2,867 matches
-
de intrare în penitenciarul Aiud, țin minte, că un preot și Vasile Voiculescu și-au făcut cruce, mulțumind lui Dumnezeu că am scăpat cu viață. Văzându-i, un caraliu l-a pălmuit pe preot, iar pe Voiculescu l-a înjurat, învinuindu-i pe amândoi: „Vă rugați lui Dumnezeu să murim noi ?!” — Să fi fost pe la începutul lunii decembrie 1959, când ușa celulei fu dată în lături și înăuntru își făcură apariția doi deținuți de drept comun, purtând pe targă o făptură
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
e vorba de o hidrocentrală ori de o instalație de răcire termoenergetică. Și, pentru că deocamdată doar curentul electric, adică aportul de energie, e În stare să-l frâneze, Înseamnă că procesul discutat e spontan, adică firesc. Și, ca să nu fiu Învinuit de exces de optimism, trebuie să spun că toate acestea se petrec Într’un mediu acvatic sănătos, deci bine populat. Cu alte cuvinte, există un prag al poluării peste care natura nu mai poate autoepura. Deci, trebuie să existe o
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Își aduce plusul său de dezechilibrare a mediului: tehnologia, ca slujitoare a civilizației. Am arătat mai demult cum tehnologia a putut rezolva problemele cu care s’a confruntat succesiv omul, dar și cum a stimulat creșterea demografică. Deși eu nu Învinuiesc direct tehnologia, căci ea e doar un mijloc, ci civilizația. Dar există o degradare a mediului indusă de civilizație? Desigur, civilizația Însemnând un plus de complexitate, deci de scădere a entropiei, va induce, În compensare, o creștere corespunzătoare a entropiei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ales continuă, prin patru etape, În care se manifestă tot atâtea forme, să le spunem impropriu specii ori vârste, umanoide. Primele două, căpcăunii și uriașii, au trecut; omul e acum prezent, iar Blajinii vor urma după noi. Chiar dacă mă veți Învinui de românism, tot susțin că noi românii am văzut mai bine. Chiar și mitologia greacă acceptă, și tot patru, vârste ale omenirii, dar din care cea prezentă e ultima. Lăsând deoparte faptul că diferențele dintre caracteristicile vârstelor sunt aproape insesizabile
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o sursă de energie primară, Soarele și ceva stele, prea depărtate de noi Însă pentru a ne folosi, ele fiind de fapt sursele de energie primară ale altor ecosisteme... Răsuflu ușurat că au trecut alegerile, căci nu vreau să fiu Învinuit de - ptiu, drace! - politică... Și, totuși, politica e o ocupație de primă importanță pentru societate, alcătuită din oameni, adică din ceea ce natura a produs mai bun și pe care, oricât am vrea, nu-i putem separa din sânul ei. Și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un termen aplicat de obicei ocîrmuirii otomane, nu încerca să trateze direct cu cetățenii ca indivizi, preferînd să apeleze la un întreg lanț de intermediari pe care îi putea controla și care, la rîndul lor, puteau fi în mare parte învinuiți de eventualele dezastre. De pildă, ocîrmuirea otomană nu se ocupa ea însăși de viața de zi cu zi sau de credințele populației creștine. Masa țărănimii era ținută sub control la nivel superior de biserica ortodoxă prin așa-numitul sistem millet
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
la Sankt Petersburg. Dacă unirea urma să fie realizată, oamenii de stat ruși ar fi vrut ca aceasta să fie făcută sub conducerea lor, iar meritul să le fie atribuit lor, nu prințului. Așa cum era de așteptat, ei l-au învinuit pe Alexandru de situația grea existentă în țară. Cea mai mare parte a funcționarilor ruși erau ferm convinși că poporul bulgar era profund filorus și loial conducătorilor Rusiei. Convinși că partizanii lor vor declanșa un sprijin popular, ei au sprijinit
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
