4,565 matches
-
șarjă, el stătea În apă, cu capul sprijinit pe genunchi. Campionul Nick se ridică-n picioare. N-avea nimic. Se uită de-a lungul șinei după luminile vagonului care dispărură după o curbă. De o parte și de alta a șinelor nu vedeai decât apă și mlaștini. Își pipăi genunchiul. I se rupseseră pantalonii și pielea Îi era jupuită. Era zgâriat pe mâini și sub unghii Îi intraseră nisip și zgură. Se duse la marginea șinei, coborî pe terasament și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
parte și de alta a șinelor nu vedeai decât apă și mlaștini. Își pipăi genunchiul. I se rupseseră pantalonii și pielea Îi era jupuită. Era zgâriat pe mâini și sub unghii Îi intraseră nisip și zgură. Se duse la marginea șinei, coborî pe terasament și se spălă pe mâini. Le spălă cu grijă, În apa rece, până scăpă de murdăria de sub unghii. Se ghemui și-și spălă și genunchiul. Scârba aia de frânar. Da’ las’, că-l prinde el odată. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Vino să-ți dau ceva. Și el o-nghițise. Ca un puști tâmpit. Da’ lasă, că nu mai face așa niciodată. — Puștiule, vino-ncoa’ să-ți dau ceva. Și pe urmă zbang, și ateriză pe mâini și pe genunchi, dincolo de șină. Se frecă la ochi. Ce-o să i se mai umfle. Clar c-o să-i iasă o vânătaie. Îl durea deja. Jegosu’ ăla de frânar. Își pipăi din nou umflătura. Ei, până la urmă, era doar o vânătaie. Asta e. Scăpase destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vânătaie. Asta e. Scăpase destul de ieftin. Ar fi vrut să vadă cum arată. Da’-n apă nu se vedea. Se-ntunecase și nici o așezare nu era aproape. Își șterse palmele pe pantaloni, se ridică-n picioare și urcă Înapoi pe șine. O porni Înainte, urmându-le. Nisipul și pietrișul fuseseră Îndesate bine și bătătorite Între traverse, așa că se mergea ușor. Terasamentul neted trecea printre mlaștini ca un dig. Nick merse Înainte. Undeva tot trebuia s-ajungă. Când marfarul Încetinise, trecând prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mlaștini. Mergea pe pietrișul dintre linii, mlaștina ivindu-se spectrală prin ceața care se lăsa. Îl durea ochiul și-i era foame. Mergea Înainte, lăsând În urmă kilometri de cale ferată. Mlaștini, și de-o parte și de cealaltă a șinei. În fața sa apăru un pod. Nick Îl trecu, cu ghetele sunând a gol pe tăblia de fier. Jos, printre traverse, se zărea apa neagră. Nick lovi cu piciorul un șurub slăbit, care căzu În apă. Dincolo de pod se vedeau dealurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trecu, cu ghetele sunând a gol pe tăblia de fier. Jos, printre traverse, se zărea apa neagră. Nick lovi cu piciorul un șurub slăbit, care căzu În apă. Dincolo de pod se vedeau dealurile. Mari și Întunecoase, de ambele părți ale șinei. Ceva mai departe, licărea un foc. Urmând șinele, Nick se apropie prudent de foc, care ardea la câțiva pași de șine, lângă terasament. De departe nu i se vedea decât strălucirea. Calea ferată trecea printr-un luminiș, și focul ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de fier. Jos, printre traverse, se zărea apa neagră. Nick lovi cu piciorul un șurub slăbit, care căzu În apă. Dincolo de pod se vedeau dealurile. Mari și Întunecoase, de ambele părți ale șinei. Ceva mai departe, licărea un foc. Urmând șinele, Nick se apropie prudent de foc, care ardea la câțiva pași de șine, lângă terasament. De departe nu i se vedea decât strălucirea. Calea ferată trecea printr-un luminiș, și focul ardea pe o pajiște care se pierdea apoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un șurub slăbit, care căzu În apă. Dincolo de pod se vedeau dealurile. Mari și Întunecoase, de ambele părți ale șinei. Ceva mai departe, licărea un foc. Urmând șinele, Nick se apropie prudent de foc, care ardea la câțiva pași de șine, lângă terasament. De departe nu i se vedea decât strălucirea. Calea ferată trecea printr-un luminiș, și focul ardea pe o pajiște care se pierdea apoi În pădure. Nick coborî cu grijă taluzul și porni prin pădure, ca să vină spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cafeaua asta fierbinte și o să vezi. Nick se urcă pe terasament și o porni Înainte pe calea ferată. Își dădu seama că ține-n mână un sendviș cu șuncă și-l băgă În buzunar. Ajuns la capătul urcușului, Înainte ca șinele s-o cotească printre dealuri, se uită Înapoi În poiană și văzu focul licărind. Capitolul 6 Nick stătea sprijinit de zidul bisericii, unde-l duseseră ca să-l ferească de mitraliera care trăgea În stradă. Ambele picioare Îi stăteau Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
