1,670 matches
-
concursuri internaționale. A avut turnee în Polonia, SUA, Germania, Austria, Olanda, Turcia, Estonia, Franța, Suedia, Canada... A făcut înregistrări pentru radio și televiziune în țară și în străinătate. Să asculți Chopin stând pe o bancă afară, cu vântul răsfirându-ți șuvițele de pe frunte, în mijlocul unui parc luxuriant, în care senzația de izolare de restul lumii e perfectă - o clipă suspendată, scoasă din timp, din acelea ce ți se gravează în memorie pentru tot restul vieții... Seara, lectură la cafeneaua TAM TAM
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a bate cu aripi de vijelie, și o ploae viforoasă se năpustește. La adăpostul nostru, sub hambare, ne învelim în pelerine, cu glume, cu râsete pe când flăcăii regimentului, în goană își caută pretutindeni adăpost, pe când ploaea se învălue în lungi șuvițe resfirate, pe când vântul umflă girezile de grâu din apropiere, și le spulberă crestele ca pe niște capete îngrozite, cu părul vâlvoiu. Pe ploae mergem înainte, culegând cu cizmele tot noroiul drumurilor fără prund. La satul Plugari, prin umezeală, prin ploae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spre urbea Sibiului, paralelă cu linia ferată și râul Visa, ce coboară din stațiunea balneară Ocna Sibiului și Își leapădă apele În râul Târnava Mare. Visa este un râuleț pașnic, redus În anotimpurile secetoase la o curgere cristalină a unor șuvițe de apă, dar care se umflă ca un bivol sălbatec, ce distruge și cară tot ce-i iese În cale, după o scuturare mai puternică a Înălțimilor cerului. Așezarea comunei se prelungește În sus, spre răsărit, pe cele două părți
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
nu neam mai oprit decât În cubicul din fața casei. A urmat o Îmblânzire a ei din partea Tatei contrară legislației sanitar veterinare de ocrotire a animalelor și am devenit prieteni. După-amiezele Duminecilor de vară erau rezervate scăldatului În Visa, a cărei șuviță subțire de apă scădea adesea la câțiva centimetri. Pentru scăldat ne săpam gropițe, care erau umplute rapid cu nisipul cel mai fin, bogat În mică și siliciu. La ieșirea din apă eram adesea cu pielea argintie. Chiar și În aceste
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
stradă, trecând unul pe lângă celălalt, fără să clipească, fără bună ziua. Și totuși, de fiecare dată când se aflau unul în dreptul celuilalt, din ochiul albastru al adevărului, dar și din ochiul cel negru al minciunii picurau câte trei lacrimi ca niște șuvițe apoase de foc; picurau câte trei perechi de lacrimi și pe partea însorită a adevărului începea să plouă, iar pe partea minciunii începea să ningă. Uneori treceau unul pe lângă celălalt fără să-și dea seama și atunci, în loc de trei, picurau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dulce" nu există negru bun și nici tamarindo dulce (fruct cu gust astringent). De regula erau biciuiți, locul de aplicare numindu-se "tumbadero", iar biciuirea se numea "bocabajo" cu gura în jos. Biciul era confecționat din vână de bou sau șuvițe din piele de vită, fiind utilizate și vergile vegetale. Numărul loviturilor aplicate era la bunul plac al stăpânilor. "Regulamentul sclavilor" din 1842 menționa printre pedepse biciuirea, ce nu putea depăși 25 de lovituri, prinderea în butuc a capului, mâinilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
acum aproape o jumătate de veac [?]; ba Încă un erou a două drame amoroase, pe urma cărora mai păstrează și acum, În sertarele lui de om cu oarecare dichis până și În patimile lui, o arhivă de scrisori, versificații, fotografii, șuvițe blonde, brune, castanii sau chiar cârlionțate, cum și un pumn de țărână cu flori uscate smulse de pe morminte uitate sau Îndepărtate, atâtea mărturii care abia mai vorbesc eroului, strânse, cum se găsesc, În voa lu rile lungi, de plajă, ale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gata oricând de lucruri mari și coborâtă de-a dreptul de pe ecranul filmelor italienești din acea vreme (Lidia Borelli, Pina Menichelli, Fran cesca Bertini), care mi se mărturisea odată, din recunoștință, punându-și furoul roșu ca focul și adu nându-și șuvițele ei negre răvășite sălbatec: „Tu n-ai să-mbă trânești niciodată, Beldie! Ar fi păcat să-mbătrânești!“ Cuvinte memorabile, vrednice a fi săpate pe lespedea tombală a libertinului impenitent și rocam bolesc. Am chemat-o deunăzi la telefon pe această nimfă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
