1,581 matches
-
chiar de m-aș întoarce/ A-nțelege n-o mai pot.../ Unde ești, copilărie,/ Cu pădurea ta cu tot ?134 Regretul că nimic nu se mai poate întoarce produce un memento sentimental și trainic al stării la care poetul tânjește: Șuieram l-a ei chemare/ Ș-am ieșit în câmp râzând 135. Comuniunea cu natura-codru este cu totul specială în opera lui Eminescu și se reflectă în imagini de o gingășie rar întâlnită. În Freamăt de codru − spre exemplu iubita va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu gura Întredeschisă. N-atârna el de mine, Îmi era limpede, dar cu atât mai puțin aș fi atârnat eu de el. N-aveam chiar nimic de Împărțit amândoi, În afară de toată vorbăria asta În vânt și de vântul care ne șuiera prin buzunare. Îl descumpăniseră vorbele mele, dar În momentul următor se Însenină din nou și nu-mi dădeam seama ce fusese În capul meu curmându-i bucuria de a mă revedea În felul ăla prostesc, dacă am vrut să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
stive sunt, la câți saci poate fi evaluată comoara asta a moșului care de-acum e ca și a noastră. Nu sunt aici o sută cincizeci de saci... Ce zici, Nelule? Nu-s nici optzeci, apreciază Nelu. — I-am numărat, șuieră Andrei. Sunt o sută cincizeci În cap. Poți să-i numeri, nea. Cine dracu’ intră acolo să-i numere? — Îi scoatem și-i Încărcăm În mașini și-i numărăm, nea, ce mare inginerie? Hai, dă banii Încoace ca să ne-apucăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fi? Mi-e că s-a-ncins tărâța și-n muți, or avea și ăia socotelile lor... Scandalul ce răzbătea Încoace părea să se răsfire totodată afară din apartament, Într-o beznă a neputinței disperate de a articula prin care șuiera un vifor de Înjurături. Era o voce necunoscută și am Înghețat amândoi auzindu-l spunând ceva de miliție, că o cheamă, și pe urmă am auzit mai limpede, ca să vadă cu ce vă ocupați, futu-vă-n gură de muți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
om fi mers cu pula-n cur. Aia e că n-are ăsta habar de necazurile noastre. Ce dracu’ să mai vedem prin oraș cu capul plin de nenorocirile care ne-au mâncat viața și cu spurcăciunea aia de vânt șuierându-ne și vâjâindu-ne amarnic prin buzunare și prin burți și pe lângă urechi? Nu se mai termină odată gloanțele războiului ăsta, dar parcă-mi aminteam că văzusem miliție ceva mai multă ca de obicei, grupuri de elevi Înhămați cu pistoale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe tampoane și pe acoperiș, înghesuiți câte 10-15 în compartimente de 6 persoane... de nu mai încăpea un ac. Peste tot înjurături, lovituri, îmbrânceli, blesteme... O masă de călători cuprinși de demență... La semnalul impiegatului, omul cu chipiul roșu, locomotiva șuieră prelung de plecare... Vagoanele se smunciră și, trenul supraîncărcat și greoi, se urni gemând, într-o perdea de aburi groși... și ieși din gară... pierzându-se în noapte. Dinspre șoseaua care șerpuia pe lângă calea ferată, din întuneric, venea larmă de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
un prăpăd. Viforul lovea cu dușmănie, parcă, în uși, în ferești, în pereți.. îndoind copacii. În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada căzuse aproape fără întrerupere. De înaintea Bobotezei, mai ales, începuse viscolul.. crivățul gemea și șuiera, răscolea și învolbura zăpada în troiene până în streșini. Și, tot așa a ținut-o, de la Sf. Trei Ierarhi, până după Întâmpinarea Domnului. Sfârșit de martie... Anotimpul de primăvară sosise. După aproape o săptămână, când de burnițe fulguite, când de ploaie
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
parcă, în uși, în ferestre, în pereți, îndoind copacii ca pe niște nuiele. În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada începu să cadă aproape fără întrerupere. Chiar din primele zile ale anului, începuse viscolul. Crivățul gemea, șuiera, răscolea și învolbura zăpada în troiene până în streșini. Și, tot așa a ținut-o până după Bobotează. Ziarele vuiau de noile prefaceri, făcute de comuniști în țară, cu o grabă care înfricoșa. „România liberă” de vineri 2 ianuarie, 1948.. publica
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