acela s-a așezat lângă mine și am văzut cum imediat în jurul nostru s-a creat un gol. Aș fi putut să mă ridic și pun pariu că n-ar fi avut nimeni nimic de obiectat. Însă tocmai eu, care învinuisem comportamente de-astea xenofobe, să mă cobor la așa ceva? Aș fi dezmințit absolut toată argumentația dinainte. Am suportat o vreme onorabil vecinătatea puștiului și privirile să le zicem stupefiate ale celorlalți călători. Sunt și ei ai noștri, mă gândeam. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ceilalți. (Este extraordinar câtă distanță pune, În relațiile ado lescenței, o oarecare diferență de vârstă, după care, la matu ritate sau la bătrânețe, respectivii se bat reciproc pe burtă.) Am văzut Omul cu mârțoaga, piesa pentru care Ciprian a fost Învinuit de Tudor Arghezi de furtișag, lucrarea, zice-se, aparținând lui Urmuz, care nu mai putea protesta. Piesa are, Într adevăr, climatul extravaganțelor, trăsnaielor și farselor noastre din acea vreme și cu care ne Îndeletniceam pour épater le bourgeois; dar mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din inima țării. Ca să fiu sincer, cred că au fost cîteva momente cînd cred că prietenul nostru și-ar fi dorit să nu ne fi cunoscut, fiindcă i-am pricinuit o noapte de somn incomod, dar nu are a se Învinui decît pe sine pentru asta, deoarece se tot lăuda cu banii pe care i-a dat pe femei și ne-a invitat să petrecem o noapte la „cabaret“, pe cheltuiala lui, desigur. Invitația lui a fost motivul pentru care ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În anul 1949, între părinții franciscani arestați, a fost și Părintele Anton Bișoc. Și iată cum. A primit o telegramă ca din partea Episcopului care-l solicita să meargă până la Iași, pentru diferite probleme. În tren a fost arestat. A fost învinuit că dădea bomboane la copii. A fost maltratat în fel și chip. În luna iunie 1949 e depus cu ceilalți frați franciscani în penitenciarul din Bacău. De aici era dus la cercetări timp de 15 luni. Nu-i găseau nici o
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a fost pus în urmărire după reforma cultelor din 1948 și acuzat de organele securității pentru activitatea sa religioasă și încadrat în lotul „Partizanii României creștine”, conform declarației Pr. Iosif Simon. I s-a întocmit un dosar prin care era învinuit, chipurile, că ar fi sustras niște pături la inventar, cu ocazia predării Casei de noviciat, după reforma cultelor și naționalizarea localurilor de cult care au fost predate Ministerului Învățământului; dar această acuzație nu corespundea adevărului. În baza acestei reclamații Pr.
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de la noi Sfântul nostru Părinte Francisc: „humilitatem et patientiam in persecutione et infirmitate et diligere eos qui nos persequuntur, reprehendunt et arguunt...” -Smerenie și răbdare în persecuție și boală și să-i iubim pe cei care ne prigonesc și ne învinuiesc (Regula, c. X). În aproapele nostru să-L vedem pe Isus, să-l tratăm ca pe chipul și asemănarea lui Dumnezeu, așa cum l-am trata pe Isus, cum am trata o hostie consacrată. X - Să purtăm cu voioșie Crucea lui
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și Osimo, unde frecventează cursurile de filozofie scolastică și teologie. În 1932, la 21 mai este sfințit preot. Revenind în țară, lucrează mult timp ca vicar de Bacău, apoi paroh de Buruienești, Ciugheș, Slobozia, ș.a. Cu lotul preoților franciscani arestați, învinuit de propagandă religioasă și mistică, a fost condamnat cu 5 ani, dar a făcut numai trei, deoarece în 1964 toți deținuții politici au fost eliberați. Totuși, în cei trei ani a suferit mult, fiind trimis la muncă forțată la barajele
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Apărarea pusă din oficiu a spus în concluzie: „inculpații au săvârșit acte grave și cerem circumstanțe atenuante ținând cont că aceștia au primit o educație mistică puternică, dar judecata trebuie să țină seama de interesele poporului”! Nu știu cât pot fi de învinuiți avocații din apărare întrucât în acea vreme erau simpli figuranți, însă etica morală dar și profesională îi obliga să refuze această sarcină ingrată, eschivându-se sub diverse pretexte. La ultimul termen de judecată din 20 februarie, prin Sentința nr. 104
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dat seama... Abia acum îmi amintesc că tot ce povestesc nu constituie decât partea a doua a visului meu... Înainte avuseseră loc tot felul de complicații de care nu-mi mai aduc aminte, printre care și crima de care eram învinuit. De fapt, nici nu știam dacă o comisesem ori nu, cu toate că mi se părea că da... și totuși, în timp ce o comiteam, deși aveam simțământul de a comite ceva interzis, nu aveam sentimentul că ar fi fost vorba de o crimă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
În chip logic, am continuat să folosesc principiul il faut toujours nier... În afară de „omul meu“, cel care mă denunțase, era necesară măcar încă o declarație care să mă implice. Mi s-au prezentat într-adevăr două declarații în care eram învinuit de delict, dintre care una a acelui Lucian Ryla care îmi procurase biletul la Roma orele 11... Din păcate pentru anchetator, erau așa-zise declarații de fama est, eu neavând niciodată nimic cu persoanele respective. În declarația lui Ryla era