avea puterea să facă față atâtor cazane. Purta întotdeauna fond de ten, ruj și rimel, iar părul scurt, șaten și nu prea des era tapat în stilul chelnerițelor din anii ’60. La sfârșit de zi, râurile de sudoare îi lipeau șuvițele de cap și-i amestecau rujul și rimelul cu fondul de ten, dându-i un aer de clovn trist și îngândurat. Zâmbea des și vorbea puțin, iar când o făcea, cuvintele - cu accent moldav - ieșeau șuierate și mutilate din cauza dentiției
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să pună oleacă de oțet în apa de clătit, îi zic să nu pună, că mi se face părul prea moale și eu nu știu cum să-l fac mai țepos, așa că torn niște bere rămasă de la ziua lui tata pe păr, șuviță cu șuviță - nu există fixativ mai bun. Ies din baie, am supraviețuit. Mă reped la foehn: să nu le dea ăstora prin cap să oprească curentul, că mă prinde dimineața deasupra aragazului, la cât de greu se usucă hălăciuga mea
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
oleacă de oțet în apa de clătit, îi zic să nu pună, că mi se face părul prea moale și eu nu știu cum să-l fac mai țepos, așa că torn niște bere rămasă de la ziua lui tata pe păr, șuviță cu șuviță - nu există fixativ mai bun. Ies din baie, am supraviețuit. Mă reped la foehn: să nu le dea ăstora prin cap să oprească curentul, că mă prinde dimineața deasupra aragazului, la cât de greu se usucă hălăciuga mea. Cum să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se întâmpla cu mine. Numai greața era palpabilă, grea. Contingența vieții mi se arăta prin membrana unui organ lichefiat și regenerat de ritmurile unei cosmogonii oculte. A-ha: Are două găuri de cercel într-o ureche, părul scurt, cu o șuviță lungă în loc de breton. Poartă haine trimise de mătușa sa din Germania, ascultă A-ha și e îndrăgostită de un tip dintr-a unșpea, care seamănă cu HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/Morten Harket" \o "Morten Harket" Morten Harket. Eu îl
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o vreme să se restrîngă la lumină, la nisip, la spuma valurilor, la arbori și stînci, țîșnește acum prin toți porii și strigă: nici o clepsidră nu e mai frumoasă ca o mînă omenească din care nisipul picură cald ca o șuviță de sînge... Dacă m-ar blestema cineva sa am ochii Meduzei ar trebui să renunț la acest strigăt, iar gîndul În sine mi se pare insuportabil. În pustiul Meduzei nu există scăpare și nu există nici dragoste; și, poate, ar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mi-aduc aminte că atunci mi-am zis: Nu putem spera decît ceea ce putem atinge. Și dacă este așa, fericirea trebuie construită pe terenul unde ne-am gîndit la ea... Mă uit seara la lumina care se scurge ca o șuviță de sînge În noapte, la brazii care strălucesc roșii pe munte, e ora care mi-a răscolit totdeauna sufletul, și mă gîndesc că, fără să vreau, zeii mi-au trimis speranța cum i-au trimis fratelui meu, Prometeu, vulturul pentru
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
în fața ei și încercă s-o sărute. Ea se împotrivi, dar nu atât cât ar fi vrut. Era primul lor sărut, un sărut mai mult furat și grăbit. Îi șopti la ureche un „te iubesc” și ridicându-și totodată o șuviță de păr parcă lăsată intenționat să cadă. Tăceau amândoi. El avea privirea tăioasă ca a unui diamant, iar tăcerea lor spunea foarte mult. Carlina simțea că obrajii îi iau foc. Își duse palmele amândouă pe față, se fâstâci, iar pofta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Vrei să-ți fac o listă cu motivele mele? - Toți avem motivele noastre. Asta ar însemna să fim cu toții niște epave de alcooliști și drogați? Ochii cenușii și împăienjeniți ai bărbatului se fixară asupra ei. Vântul îi răscolea părul în șuvițe mici care combinate cu starea și înfățișarea lui, îl transforma într-o ființă diabolică. În momentul acela Carlina ar fi vrut să-l pălmuiască, dar o forță mai puternică decât mânia o făcuse să înghită în sec, conducând-o către
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nimic din toate cele spuse de ea și înălță capul puțin mai sus decât de obicei și începu a vorbi ca și când ar fi avut pregătit ceea ce vroia să spună venind cu o ploaie de complimente. Leon își plimbă degetele prin șuvițele ei de păr mătăsos apoi spuse încet de parcă ar fi vrut să audă numai el:Ești o persoană minunată, ești splendidă! Ochii tăi...Dumnezeule! Ai o fizionomie foarte plăcută. Nu ai nevoie de nici un fel de machiaj, iar părul ăsta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