taurul răgea, cu sângele scurgându-i-se din gură, privindu-l fix pe Villalta În timp ce picioarele i se prăbușeau. O excursie pe schiuri Funicularul se mai strofocă o dată și apoi se opri. Nu mai putea merge, zăpada se așezase pe șine Într-un strat solid. Furtuna care se abătuse asupra muntelui făcuse crusta de zăpadă tare ca scândura. După ce și-a ceruit schiurile, Nick Își băgă cizmele În lăcașul de metal și strânse clema puternic. Sări din funicular Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai departe, până dispăru din vedere În spatele unui deal acoperit cu trunchiuri arse de copaci. Nick stătea pe legătura de pânze și așternuturi pe care hamalul o dăduse jos din vagon. Nu se vedea nici urmă de oraș, nimic În afară de șine și de ținutul ars. Cele treisprezece localuri care se aliniaseră cândva pe singura stradă din Seney dispăruseră fără urmă. Fundația hotelului Mansion House se ivea din pământ. Piatra era ciobită și crăpată din cauza focului. Asta era tot ce mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era ciobită și crăpată din cauza focului. Asta era tot ce mai rămăsese din orașul Seney. Până și suprafața pământului fusese arsă În totalitate. Nick privi Înspre dealurile arse unde se așteptase să găsească răsfirate casele orașului și apoi merse pe șina de tren până la podul de peste râu. Râul era la locul lui. Se Încolăcea printre pilonii Înalți ai podului. Nick privi În apa limpede, maronie din cauza fundului cu pietricele, și văzu păstrăvii care stăteau pe loc În curentul de apă, ajutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și privi În josul râului. Se-ntindea, cu fundul lui pietros, cu locurile În care apa era mică, și trecea peste bolovani mari, formând un bazin adânc când se curba În jurul malului abrupt. Nick se-ntoarse, trecând de nod și urmând șinele până În locul În care-și lăsase bagajul În cenușă. Era fericit. Potrivi harnașamentul În jurul sacului strângând bine curelele, Își aruncă legătura-n spate, trecându-și brațele prin curelele pentru umeri și mai luă din greutatea de pe umeri Împingându-și fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Împingându-și fruntea Într-o bandă largă. Tot era prea greu. Era mult prea greu. Într-o mână Își ținea valiza de piele și, aplecându-se-n față ca să mențină greutatea legăturii sus, pe umeri, merse pe șoseaua paralelă cu șinele ferate, lăsând În spate orașul ars În fiebințeala zilei, și ocoli un deal străjuit de altele două, pe șoseaua care-l ducea Înapoi În miezul ținutului. Mergea pe drum, Îndurerat din cauza greutății pe care o căra. Drumul urca În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aș duce bagajele pe partea cealaltă, spuse bărbatul. Fata Îi zâmbi. — Bine. Și pe urmă Întoarce-te, să ne terminăm berile. Ridică cele două valize grele și, Înconjurând clădirea gării, le duse pe peronul opus. Se uită de-a lungul șinelor, dar nu văzu trenul. La Întoarcere trecu prin bar, unde oamenii beau, așteptând trenul. Bău un Anis la tejghea și se uită la cei din jur. Oamenii așteptau frumos trenul. Trecu prin perdeaua de mărgele. Ea era la masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse Nick. — Nu-s doamna Hirsch. Ea e proprietara. Eu sunt doar Îngrijitoare. Doamna Bell Îmi zice. — Atunci, bună seara, doamnă Bell. — Bună seara. Nick merse pe strada Întunecată până ajunse la colțul cu felinar și apoi, de-a lungul șinelor, până la restaurant. George era Înăuntru, În spatele tejghelei: — Ai vorbit cu Ole? — Da. Stă-nchis În cameră, nu vrea să iasă. Când auzi vocea lui Nick, Sam deschise ușa de la bucătărie: — Nu vreau nici măcar s-aud, spuse și-nchise ușa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
caz, douăj’ de kilometri i-a făcut deja cu noi. O MASĂ-N SPEZIA Am intrat În Spezia și am pornit-o În căutarea unui loc unde să mâncăm ceva. Strada era largă și casele erau mari și galbene. Urmarăm șinele tramvaiului până-n centrul orașului. Zidurile caselor erau acoperite cu desene cu ochii holbați ai lui Mussolini, sub care era scris de mână „Viva“, vopseaua neagră a V-urilor scurgându-se pe zid. Străzile laterale duceau toate spre port. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