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
până ce propriul tău cap nu mai știa nici al cui este. După ce, în sfârșit, eram lăsați să plecăm, ne strângeam din nou laolaltă ca să ne sfătuim cum e mai bine să procedăm, cum să tăgăduim propriile spuse fără a-l învinui pe celălalt. Ce mă deranja era că traducerea proastă nu făcuse poveștile noastre mai inofensive politic, ci doar le mutilase din punct de vedere literar. Partea poetică dispăruse cu desăvârșire. În cursul interogatoriului, rumegarea acelorași lucruri ore în șir te
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Demetrei ai cărei arbori erau locuiți de driade. MÎnioasă, zeița s-a răzbunat ordonînd monstrului foamei să pătrundă În măruntaiele celui ce-o iritase, În timp ce acesta dormea. Eresichton sfîrși prin a se devora pe el Însuși. Dar de ce l-am Învinui pe Narcis de frivolitate? În fond, ce-i reproșează lui Schopenhauer cei care subliniază cu sarcasm inconformitatea vieții sale față de ideile pe care le-a profesat: filosofia sau viața? Păcatele celei de a doua stau În faptul că nu s-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
simpla lui contestare nu e suficientă pentru a formula un alt adevăr. Ne-am fi putut opri la afirmația că tîlharul care ataca trecătorii Între Megara și Atena a fost numai o formă perversă, o nebunie a ideii de măsură, Învinuindu-i doar metoda sălbatică, dacă sîngele de pe patul lui Procust nu ne-ar fi Împiedicat adesea să vedem că dincolo de negarea acestuia trebuie să se afle altceva decît triumful arbitrariului. Tot ce-a reușit povestea a fost să ne inspire
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dar și de teologie, de pildă, cum înțelegea cele cu privire la Sfânta Treime și la Sfânta Taină. El pomeni din nou de lipsa lui de studii. Apoi răspunse la întrebările judecătorilor în așa fel încât nu mai avură de ce să-l învinuiască. Licențiatul Frías, care în tot acest timp se arătase mai sever decât ceilalți, îi mai puse și o întrebare asupra unui caz de drept bisericesc. El fu silit să răspundă la toate, deși începuse să repete, înainte de a da un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
1535 și, conform înțelegerii, însoțitorii săi ar fi trebuit să plece în 1537, de sărbătoarea convertirii Sfântului Pavel 1. Cu toate acestea, din cauza războaielor care izbucniseră, plecară în noiembrie 1536. Când Pelerinul era pe picior de plecare, află că fusese învinuit înaintea inchizitorului și că fusese dat în judecată. La această veste, văzând că nu era chemat, se duse la inchizitor, îi spuse ce aflase și adăugă că dădea să plece în Spania și că avea însoțitori și îl ruga, așadar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu era chemat, se duse la inchizitor, îi spuse ce aflase și adăugă că dădea să plece în Spania și că avea însoțitori și îl ruga, așadar, să pronunțe în privința sa o hotărâre judecătorească. Inchizitorul răspunse că, într-adevăr, fusese învinuit, dar că nu i se părea a fi lucru însemnat. El dorea doar să vadă cartea lui de Exerciții. După ce o citi, o lăudă mult și-l rugă pe Pelerin să-i lase o copie, ceea ce și făcu. Totuși, Pelerinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
porunci, în aceeași măsură să stăruie în cântărirea și cercetarea ei. Și același lucru să fie urmat și privitor la păcatele de moarte. 243. A doua notă. După ce am terminat de cercetat fiecare dintre cele zece porunci, ca mai sus, învinuindu-mă pentru ele și cerând har și ajutor ca să mă îndrept pe viitor, voi încheia cu un dialog cu Dumnezeu, Domnul nostru, în funcție de materia propusă. 244. AL DOILEA ȘPUNCTȚ. DESPRE PĂCATELE DE MOARTE. În ceea ce privește cele șapte păcate de moarte 2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ea un vas de alabastru cu untdelemn. 2. Stând în spatele Domnului, la picioarele Sale, I le uda cu lacrimi și le usca cu părul capului ei și-I săruta picioarele și I le ungea cu untdelemn. 3. Cum fariseul o învinuia pe Magdalena, Cristos îi ia apărarea, spunând: („Iertate îi sunt păcatele ei cele multe, că a iubit mult”, iar femeii îi spune: „Credința ta te-a mântuit; mergi în pace”). 283. DESPRE FELUL ÎN CARE CRISTOS, DOMNUL NOSTRU, A DAT
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]