1,933 matches
-
a (1944-1956)................................................................................... 311 ADDENDA (1907-1944)................................................................................... 415 Note de Constantin Ciopraga............................................................... 442 ANEXE. Fotografii și manuscrise inedite.................................................. 445 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Bd. Carol I, nr.3-5, cod 700506, tel./fax: 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA * Carnet I * șters * șters ** șters * Carnet II * Text abreviat, cu același titlu, inclus în vol. Oameni și locuri (1908). * Carnet I * Caiet IV * Carnet I * secera ** caiaua * Carnet VI * Constantin Prezan (viitorul mareșal). * Carnet V * Carnet VII * Carnet V * Carnet VIII ** Carnet IX
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
311 ADDENDA (1907-1944)................................................................................... 415 Note de Constantin Ciopraga............................................................... 442 ANEXE. Fotografii și manuscrise inedite.................................................. 445 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Bd. Carol I, nr.3-5, cod 700506, tel./fax: 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA * Carnet I * șters * șters ** șters * Carnet II * Text abreviat, cu același titlu, inclus în vol. Oameni și locuri (1908). * Carnet I * Caiet IV * Carnet I * secera ** caiaua * Carnet VI * Constantin Prezan (viitorul mareșal). * Carnet V * Carnet VII * Carnet V * Carnet VIII ** Carnet IX * Carnet IX
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Petru Rareș. Reluând cercetarea în legătură cu pictura exterioară a bisericii din Bălinești, D. Năstase ajunge la concluzia potrivit căreia biserica a fost pictată în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Un prim argument: “Pe fațade se mai păstrează unele urme puține și șterse ale unui ansamblu de pictură. Tabloul votiv arată că la exterior pereții fuseseră acoperiți “pe dinafară cu acest strat de preparație a picturii exterioare.” Locul în care a fost pusă pisania și felul în care a fost încadrată este o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
minutare (București, 1996), Versuri pentru Ina (București, 1996), Naveti un surâs în plus? (București, 1996), Poeme cu umbre de gratii (București, 1996), ș.a. În poezia sa sunt „antrenate fețe desfigurate, abrutizate ce se contopesc de fapt într-o singură față, ștearsă, uniformizată, fără identitatea umană. În perioadă interdicției impusă de cenzură, poetul „inventează decastihul dispus structural - oral într-o formă mneumotehnică (exemplu: Unde sunt cei care nu mai sunt?) a lui Nichifor Crainic sau în sonetele lui Radu Gyr”. Robert Cahlueanu
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
fruntea sa Urcau trepte spre Golgota! Sfânta Maică printre ei Și cu Sfintele femei Toate, toate-ndurerate Au luat acolo parte Iisus nu mai putea, Crucea lumii ducea Și pe jos cădea Veronica, o fecioară, a mers Că năframă Faț-a șters, Călăilor nu le păsa Și urât Îi mai striga Iisus duios privea Și plângea de mila lor. Că bat a lor Păstor! Greu au ajuns, Pe Golgota sus. De haine L-au dezbrăcat Și la sorți le-a dat. Pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
se afla „într-o poziție frumoasă”. Era asemănătoare unei case țărănești, „făcută grosolan din lemne, lipită cu un strat subțire de lut și acoperită cu paie; altarul cel mare e făcut și el din lut, cu oarecare meșteșug, cu icoane șterse, pe pânză sau pe hârtie”. Urmează descrierea unor odoare și odăjdii, a clopotniței cu două clopote etc. Parohul era un ungur secui, Mihail Rapczon (Rabcsonyi sau Rapezon Mihály), om simplu, fără carte, bețiv de frunte („potatorem optimum”), aflat veșnic în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
religios au intervenit, la începutul secolului al XVII-lea, și cele de ordin economic și social, care au favorizat formarea breslelor în Moldova. Odată cu dezvoltarea asociațiilor de meseriași și negustori și a instituțiilor lor, rolul șoltuzilor și pârgarilor este din ce în ce mai șters. Relațiile membrilor breslași cu autoritățile centrale și locale erau limitate prin însăși prevederile statutelor. S-a urmărit ca aceste bresle să devină un fel de asociații închise, excluzând pe cât posibil amestecul slujbașilor puterii de stat, corupți și abuzivi. De aceea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