câteva momente tăcuți unul lângă altul. Nici frunzele nu se mai mișcau, nici păsările nu mai zburau, doar timpul îi neliniștea fiindcă pașii lui erau repezi. Nicol părea o păpușică frumoasă. Dinții îi erau strălucitori și albi, părul răvășit în șuvițe negre, iar buzele își pierduseră din culoarea lor naturală părând mult mai roșii datorită sărutărilor lui Alin. Acesta se simțea eliberat de starea aceea euforică de dinainte. Îi zâmbi lui Nicole și lăsă ochii să vorbească în locul lui. Nici unul, nici
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
s-a bâlbâit nonstop, apariția „uriașeiș Marina Hands la brațul micuțului regizor chinez care a fost președintele juriului de scurtmetraje (nu mă puneți să-i caut numele exact, sunt convins că nu vă interesează !) a stârnit o hilaritate de nestăvilit, șuvița ca un semn de întrebare din creștetul capului lui Fatih Akin la fel, Julian Schnabel (premiul de regie) a ținut să se întindă până la cele 15 minute de celebritate, așa că a tot tras (penibil !) de timpul de antenă, Stephen Frears
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ușa biroului directorului general. Peste cîteva minute, ușa se deschide, iese șeful Serviciului investiții cu cîteva dosare în mînă. În urma lui, apare directorul general, cu statura lui impunătoare de bărbat înalt, scuturîndu-și printr-un gest reflex părul blond, cu o șuviță rebelă ce-i cade mereu pe frunte. Bună ziua! îl salut, făcînd un pas spre el. Bună, tovarășe Vlădeanu! Cu ce problemă? Tovarășe director general..., încep eu timid, îndrăznesc să vă deranjez cu o problemă personală... Știți... Brusc, zîmbetul directorului general
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
urca în trăsură și dădea un ordin scurt: „Mână! Și bagă de seamă la Podu-Amărazii!“ Mi se strângea și mai tare inima; n-o uit pe fetița aceea slăbuță, cu o fețișoară mică și cu părul mătăsos care scăpa în șuvițe dezordonate, drepte, ce-i dă deau un aer nepieptănat (cât am mai suferit din cauza asta!). Încă mai credeam că Amărădia e cel mai mare fluviu din Europa (la 7 ani). Apoi, Melinești (Gura Ploștii!) - copilițele care ne ieșeau înainte, bătrânii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
așa ceva? — Ba nu vrei, spune Suze, încrețindu-și nasul. Sunt o porcărie. Te trezești cu tone de scrisori adresate Onor Domnișoarei... — Și totuși. Ar fi foarte cool. Ce-aș putea să fiu? — Păi... Suze se chinuie să-și descâlcească o șuviță. Dame Becky Bloomwood? — Parcă aș avea nouăștrei de ani, spun cu îndoială. Dar ce zici de... Becky Bloomwood, MBE? E destul de ușor de obținut un titlu din ăsta, nu? — Floare la ureche, zice Suze sigură pe sine. Poți să primești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
brațele când am terminat.) Iar acum Suze se îhmhâie și se aaahăie încercând să aleagă din vreo șase tiare ale familiei, în timp ce eu beau șampanie. Doar ca să scap de trac. — Dar mama ta? o întreabă coafeza pe Suze, aranjându-i câteva șuvițe blonde în jurul feței. Nu vrea s-o usuc cu foehnul? — Nu prea cred, zice Suze, strâmbându-se. Nu prea e cu chestiile astea. — Cu ce se îmbracă? o întreb. — Dumnezeu știe, spune Suze. Cu primul lucru care-i cade sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
urmă cu patru luni. Și chiar și atunci n-am stat împreună decât trei zile, pentru că dup-aia ei au plecat în Florida la Everglades. — Ce bine arăți, mami! Ți-ai făcut ceva la păr? — Mi-a făcut Maureen niște șuvițe, zice ea, încântată. Și azi-dimineață am trecut un pic pe la Janice, ca să mă fardeze. Știi, s-a apucat de un curs de machiaj profesionist. E expertă în toată regula! — Se... vede! reușesc să îngaim, uitându-mă cu groază la fardul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lor, care e cea mai ciudată din câte se află prin alte țări, au capul pătrat la partea de sus, țuguiat Înspre partea de jos și zbârlit prin cușma de blană neagră ce o poartă, de unde atârnă pe obraz două șuvițe Împletite de păr de-alungul, pe când partea dinapoi a capului e rasă, iar o mică bărbuță În vârful bărbiei le prelungește fața și le dă Înfățișarea de capră de Angora” <endnote id="(124, p. 323, și 316, p. 412)"/>. Referindu-se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]