1,715 matches
-
unei camere de lectură unde să învețe, să se întâlnească cu profesorii. Eiii, și eu le-am spus că, atunci când veneau studenții, să se întâlnească în aceste spații unde să socializeze, să taie un cârnat, un cozonac. Nu poți opri șuvoiul acesta. S.B.: Sunt chestiuni de viață cotidiană. D.T.: Nu a ieșit nimic. A doua zi, pe 17 februarie, s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Pe undeva m-am bucurat: "N-ați ascultat, ați pățit-o!". Experiența pe care o
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
asemenea unor diamante, altele își răsuceau sideful în lumini de curcubeu, iar unele, izolate, sclipeau asemenea unor sori, redând lumina înalturilor. Am urmărit mult timp spectacolul. Grăunțele de nisip se rostogoleau poticnindu-se din loc în loc. Firele aurii Țineau piept șuvoiului. Într-un târziu au fost acoperite, dar n-au fost mișcate din loc. Unul, mai arătos, a rezistat mult, dar până la urmă a fost acoperit și dat uitării. Parcă și lumina s-a metamorfozat. Treptat gândurile mi-au oferit o
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
nu mă duc... Anghelina ținea la unica ei fată ca la ochii din cap, dar nu dorea să se facă de rîsul lumii. Peste satul Ghireni se abătuse, oameni buni, o secetă de ți se usca și limba în gură. Șuvoaie de ploaie se revărsau peste Miorcani, de-a lungul Prutului, pe la Crasnaleuca și pe dealurile Coțușcăi, dar satul nostru era blestemat parcă să se usuce ca prunele puse toamna la uscat. Bătrînii satului vorbeau că așa năpastă nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
felul de spini sau ciulini, ca chiorii, pentru că ochii ne erau la fete. Și era o întrecere de plîns, măi frate, de ne dădeau și nouă lacrimile. Micul sicriu a fost depus într-o gropiță și fetele au mărit volumul șuvoaielor de lacrimi. Preotul făcea rugăciuni de toate felurile și își îndrepta mereu ochi spre Dumnezeu. Cum eram noi concentrați la ceea ce vedeam și auzeam, nici n-am observat că un norișor cît o nucă a apărut la vest, deasupra Miorcaniului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la față și face pipi continuu. Oamenii își dau cu părerea despre mersul anchetei. Eu zic să-l dăm la miliție, să aducă un traducător. Cel legat începu a plînge fără zgomot. Doar lacrimile și-au dat drumul și curg șuvoi pe față. Plîngi tătarule, dar cînd ne omori te bucuri? Lacrimi de crocodil. Mă, te spînzurăm, nu crezi? Cînd ancheta era în toi, pe ușa crîșmei intră Vasile M., un gospodar care avea vreo trei fete măritate în țară. Cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
soi de ușă pe care o astupa la nevoie și chiar un fel de pat. Ploaia la început bătea dinspre Miorcani, apoi s-a sucit și venea dinspre Prut. Nu după mult timp a întors-o și bătea dinspre Coțușca. Șuvoaie reci se strecurau pe dedesubt dar Costică nu stătea degeaba. Cîțiva snopi pe jos, puși cu socoteală, reușeau să țină puhoaiele departe de picioarele și pielea bietului drumeț. Totuși Potopul acesta a fost mai mare decît cel de pe vremea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
erau cîțiva indivizi care țipau și amenințau. Mergem la București, hoții dracului! O să înfundați pușcăria. Pămîntul nostru... Dar n-aveți acte, rostește un funcționar dintr-un fel de prezidiu peste care trona primarul. Polițistul îi scoate afară, în timp ce petiționarii aruncă șuvoaie de înjurături și trivialități. Se așterne liniștea. Puțin obosit, mă adresez doctorului: Dumneavoastră? Poftiți mai aproape și luați loc pe scaun. Bătrînul se așeză pe scaun și simte că din creier s-a șters totul. Vă rog, cum vă numiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este cazul. Ponor era într-o vervă de zile mari. Cum vă spuneam, eu scriu exploziv. Acumulez luni, chiar ani și deodată explodez. Nu mai sînt stăpîn pe mine, scriu de parcă aș fi doar un instrument de scris. Ideile curg șuvoi, inundă văi, munți, continente... Da, este adevărat, confirmă un confrate. Deci, de la un timp simt că am bostanul plin și că este gata să reverse... Să fete diamantul... Da, exact, ăsta-i cuvîntul. Am hotărît să plec trei zile la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
strigă Ponor. Și, mai departe? strigă asistența foarte interesată. Ei bine, curgeau foile una după alta... Despre ce? Filozofie adîncă, acțiune, descrieri superbe, conturare a unei lumi vaste în care trăim. Lupta dintre viață și moarte, dintre divin și diabolic. Șuvoiul de imagini, de idei, de fapte, de paralele, de comparații, nu mai contenea... Trebuia hîrtie, nu glumă... Aveam un top întreg, cade Ponor în plasă. Și... l-ai umplut? Ei, doar nu era imprimantă omul, intervine un confrate. Scriam, domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un fulger, spune panicat. Unde să mergem? Pînă la brădetul ăla ne trăsnește sigur. Stau speriați de așa o dezlănțuire nebunească a naturii. S-a oprit cu gheața și s-au rupt zăgazurile cu apă. Curge apa din cerul negru. Șuvoaie se formează și pe sub ei. La dreapta lor un torent vine pînă la o buză de rîpă și apoi se aruncă în hău. O cascadă hîdă, fără fund. În jurul lor apa își adună forțele pentru a-i lua la vale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Fetița calculează și ajunge la concluzia că nu are timp. Așteptă și cînd este sigură, atacă trecerea. Dar mașinile pornesc în iureș, după ce scapă de la un stop aflat la 150 m. Se grăbește panicată. Dinspre Tîrgul Cucului vine vijelios celălalt șuvoi. Fetița se oprește, puțin speriată, pe linia continuă și așteaptă. Un șofer, ce minune, oprește și-i face semn să treacă. Fetița pornește, dar de pe cealaltă bandă apare un bolid într-un iureș infernal. Se oprește din nou, de data
