putea obișnui cu așa ceva, se gândea ea. Numărul era similar cu altele la care mai fusese. Mulți oameni, înghesuindu-se într-o sală mică și întunecoasă care deținea, într-un colț, un petic mic de scenă. Comicul de care era interesat Marcus se prefăcea a fi maniaco-depresiv și își spunea Lithium Man. Când și-a terminat scurtul număr de zece minute, Marcus a atins-o ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în poartă era o bătrânică mai ciudată și ne-am zis că nu e bine să intrăm, că să nu fim în pericol că Hansel și Gretel. După câteva ore de mers, am ajuns la Valea Plângerii. Era un loc întunecos și fără viață, încremenit. Era numai o femeie care se plimba printre copacii morți. Avea ochii mari, goi și era îmbrăcată cu o rochie că cenușa. Am plecat imediat, speriați de apariție. Ne-am continuat drumul până la un castel de
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de ușă, dar n-am auzit nimic. Lee scoase un inel de chei-șperaclu din buzunar și le introduse pe rând în broască, până când una se potrivi și mecanismul cedă cu un clic ascuțit. Am pătruns într-o odaie încinsă și întunecoasă. Lee aprinse becul din tavan și lumină un pat lat acoperit cu animale din pluș - ursuleți panda și tigri. Cuibușorul duhnea a transpirație și un soi de miros de medicamente pe care nu știam de unde să-l iau. Am strâmbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu-i așa? I-a ieșit porumbelul din gură. — Deci te-ai întors la Gardena și l-ai găsit pe individ? întrebă Millard. — Îhî. Adică da. — Unde anume? — Într-unul din barurile alea de pe Aviation. — Poți să descrii locul? — Era întunecos, cu lumini care pâlpâiau undeva în față. — Și ți-a dat copia filmului de bunăvoie? Pe gratis? Lorna își plecă privirea. — M-am culcat cu el și cu prietenii lui. — Atunci poți să-l descrii mai bine? — Era gras și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai bine de o oră. Pentru mai multă siguranță, Logan și Watson se opriră la cantină pentru o cană cu ceai și un castron de supă. Zăbovind la mazăre și șuncă În timp ce Nicholson stătea singur și Îngrijorat Într-o cameră Întunecoasă. — În regulă, spuse Logan după ce terminară. Cum ți-ar plăcea să-l abordezi pe domnul Nicholson Într-o cameră de interogatoriu? Să Încerci metoda cu privirea Încruntată? Verific cum merg căutările și În zece, maximum douăzeci de minute vin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se opri dintr-odată. — Aveau doar cu câțiva ani mai mult decât tine când au murit, spuse perfid. S-a întâmplat departe de Roma. Gajus însă nu răspunse, ca și cum povestea i-ar fi fost necunoscută. Bibioteca latină era severă și întunecoasă; pentru că iarna aceea era foarte friguroasă, au pregătit pentru Gajus o sală micuță, călduroasă. Singurul inconvenient, care îl făcea să-și simtă picioarele parcă prinse cu lanțuri, era faptul că nu-l lăsau singur. Doi sclavi, oameni de încredere ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Gestalten) pe care Goethe le-a văzut În „foile“ palmierului de lângă Padova. Astfel, sunt tentat să cred că din peisajul locului copilăriei ies toate gândurile, toate ideile și toate visele cu care mă Întrețin, noapte și zi, În această cameră Întunecoasă de student, unde stau și câte două-trei zile nemișcat; Îmi joacă În memorie imagini disparate din care vreau să reconstitui aerul acela dens al Slatinei, Îmbibat de monștri, de drăcușorii roșii ce coborau În cohorte jucăușe, Îngroșând pâcla amurgului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
umbră, o secundă, două, nu zice nimic, poate am greșit ușa: „Intră, monșer“. Mă trezesc În fața unui ins cu ochelari, ce părea sculat din somn de curând, Îmbrăcat În halat lejer de casă, deși e ora 14; un hol destul de Întunecos, el stă Încă pe loc, se uită la mine prin ochelarii groși, se uită dintr-o parte și din cealaltă, Îmi dă ocol cu multă scrupulozitate. Are un aer de entomolog meticulos, ce observă la microscop, mărind curios desenul de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
intrat Întâmplător În câmpul lor de atracție. Eram În clasa a VII-a, când am observat-o printre participantele la o denie din săptămâna Paștelui, deși era ascunsă În masa anonimă a femeilor ce se Înghesuiau smerite Într-un unghi Întunecos al bisericii. Poate că doliul ce purta sau voalul, tras pe față până la ochi, m-au făcut să notez imediat o prezență misterioasă, ce mi-a dat o tresărire bruscă În corp, o furnicătură ciudată așa cum simte vânătorul când stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
