9,824 matches
-
palmele încetișor. - Credeam că dacă vorbim amîndoi despre el, dacă vorbim tot timpul despre el, îl protejăm împreună, da? - Da, da, așa este, Ora, vei vedea că... - Dar dacă e exact pe dos? - Ce anume? Ce să fie pe dos?, șoptește el. Trupul ei freamătă spre trupul lui. Îi strînge brațul cu putere: - Vreau să-mi promiți! - Da, orice vrei! - Că îți vei aminti totul. - Da, știi bine că îmi voi aminti. - De la început, de cînd ne-am întîlnit, de cînd
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
se poate întâmpla. Oracolul de la Delphi apare ca o instituție degradată. Pythia se plânge că o doare capul, se declară incapabilă să rețină numele geografice pe care trebuie să le includă în profeții și îi cere servitorului Marcos să-i șoptească la ureche răspunsurile potrivite deoarece Apollo vorbește prea încet. Cel solicitat o consolează ca pe o fetiță nevinovată care habar n-are ce se întâmplă pe lumea asta, o naivă cu voce de oracol, deprinsă a formula fraze misterioase. El
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
Deducția stă, în întregime, pe un detaliu. E doar un exemplu. Cu grad mediu de dificultate. Să mai încercăm unul: „Asemeni dragonului/ de Komodo/ otrăvești aerul/ pe care-l respirăm/ apa pe care o bem/ cuvintele pe care/ mi le șoptești la telefon// Gelozia ta azi/ elicopterele/ -ncărcate cu napalm ieri/ coborând/ cu indiferență tehnologică/ peste jungle și orezării” (p. 31) Titlul, Collapsed in Love, e caracteristic pentru prima parte a poemului și deconcertant dacă o avem în vedere pe cea
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
cu palatul iluzoriu al atâtor deșarte ficțiuni, palatul căruia un fel de paznic îi sunt. Tot ce mă făcea să sufăr piere. Însă, înghițit de ape, pier și eu, căci din aceeași lume nevrednică sunt parte. Deodată aud o voce șoptind Descătușează-l pe cel întemnițat în mintea ta, asta-i salvarea, pune-l în libertate. Așa fac, deschid porțile și în timp ce mă înec apuc să-l zăresc pe insul interior cum se înalță: a scăpat, stă transparent în aer. E
Însemnări din ținutul misterios by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/5132_a_6457]
-
urechii și molfăi la el până când adormi cu incandescența lui roșie licărind pe chipul tău delicat ca un fluture Viața la bloc mă locuiește un bloc cu chiria achitată pe viață îndrăgostit ca o fată mare mă strânge de splină șoptindu-mi lasciv pocnete de uși trântite și țipete de neveste bătute pe la încheieturi fibrele de colagen plesnite îi lasă la vedere mușchii care susțin în măruntaiele lui stive înalte și șiruri lungi de cutii de chibrituri la primele ore ale
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
Regina Maria l-a întrebat pe tatăl lui Yehudi dacă mai cunoaște pe cineva din România, la care acesta a răspuns că îl cunoște pe Alexandru Toma. „Care Toma?” „Cel care scrie poezii!”. Apoi cineva dintre cei prezenți i-a șoptit ceva la ureche reginei, care a râs și apoi a exclamat: “A, the socialist gentleman!” („A, domnul acela socialist!”). Ei bine, acest “socialist gentleman” refuzase să meargă la palatul regal, unde fusese invitat, motivându-și în felul următor refuzul, în
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
plecare i-am destăinuit intenția mea de a mă duce în Insule, ajungând cât mai repede la nisipurile de aur. Și atunci, după ce s-a uitat primprejur, și-a apropiat mustățile lungi și încărunțite de urechea mea și mi-a șoptit temător: "Să nu cumva să afle ea, să nu prindă de veste; și eu mă pregătesc să plec într-o călătorie." Și a rămas așa o clipă, cu un deget la buze, ascultând parcă pașii unui tigru prin pădure. Apoi
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
prăfuite/ Ghirlănzi de fete albe în rochii ca de spumă/ Cu cavaleri de pică se-nvîrt pe-aici cernite/ Și răspîndesc în aer un vag parfum de humă.// Stă cimitiru-n lună, salcîmii domni de umbre/ Ca invitați de seamă asistă și șoptesc/ Prin tainice cavouri amanți cu inimi sumbre/ Cu gesturi adormite iubiri mărturisesc.// Vals vechi perechi de ceară în aer se ridică/ Și în salonul nopții amețitor dansează/ Sînt lucruri prea normale în jurul meu, mi-e frică/ Încet foșnește vîntul și
Subțieri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6681_a_8006]
-
sânii partenerei, iar ea poate să-și stimuleze clitorisul. Este o poziție ideală pentru cuplurile aflate la începutul relației. E o variantă a poziției clasice «Misionarul». Îmi place pentru că partenerii se pot privi în voie în timpul acțiunii și își pot șopti vorbe de amor. Această poziție înlesnește partidele de durată, iar senzațiile pot fi incredibile! S-ar putea însă ca penetrarea să nu fie adâncă, așa că e nevoie ca femeia să-și miște continuu șoldurile spre bărbat Femeia nu trebuie decât
Ghid de Valentine's Days: 14 poziţii sexuale pentru Ziua Îndrăgostiţilor - Galerie FOTO () [Corola-journal/Journalistic/67342_a_68667]
-
urmăresc... ca și emoția pe care am avut-o la Sydney, la Opera House Center, cînd ghidul îl pomenea pe Ciulei printre numele marilor artiști care au montat acolo, iar eu îi trăgeam pe toți de mînecă și încercam să șoptesc că îl cunosc. Iluzie, realitate, mister, virilitate, spuse și nespuse într-o fotografie care mă urmărește: Liviu Ciulei în aburul fumului de țigară, un portret al artistului din filmul Valurile Dunării. No comment.