multe cozi de topor Capitolul VII „ZDROBITE CĂTUȘE...” Boboteaza lui 1948, a găsit un ger năpraznic,framântările văzduhului cu vijelii... viforul lovea cu dușmănie, parcă, în ferestre, în uși, în pereți... Copacii trosneau sub suflarea aspră a vântului... Crivățul gemea, șuiera, răscolea zăpada în troiene până în streșini. În zilele care au urmat Bobotezei, vântul se mai domolise, dar gerul năpraznic crăpa obrazul. Zăpada care începuse să cadă încă de la Sf. Nicolae, a trecut de cinci palme mari... străzile erau înecate. Ziarele
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
armele; m-am temut pentru tine până ce acei frați, fii ai pământului - fapt cu adevărat extraordinar - se luptară între ei cu acele arme periculoase, până ce se uciseră unii pe alții. Dar iată că balaurul neadormit, cu solzi zbârliți, trăsnind și șuierând, se descolăcește amenințător, măturând cu foc terenul în fața lânii de aur. Unde era atunci bogata-ți zestre? Unde-ți era soția regală și istmul ce separă cele două mări? Tot eu, eu care acum am devenit pentru tine o barbară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
soarele care răsare zilnic, pământul pe care-l cultiv și insula asta pașnică pe care locuiesc. Mă bucur să aud în jur șoapta dulce a Aiei sau lătratul strident al câinelui meu care mă apără. Sunt fericit când ascult vântul șuierând; aproape mi se pare că aud vocea aprigă a Medeei care-l imploră încă pe Iason al ei cu un pathos atât de mare, încât face să se scufunde lumea. Respirație cosmică Aia m-a învățat cum trebuie să respir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a fost pentru noi o dovadă că nu era alarmă de exercițiu (alarmele de exercițiu erau doar pe unitate sau subunitate), ci una ce privea cel puțin microgarnizoana. Erau trei semnale lungi și trei scurte, parcă. M. M.: Da, da. Șuierau prin cazarmă. S. B.: În acel caz, amicul Jorj a trebuit să fugă în PC, la post, iar eu în Baterie, unde aveam misiune la alarmă. În momentul acela, ofițer de serviciu era locotenentul major Ilie Roșu, pare-mi-se
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
nu știu.... Nu-ți ardea atunci. Greșeala, care-i? Toți acei care judecă acum Revoluția judecă cu mintea de acum evenimentele de atunci în loc să judece cu mintea de atunci evenimentele de atunci, când erai sub presiunea de atunci, când îți șuierau gloanțele pe la ureche și nu știai de unde vin. S. B.: Și ținând cont și de mijloacele tehnice de atunci, că nu erau telefoane mobile prin care să comunici. M. M.: Dacă v-am spus că eu am vorbit cu Comandantul
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
raza ochilor noștri, rămânând În urmă, ca un țărm Îndepărtat. Ne Înghesuim cu toții la geamurile deschise, asemenea unui stol de porumbei, avizi de a gusta apa nemuritoare a cunoașterii misterelor pădurii tropicale. Bătrâna locomotiva cu aburi, parcă scoasă din muzeu, șuieră răgușit, din când În când, anunțânduși parcă prezența pe aceste mirifice meleaguri, gâfâie Împingând din răsputeri cele șase vagoane colorate haios, și Înaintează cu prudență cu doar 20 km /h, ca un adevărat pirat ajuns la vârsta senectuții, ce trage
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mi se lipesc obraznic pe nas. Cad Într-un fel de transă, cu ochii pironiți pe vălurile Încrețite ale uriașilor de bazalt. Mă desprind cu greu din această fascinație de „Fată Morgană”a Împărăției Munților... Vântul se năpustise asupra mea șuierând printre stânci. Privii În jos, și mă cuprinse amețeala. Bezmetică Încerc să negociez cu Atotputernicul!!! Trufia m-a prins În cursă! Și mă putea costa viața! Încă o dată Karma mi-a surâs!!! Mă scutur cu putere pentru a mă Încălzi
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
zbuciumului universal!... Puterile adâncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, Își dezlănțuiră asupra pământului Îngrozit furia lor prăpăditoare. Uraganele umplură jgheaburile largi ale munților, și ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale; vântul șuiera, gemea și urla În răstimpuri cu glas acum de frunze spulberate, acum de arbori zbuciumați, acum de munți cu furie zguduiți pe temeliile lor de cremene eternă... Sclipirile neîntrerupte și orbitoare de lumină frântă ale fulgerelor spintecau, laserele dumnezeirii supreme
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
feerie de pastel la poemul Baba Cloanța: "Iară-n urmă liniștită/ Dulce unda-și alină,/ Și în taină legăna/ Fața lumii înnălbită/ Ce cu ziua se-ngâna...". Astfel apare determinismul ce anunță inițiatului sfârșitul: Când pe malu-i trece noaptea/ Călătorul șuierând,/ Printre papuri când și când/ El aude triste șoapte/ ș-un glas tainic suspinând." În fiecare poem și mai ales în Pasteluri mesajul pare incomplet, conștiința lumii exterioare fiind receptată de organele noastre de simț la nivel mental. Lanțul de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