În orice caz, avea treizeci de ani de experiență cu marfa și știa ce face. CÎnd am ajuns la cafeneaua unde aveam Întîlnirea, Bill stătea la o masă, cu silueta lui scheletică vîrÎtă-n paltonul altcuiva. Bart Bătrînu’, ponosit și șters, Își muia o gogoașă-n cafea. Bill mi-a zis că s-a ocupat deja de Izzy, așa că i-am dat lui Bart zece capsule să le vîndă, iar Bill și cu mine am luat un taxi pînă la apartamentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
trezești uneori dintr-un vis și te gîndești: „Slavă Domnului, n-am făcut cu adevărat asta!” Reconstituind o perioadă de rupere a filmului, te gîndești: „Doamne, chiar am făcut cu adevărat asta?” Limita dintre a spune și a gîndi e ștearsă. Ai spus-o sau doar ai gîndit-o? După zece zile din cura asta, mă degradasem În mod șocant. Hainele mi-erau pătate și rigide de la băuturile pe care le vărsasem pe mine. Nu făcusem baie deloc. Pierdusem din greutate, mîinile-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
rău decât, cum întâlnea vr'o tânără, o apuca de turnură, iar când a stricat două felinare de pe uliță autoritatea l-a închis și l-a trimis la Neamțu, în casa de alienați". După ce figurează cu diagnosticul de "manie furibundă" șters și corectat cu cel de "delirium tremens", Eminescu iese, vindecat, în ziua de 10 aprilie 1887 (după alt izvor, la 9 a aceleiași luni). La Neamț, tratamentul aplicat pacientului care a prezentat un acces tipic de manie, a fost cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
corect, însă coloritul lăsa mult de dorit. Nu știu pentru ce tonul general al tuturor picturilor lui era sarbăd, spălăcit, negurat, parcă ar fi așternut deasupra o pătură de său. Abia isprăvite, tablourile lui aveau deja un aer de vechime, șters, întunecat, lipsit de orice vioiciune, fără nici un relief, fără nici o perspectivă, confundându-se toate pe același plan într-o ceață de plumb în care soarele nu strălucea. Așa era feliul lui de a lucra; n-avea simțământul culoarei. Cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
eufemistic, problemele vechi încă din copilărie se acutizaseră și nu mai aveam loc de întors. Nu-mi mai puteam neglija sănătatea. Cam așa aș putea să aproximez birocratic întregul fapt. Cu o ureche nu mai auzeam aproape deloc, sunete hârșâite, șterse, iar din cealaltă îmi curgea un fel de rugină scârboasă, un sânge gros, n-am cum să știu exact ce putea să fie. De o vreme-ncoace, la intervale regulate, puroiul, buboiul plesnea și simțeam sângele gâlgâind acolo pe unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
acasă, [n-a] cum părat un singur tablou, ajutându-l totuși, În chip larg și prietenesc, dar neprimindu-i, În schimb, pe Safta florăreasa. ...Dar revista - la a cărei existență, târâș grăpiș, redacția ei continua să aibă un rol destul de șters, ca și colaboratorii ei cu scrisul lor inactual, ca și Înfățișarea ei caducă, ca și abo nații ei tot mai rău-platnici - capătă, dintr-odată, o față nouă dato rită unei Întâmplări, mai precis unei excursii pe la Întreprin derile balneare din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
casă, fiecare balcon privind peste vreo stradă este un fel de mediu care evocă vremurile apuse. Bineînțeles, nu toate au același merit. Dar și În momentul acesta, cînd scriu, atît de departe de acele locuri, cînd notițele din fața mea par șterse și artificiale, pot să spun care m-a impresionat cel mai mult. Din tot amalgamul de biserici pe care le-am vizitat Îmi amintesc imaginea răscolitoare a turnurilor cu clopote ale bisericii Belén, răsturnate de cutremur, zăcînd ca niște animale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
din noapte. La un moment dat, observ un grup mare de soldați îmbrăcați în uniforme asemănătoare cu cele ale armatei sovietice, automobile GAZ, Volga, figuranți și figurante de toate vârstele care beau cafea într-o pauză de filmare. Predominau tonurile șterse, blănurile și căciulile de blană, ca și cum șifoniere vechi fuseseră readuse la viață și scoase pe stradă. Revăd, după ani de zile, celebra "căciulă-astrahan" purtată firesc de pensionari dornici să scoată un ban din figurație. Cabluri negre întinse peste tot, reflectoare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
blestemate, dar pline de senzația brută, voluptuoasă a lucidității. Dar de când scepticul de serviciu pe nume Emil Cioran a epuizat subiectul la un nivel atât de înalt, am impresia ca orice ar scrie un individ ca mine ar fi banal, șters, neinteresant. Canalul Arte transmite o emisiune despre arhitectură. O ilustrează cu construcția unei celebre săli de spectacol din New-York. Cadru final: o sală imensă și goală, scena neagră iluminată doar de un proiector care aruncă parcă în gol o lumină
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