Un ctitor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6600_a_7925]
-
lună acolo, încercând să ghicesc care-o fi clădirea în care s-a retras Wunderlick - Bob Dylan - pe când îl urmăreau teroriștii." La al treilea nu avem prea mult de comentat: Philip Roth. Rushdie s-a rezumat să miște aprobator capul, șoptind aproape inaudibil: "Poor Philip. He's so good." Trec la al patrulea: "Cormac McCarthy." Ne place din motive diferite, dar ne place. Florin Iaru, care participă activ la acest joc de societate, pomenește filmul de mare succes No Country For
Țara scriitorului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6638_a_7963]
-
arată beton Proptita-n cârja și-n baston La 83 de ani și-un pic Mi-a zis c-ar vrea să-i fiu gagic A noua țipă, dragii mei, Te dizolvai în ochii ei "Eu sunt Marină " mi-a șoptit O noapte-ntreaga ne-am iubit Acuma dacă vreți să știți De ce am ochii obosiți Și merg mai crăcănat puțin Marină mea era... Marin
”Balada agățatului pe internet”, cea mai amuzantă poezie de pe net by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/65100_a_66425]
-
de efect, chiar și în graba, neîncurcată în detalii, a gazetăriei, de catharsis. Priviți și vă înspăimântați. Nu, cum litera cronicii lasă să se înțeleagă, de ceea ce ați putea ajunge - cuceriți, pasămite, de chinezi, ci de ceea ce sunteți, cum vă șoptește, mefistofelic, spiritul ei. Placizi, indiferenți, conduși pretutindeni de sănătosul n-a vede, n-a știe: „O, tabel admirabil de moravuri pacifice! O, fericiți chinezi!! Binecuvântate ființe bipezi, cât este de invidiat soarta voastră. Voi nu vă frământați cu firea pentru
Două mii de chinezi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6563_a_7888]
-
la casa aceea a ajuns o călugăriță ce părea că cerșește. Auzind îndemnul budist „Ha-ii! ha-ii!", copilașul a fugit la poartă. Servitoarea care a adus pomana de orez obișnuită s-a mirat foarte văzând-o pe călugăriță mângâind copilașul și șoptindu-i ceva. Copilul i-a strigat servitoarei: „Lasă-mă pe mine să i-l dau!" Călugărița a implorat-o și ea, ascunzându-și chipul după borurile largi ale pălăriei: „Fiți bună și lăsați copilul să-mi dea orezul." Băiatul l-
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
oraș îndepărtat, pe ce străduțe întortocheate fără nume, în ce templu mic și obscur, cunoscut numai de săracii săracilor, trăiește ea întunericul în așteptarea Zorilor aduși de Lumina Nemărginită -când Chipul Învățătorului îi va zâmbi - când Vocea Învățătorului îi va șopti, pe un ton mai mângâietor decât s-a auzit vreodată de pe buzele omenești: O, fiica mea întru Lege, ai procedat cum se cuvine; ai înțeles și ai crezut în marele adevăr; de aceea vin Eu acum să te întâmpin și
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
zilnic ceremonia libației spirituale. Cu tomul lui Paul Doru Mugur îți dai seama că lipsa de talent e o vocație tot atît de durabilă ca încăpățînarea, și de aceea nu trebuie să credem că tenacitatea autorului, slăbind vreodată, îi va șopti că e vremea să renunțe. Medicul nostru va continua să înnoade hieroglife pe monitor, fiind citit numai de făpturi aparținînd aceluiași regn nautic cu el, niște ființe plutind în corăbii de argonauți reînviați, care s-au travestit în psihonauți spre
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
ultima, iar când a trecut pe lângă mine, mia zis: - Să știi c-o să mai auzi de noi. Mi-am pierdut cumpătul, mi-am împins fața cât mai aproape de ea și, cu ceea ce eu simțeam a fi un rânjet diabolic, am șoptit: - Dacă asta-i o amenințare, zău că nu mă tem. Ne-am uitat fix unul la altul preț de o clipă, apoi am trântit ușa. Și m-am dus sus, să mă culc. De ce i-am spus ultima propoziție cu
Alasdair Gray - Bătrîni îndrăgostiți by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6363_a_7688]
-
voce: - Nu cumpăra bilet la trenul ăsta! Omul nu cumpără și a doua zi află că trenul a deraiat și au murit toți călătorii. - Doamne, îți mulțumesc că ai grijă de mine, spune omul cu voce tare. - Nu este Domnul, șoptește vocea suavă. Sunt eu, îngerul tău păzitor! - Îngerul meu păzitor... , se miră omul. Știi, tare mult mi-am dorit să te văd. Nu ai putea să te transformi într-o gâză, un fluture, în ceva să te pot vedea? Un