piele și oase, bolnav și gângav la vorbire. Defecțiunea nu o avea din naștere, ci din cauza suferințelor îndurate. Distrofia era evidentă. L-am oblojit și am început să vorbim cu dânsul. Nu putea deschide gura complet, mai mult bolborosea sau șuiera cuvintele printre cei câțiva dinți care-i mai rămăseseră. Acest cadavru viu era profesorul universitar dr. Topa, ortoped, somitate a medicinii românești, descendentul unei familii de macedoneni. Avea multe lucrări și inovații în tehnica operatorie ortopedică, era cunoscut pe plan
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Cât trăi-voi am să beu, Moartea ʹntâpine mă bând. Vom ciocni Cotnar mereu Cu prietenii pe rând Când pământul în curând Astupa va glasul meu, Cât trăi-voi am să beu! Mai am un singur dor - parodie - Să-mi șuiere nu voi Al iernii aspru vânt Când părăsi-mă-voi Odihnei de mormânt. în fundul Boltei Reci în liniște mă-ngroape Să dorm cel somn de veci De vin mereu aproape Apoi la cap nu vreau Să-mi verse lacrimi calde
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
pentru trei oameni! Am scos pistolul și l-am pus la tâmplă. Dar, în loc să apăs pe trăgaci, mi-a venit o idee: de ce să le fac eu serviciul lor? Să mă omoare ei! Gloanțele șuiearu pe la urechi. De cel care șuieră ai scăpat sigur. Sub mine se căsca o prăpastie de vreo 30 de metri. M-am aruncat în jgheab și m-am dus pe spate. Am ajuns jos și am încercat automatul. Mergea. După mine, a sărit Moșu. Piatra udată
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
mare peste câmp. Se repezi după ea. Auzi jucând dinapoia lui tuspatru copitele cerbului, apoi tropotul care-l ajungea din urmă, apoi fuga-i ușoară alături de el. Cerbul își azvârlise capul pe spate, își răsfrânsese buza; râdea și vântul îi șuiera printre dinții verzi. Fata avea fusta largă. Alerga iute, cu zdravenele-i picioare desculțe. Sui pe malul șanțului de udat, coborî de cealaltă parte și se făcu nevăzută. Bobi ajunse drept în vârf. Dar înaintea lui nu mai era decât
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
inițierii. Episodul următor dezvoltă motivul labirintului, Întâlnit și În alte creații ale lui Mircea Eliade. Hora fetelor Înseamnă motivul folcloric al ielelor: „În clipa următoare, se simți prins de mâini și fetele Începută să se Învârtească În cerc, strigând și șuierând și parcă vocile veneau de foarte departe. - N-ai ghicit! N-ai ghicit! Auzi el ca prin vis. Încercă să se oprească, să se zmulgă din mâinile acelea care-l Învârteau În iureș, ca Într-o horă de iele, dar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Vladimir Cavarnali, în "Orizonturi", an II, nr. 9-10, dec.- ian. 1940, p. 489. Manner, Eeva-Liisa, Marie Therese parodiază, traducere de Radu Lupan, în "Secolul 20. Finlanda. Pagini de civilizație și tradiție", nr. 262-263-264 (10-11-12), 1982, p. 108. Melleri, Arto, Vîntul șuieră prin ferestrele Europei și Inima furată, traducere de Radu Lupan, în "Secolul 20. Finlanda. Pagini de civilizație și tradiție", nr. 262-263-264 (10-11-12), 1982, p. 121. Meri, Veijo, Tuburi (nuvelă), traducere de Radu Fornea, în "Secolul 20. Finlanda. Pagini de civilizație
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
dar deodată și-a întins mâna și, fără să se uite la mine, m-a urecheat atât de zdravăn c-am crezut că mi se desprind urechile, am și strigat de durere, între timp am auzit cum nea Klidész îmi șuieră printre dinți să-i dau caietul, i l-am dat, el m-a târât spre catedră trăgându-mă de urechi, spunându-mi că probabil n-am priceput că nu suntem la ora de desen, dar c-o să mă facă el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
caracterizate prin micșorarea numărului de silabe (uneori având ca scop păstrarea măsurii și a ritmului dintr-un vers): ce-ai spus (< ce ai spus), de-abia (< de abia), unde-ai găsit (< unde ai găsit), de-al nostru (< de al nostru), " Șuieram l-a ei chemare/ Ș-am ieșit în câmp râzând" [... la a ei ... Și am ieșit...] (Mihai Eminescu); * despărțirea cuvintelor în silabe la capăt de rând cu precizarea că, în unele lucrări (cf. Dimitriu, 2004, pp. 30-33), cratima este diferențiată
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]