am dăruit această atotcinstită și cu frumoasă față și prea cinstită, care este deasupra tuturor cinstelor și darurilor, aceasta de față poruncă a Domniei mele, jupanului Stoica Naneș și vărului lui Tatomir și nepoților lui, Manea și Stoica cu (..... loc șters, ilizibil pe original) și nepotului (....) Manea, ca să le fie lor satele anume : jumătate din (....) și jumătate din Sătlani și Râușorul tot și Copăcelul tot și la Voila jumătate și Ucea toată și Porumbacul de Jos jumătate (....) și Cârțișoara (sublinierea ns
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
povestea propriu-zisă. (Deși chiar „poveste“ e cam mult spus.) Să ne întoarcem deci în timp și s-o luăm cu începutul. În fine, cel puțin cu unul dintre ele./ Dacă în timpul școlii generale eram un individ retras, asocial și destul de șters - eram bleg și gras, ceea ce constituia doar deliciul colegilor care doreau să se distreze pe seama unui cal de bătaie -, o dată intrat la liceu m-am schimbat într-un alt om. (în pri mul rînd, în vacanța dintre a opta și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ce era fatal să se-ntâmple s-a întâmplat. Curând vechea strălucire a orașului s-a stins. Dezvoltarea crescândă a capitalei, spiritul centralist al vieții noastre publice, plecarea ieșenilor, au făcut ca Iașul să rămâie din ce în ce mai sărac, mai izolat, mai șters. Mizeria lui, rănile lui sunt cu atât mai bătătoare la ochi și mai impresionante, cu cât, în iremediabila (poate!) dezordine a înfățișărei sale urbanistice, nimic nu le poate acoperi sau ascunde. Căci, peste măsură de întârziat în dezvoltarea sa și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
creier. Certitudinea avea să se pronunțe după ultima investigație. Mergând cu capul aplecat, dusă pe gânduri o cuprinsese deodată frisoanele disperării și o mare slăbiciune. Trebuia să înfrunte toate acestea singură. I se păru deodată că toate lucrurile au contururile șterse. Părea că toate zidurile se prăbușesc peste ea. Nu îi venea să mai vorbească cu nimeni. Aștepta ca și cum ai aștepta o sentință judecătorească amânată și nu știi dacă trebuie să te bucuri sau nu. Își duse mâna la frunte vrând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în eseul din 9 septembrie despre Bibliotecă personală. Și-i ia ca martori pe Louis Sébastien Mercier și pe Jorge Luis Borges. Bibliotecă întâmplătoare și bibliotecă ornamentala sunt exemplele inutilității luxoase. În plus, cea de a doua este „foarte îngrijita, ștearsă des cu cârpa”, necitita, dar „mândria proprietarului ei, care, pentru a o înfrumuseța, o completează cu fel de fel de brizbrizuri, ca și cum un raft plin de cărți, fără nimic adăugat, nu ar fi frumos în sine”. Inutilă este și biblioteca-conglomerat
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
volum începe să prindă dimensiuni, nu prin cantitate, ci prin plinul evocărilor. La un moment dat, cum stam toate trei pe divanul tău, cu soarele revărsat în ofrandă de căldură molcomă de toamnă pe covorul tău cu culori atât de șterse, Parisul tot s’a răsturnat, miniatural, în balta de lumină. A sunat și portarul a adus o scrisoare a ta, retur de la Paris, adresată lui Cinci, cu mențiunea: retour, non réclamé, délai de garde, expiré. Stă închisă pe masă, cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cum arăt, așa că se poate să nu-și fi dat seama că sunt eu. Păi, poate chiar așa a fost! zic repede. De unde naiba să știe că... Îmi înghit restul cuvintelor, în clipa în care el ia o scrisoare bleu șters, trimisă par avion, de care e prins ceva cu o agrafă, în partea de sus. — Asta e scrisoarea pe care i-a scris-o tata ca s-o anunțe că vin, spune. Ridică spre mine scrisoarea și îmi stă inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
a definit G. Călinescu -, relația este aproape senzuală. Simțurile tejghetarului evreu vibrează desfătate În prezența monedei-ființă : „Jidovul o luă, o Întoarse, o suci, o sună pe tejghea, o cercetă aproape de para lumânării și, după ce se Încredință că nu e nici ștearsă, nici de plumb, Îi dădu drumul În cicmigea [= lădiță cu bani], unde căzând trezi din somn o mulțime de franci și gologani, care, sărind speriați de năprasnica ei sosire, scoaseră un ușor țipet metalic, și apoi din nou căzură În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jurnaliști. În „Nota” secret de serviciu nr.S92/12 ianuarie 1973, trimisă de DGPT Vasluiului, cenzorii patriei noastre socialiste și parțial capitaliste (după cum s-a văzut și constatat), erau informați de minunățiile scrise În hârțoagele locale care se cereau musai șterse sau Înlocuite cu altele mai de soi sau chiar aruncate la gunoi. Din numărul 7317 al ziarului românesc de expresie germană „Neuer Weg”, vigilentul de serviciu tăiase ceva. Ia să vedem ce: „Articolul <<Un asasinat și 100 de martori>> preluat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]