Bancul Zilei: Îngerul păzitor și nerecunoscătorul by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64392_a_65717]
-
ambițios, cuceritor... Dintr-asta se vede că sunt îndrăgostit! Dacă aș ști cânta din syrinx, te-aș duce într-o poiană scăldată în lumină de lună, într-o poiană unde încă nu s-a încuibat mândria omenească, și ți-aș șopti la ureche cântecul celor iubiți. Atunci poate ai pricepe și tu că iubirea nu cunoaște ceea ce lumea numește “a fi iubit”. Te iubesc pentru că mă iubești: acesta este un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru că te iubesc, și
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
veșnic al lacrimilor. O bobiță de lacrimă, ce tremură sfioasă pe geana iubitei, e o comoară mai mare și mai prețioasă decât sărutările și îmbrățișările tuturor femeilor din lume... O, vanitas, vanitatum vanitas! zice profetul. Toate suferințele sunt deșarte! îți șoptește un glas dinlăuntru. Sărutări, lacrimi, iubire: toate sunt deșertăciuni mari, nimicuri pline de durere... Și totuși, pentru aceste nimicuri deșarte, pentru aceste deșertăciuni nepătrunse aș fi în stare acum să-mi dau tot ce am mai scump pe lume, aș
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
nu te opune, fă-i pe plac și lasă-l să facă ce vrea cu tine. Fii tare! Te iubesc. Femeia îl așteaptă pe bărbat să termine, după care îi răspunde: - Dar nu m-a sărutat pe gât, mi-a șoptit la ureche că e gay, că arăți bine și m-a întrebat dacă avem niște vaselină. I-am zis că găsește la baie. Fii tare! Și eu te iubesc.
Bancul Zilei: Când un homosexual evadează din închisoare... by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64473_a_65798]
-
perucă de culoare deschisă. Suficiente motive pentru a-i învinui pe producători de rasism. E adevărat, Dumas a fost nepotul unei sclave negre și-al unui marchiz creol. E binecunoscută anecdota conform căreia, auzind în foaierul unui teatru un individ șoptind că Dumas „ar avea mult sânge negru", i-a replicat: „E perfect adevărat, domnule, am sânge negru. Tatăl meu era mulatru, bunicul era negru și stră-stră-moșul meu era maimuță. Avem, prin urmare, aceeași origine. Numai că a mea pornește acolo
Dumas, creolul cu zulufi blonzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6448_a_7773]
-
București în primăvara lui 1992. Dar vocea și mișcarea nu evoluau în paralel, ca la Valentina de Piante, ci împreună. Vocea, rezultat al vibrațiilor coardelor vocale, nu era separată de mișcarea întregului trup și, în consecință, ea nu trăia separat. Șoptind, șuierând, râzând, dansatorii se mișcau în concordanță cu propriile lor emisii vocale. Dacă nu aceasta a fost calea în cazul spectacolului conceput de Valentina de Piante, ne-a fost dat, în schimb, să auzim un fapt plin de semnificații pentru
Ca pasărea Phoenix by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4678_a_6003]
-
și i-a adus consacrare și faimă. Îmi povestea că la apariția cărții de debut, Menire în doi, când abia împlinise douăzeci de ani, criticii l-au asemă nat cu Rimbaud. Destul ca să audă, ori de câte ori trecea pe străzile urbei natale, șoptindu-se în urmă-i cu admira- ție: „uite-l pe micul Rimbaud al nostru”. Într-adevăr, poezia sa la acea dată trăda un temperament impetuos, rimbaudian, de o vitalitate neobișnuită, cum și o sensibilitate de adâncime, simțită în fiecare vers
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]
-
o deschidere constantă atât către un limbaj modern, cât și către un mesaj existențial personal: „De la o vreme/ se înalță șoldurile/coboară zorile//copiii nenăscuți știu totul/ câmpia- i fragilă dedesubtul lor//în aceeași seară/se vede se aude se șoptește se știe/se înalță zorile/coboară șoldurile/și țipă copiii nenăscuți/ în vacanțele orgasmelor// în tabloul cu ramă violetă/ în acest scop Paul Delvaux/surâde și folosește fără greș din plin/ penelul/la rubrica Fapte (în ceață)/ și Acte (tulburi
Un an fără Petru Cârdu by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/4686_a_6011]