moment dat trecurăm pe lângă un fascist care mergea pe o bicicletă, purtând la șold un revolver mare. Mergea pe mijlocul șoselei, așa că a trebuit să-l ocolim. După ce l-am depășit se uită lung În urma noastră. În față era o șină de tren și, când am ajuns În dreptul ei, bariera coborî. Cât așteptarăm, fascistul de pe bicicletă ne ajunse din urmă. Trenul trecu și Guy porni motorul. — Stați, strigă biciclistul din spatele mașinii. Plăcuța voastră e murdară. Am ieșit cu o cârpă. Curățasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prețurile urcaseră oricum. Dar cu creșterea diferenței de monedă, lucrul ăsta nu se mai simțea. Acum Îi luaseră și măsurile fiicei sale. Se făcuse mare și, de acum, nu mai aveau să se schimbe prea drastic. Intrarăm În Paris. Pe șine staționau o mulțime de vagoane - vagoane-restaurant și vagoane de dormit din lemn maroniu, care urmau să plece spre Italia la cinci dimineața, asta dacă trenul mai pleca la ora aia. Pe vagoane scria Paris-Roma, și mai erau acele vagoane cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aveam unde să mergem. N-aveam nici timp, nici unde să mergem. Trei sute de franci pentru treaba aia. Ce ciudați mai sunt și-americanii ăștia. Stând În picioare lângă bagajele sale, pe peronul de ciment, uitându-se de-a lungul șinelor spre farurile trenului care sosea prin zăpadă, domnul Wheeler se gândea că toată distracția e foarte ieftină. Dacă lăsa masa la o parte, nu cheltuise decât șapte franci pe-o sticlă de vin și unul pe bacșiș. Mai bine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
e posibil să se întâmple orice: să se pună gaz sarin sau, dintr-o ceartă, cineva să scoată un cuțit. De altfel, sunt și oameni cu probleme psihice și pot veni oricând pe neașteptate pe la spate să te împingă pe șinele de la metrou. În cazul în care găsești un material explozibil, nu poți să-i spui unui subaltern: „Ia-l de aici!“ Poate că așa e firea mea, dar pur și simplu nu pot. Trebuie să rezolv singur problema. Mă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că ar putea avea vreo legătură cu explozia accidentală. Credeam că i se făcuse rău pentru că se urcase într-un metrou supraaglomerat. Am mai mers puțin și, de data aceasta, am văzut un bărbat la cincizeci de ani leșinat aproape de șine. Tremura mult mai tare decât femeia dinainte. În jurul lui se aflau trei sau patru persoane care-l întrebau ce s-a întâmplat. Întâi am văzut o femeie căzută la pământ, apoi un bărbat. Există sprayuri paralizante pentru a ține la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în tovărășia acestei doamne superficiale și insuportabile. Nu era nici o potrivire între ele. Ioana mi-a dat explicații: - Îți dai seama cât eram de nenorocită? O distracție a mea în portul Cavarna e să-mi țin echilibrul pe una din șinele vagonetului (nu-l văd niciodată) ce duc până la capătul unui ponton. Încerc să fac cât mai mulți pași, dar după puțină vreme îmi alunecă piciorul. Câteodată Ioana se ia la întrecere pe cealaltă șină, și numărăm pașii făcuți de fiecare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-mi țin echilibrul pe una din șinele vagonetului (nu-l văd niciodată) ce duc până la capătul unui ponton. Încerc să fac cât mai mulți pași, dar după puțină vreme îmi alunecă piciorul. Câteodată Ioana se ia la întrecere pe cealaltă șină, și numărăm pașii făcuți de fiecare. Viky s-a distrat văzîndu-ne și chiar a inventat un joc, la care au luat parte toți cavalerii ei. L-a adus și pe Hacik. A fost o întrecere generală. Am uitat complect, pentru
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și mămăliga care știți că e galbenă. Nici roșiile nu mai erau roșii!... Și nici o mâncare nu mai avea gust, din cauză că era gri! Și la întâlnire, care a urmat, acolo au venit chiar și trenulețele de jucărie, cu colomotivele, că șina trecea prin tot satul, șina lor de jucărie... Da, și s-au gândit ei de unde vine treaba asta. Păsărilă Răs-Lungilă a spus: „Poate Vrăjitorul de pe Muntele Pleșuv - poate el a trimis un blestem asupra satului nostru.“ Și toți au
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]