loc o reducere nefirească a debitului meu verbal; parcă nu mă mai pot servi de cuvinte, le simt serbede și observ cum orice vocabulă mă Îndepărtează de realitatea vitală. Atunci tac, să nu falsific existența, scrutez frunzișurile secrete, spionez scorburile Întunecoase pline de umezeală, ating mușchiul crescut pe trunchiuri și mă simt tras În sus de ramuri cu putere; nu știu de ce apetitul sexual se diminuează treptat și orice atingere de corpul femeii mă cutremură visceral ca un atentat la puritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
chiar dacă o descriu, ea nu era decât gest, privire și cuvânt; În rest, erau auxilii, deși un val de căldură m-a Înecat brusc, atunci când m-a luat de mână la ea În cameră, În acea cameră de fată, cam Întunecoasă, cu multe draperii și perdele, cu zorzoane și brizbanțuri pe la mese și scaune; gâfâiam amândoi, cuprinși de o stare febrilă neînțeleasă; mi-a dăruit dicționarul lui Nădejde drept compensație; de fapt, era prima dată când mă chema la ea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
era numele ei astăzi, ar putea fi sălașul a zeci, sute sau poate mii de spirite. Cel mai tânăr dintre ele ar putea încă da târcoale trupului - cald încă - al femeii ce zace acum pe burtă nemișcată pe un hol întunecos, aflat în vecinătatea unei săli de recital de dimensiuni reduse. Ochii, deși larg deschiși, nu căpătaseră un aspect sticlos, iar sângele de pe obraz nu se uscase încă. Fața îi era vânătă din cauza strânsorii frânghiei ce îi înconjura cu un capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
destul de mici, întinsă măsura cam 180 de centimetri în lungime și 120 în lățime. - Știm sigur că a așteptat-o în hol, începu Rhyme. Acum îmi pot de seama și cum anume a procedat: a stat ascund într-un colț întunecos înfășurat cu această bucată de material. Era imposibil să fie zărit. Probabil nu ar fi lăsat-o acolo, dar intervenția patrulei l-a făcut să se grăbească. Oare cum s-a simțit biata fată când bărbatul a apărut ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
trei secunde, yala era descuiată. Deschise apoi ușa, doar atât cât să poată vedea balamalele, pe care le stropi cu ulei dintr-un recipient foarte mic, pentru a nu face niciun zgomot. După alte câteva momente, era deja în holul întunecos al apartamentului. Închise ușa în urma lui. Începu să se orienteze, privind în jurul lui. Pe pereții holului, erau expuse câteva reproduceri ieftine din picturile supraarealiste ale lui Dali, câteva portrete de familie și, cel mai proeminent, un tablou în acuarelă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și pe partenerul ei, care amândoi se chinuiră să își amintească. Oferiră, într-un final, câteva detalii. Oricum nu prea contează, gândi Sachs. Sigur s-a schimbat de haine între timp. Privi în jurul ei la sutele de coridoare înguste și întunecoase, dispuse în toate direcțiile. Văzu zeci de siluete. Paznici, îngrijitori, polițiști... Sau poate chiar pe Magician, deghizat în vreunul din ei. Dar pentru moment, lăsă urmărirea în mâinile celorlalți și se întoarse la munca ei: investigarea locului crimei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru a-i face pe romani și pe necredincioși să dispară. Transpirase. Simțea picăturile reci de sudoare alunecându-i pe șira spinării și de-a lungul coastelor. Transpirase și din cauza fricii. Caută cu atenție... Sachs pătrunse pe un alt coridor întunecos din subsolul clădirii, cu mâna strânsă pe pistol. ...dar fii cu ochii în patru. Sigur, Rhyme. Ușor de zis. Dar să fiu cu ochii în patru după cine? După un bărbat de cincizeci de ani, care poate are barbă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era gata să plece. O fi fost Costes cel mai grozav loc din oraș care merita văzut, dar părea imposibil ca să și stea acolo. Ori ea îmbătrânise rău, ori hotelul avea o problemă gravă de atitudine. Coridoarele erau atât de întunecoase încât ea ajunsese să pipăie pereții ca să nu se lovească de ei. Muzica din hol se auzea până în camere, iar mulțimea zgomotoasă de modele care sorbeau cafea cu lapte degresat și vânători de modele de diverse naționalități care beau Bordeaux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vreunei măsuțe de toaletă, Jim se Înviora și Își amintea de părinții săi dansînd pe muzica de la radio, Înainte de masa de prînz de duminică, și de dormitorul său de pe Amherst Avenue, acum ocupat de ofițeri japonezi. Juca biliard În saloanele Întunecoase sau se așeza la masa de cărți aranjînd formații de bridge, jucîndu-le pe toate cît putea de corect. Dormea În paturi cu mirosuri ciudate, citind revistele Life și Esquire, iar În casa unui doctor american citi În Întregime În oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]