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lungi și kilometrii interminabili. În fundul prăpăstiilor, sate minuscule, prăvălite haotic, își tîrau existența de secole. Dintr-un perete drept ca un zid monstruos de mare și mai înalt decît pot urca avioanele, printr-o gaură cît un tunel țîșnea un șuvoi de apă care se prăvălea fabulos în prăpastie. De pe unde se aduna atîta apă în măruntaiele muntelui nu știu, dar ciudatul șuvoi crea o imagine de coșmar. Nu pot privi decît o fracțiune de secundă, dar mi-ajunge pentru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
monstruos de mare și mai înalt decît pot urca avioanele, printr-o gaură cît un tunel țîșnea un șuvoi de apă care se prăvălea fabulos în prăpastie. De pe unde se aduna atîta apă în măruntaiele muntelui nu știu, dar ciudatul șuvoi crea o imagine de coșmar. Nu pot privi decît o fracțiune de secundă, dar mi-ajunge pentru o zi. Mă învîrt în cerc, în spirală, în elipsă, pe un hiperboloid, pe un paraboloid, pe un cilindru, pe curbe inexistente încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a dus în apartamentul său. Doamne, doar nu vrei să spui... Ba da. Era un pedofil periculos. L-a chinuit pe bietul copil... Plînge. Este impresionant să vezi un negru plîngînd, să vezi din albul acela imaculat al ochilor, curgînd șuvoaie de lacrimi. Și nu l-ați găsit? Nu, dar sînt pe aproape. Cu ce mi-a spus băiatul, cu ce am mai iscodit eu, am aflat și pe unde îi este bîrlogul. În Vedado. Ce-i faci, dacă îl găsești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
La aceste îndemnuri, confirmate prin gest aprobatoriu și de cântărețul bisericii, fetele în șoaptă s-au sfătuit ce să cânte. Au ales cântecul : « Pe lângă plopii fără soț », și una din ele a dat tonul, fredonând primul vers. Apoi ca un șuvoi de apă lină au început versurile pe melodia bine cunoscută tuturor românilor. Au mai urmat și alte versuri de asemeni pe melodii cunoscute, transformându-se acea seară și-ntr-un mijloc de repetiție cultural-laică. Într-o mică pauză, creată parcă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
În final aterioscleroza, nu văd unde țintești cu artera de circulație, strada. - Păi, Moti, acolo fiecare se prelinge În direcția lui, căutând să scape la lărgimea casei ori serviciului. Dar se Împiedică de „depuneri“, de unii care stau, nefiresc, În șuvoi: cerșetorii. Pe marginea ori În mijlocul trotuarului, nu contează unde, te silesc a-i ocoli ori a-i blestema când ți-ai pierdut firul gândurilor la lamentațiile căzute din senin. - Credeai, Cristi, că dacă plătești taxe locale pentru Întreținerea străzii ai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca atunci când își lua un anume cupon de material, să ia ceva mai mult, pentru a ne face și nouă anumite piese. Am stat ceva timp pe băncuța din fața porții, după care m-am ridicat s-adun pietricele aduse de șuvoaiele de apă ce umpluseră șanțurile. Gigi a venit discret pe la spatele meu și în nota ei obișnuită m-a îmbrâncit în șanț. Doar atât am auzit: „Urâto, ți-ai luat rochiță nouă?”. Am ieșit din șanț ajutată tot de ea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
obligați să-și epuizeze respirația. Niciodată nu vom ști câte destine a distorsionat plecarea înainte de vreme a atâtor tineri eroi câți am avut de înșirat în această fascinantă istorie a satului. Niciodată nu vom ști căt de abundent a fost șuvoiul de lacrimi de jale ce s-au revărsat din ochii secați de obidă și de dor ai văduvelor, iubitelor, surorilor și mai ales ai mamelor îndoliate, ale celor, ale căror nume l-am mai evocat odată, acum, aci în modesta
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
În poemul S-oglindă lacul, depărtându-se net de realitatea ipoteșteană, imaginația marchează trecerea spre... locul ei menit din cer: În lacul cu-albastru talaz se oglindește palatul de vară din lunca de brazi;/ În susur vin râuri vin valuri șuvoaie/ Aprinse în fugă de-a lumii văpaie 179. Aceleași nebănuite trepte sunt folosite de Eminescu și atunci când este vorba de insula de pe lac (existentă și astăzi în arealul pădurii, fostă proprietate a familiei), insula cea verde din citata Copii eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de trupele Wehrmacht-ului. Mai mult: i-a dăruit lui Goebbels medalia Nobelului primit în 1920 (gestul a stârnit oroare în Norvegia și, pe adresa din Nørholm a prozatorului, concetățenii i-au trimis, cu dispreț, cărțile înapoi într-un asemenea șuvoi încât a fost nevoie să se înființeze un serviciu special la poșta din localitate). Ezra Pound și-a continuat emisiunile radio pro-fasciste în tot timpul celui de al II-lea război mondial și a condamnat vehement participarea USA. Céline, autorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
stranelor și și-a înălțat ambele mâini în sus, cu palmele larg desfăcute, spre bolta Catedralei, ca și când ar fi vrut să culeagă ceva nevăzut din aerul de deasupra credincioșilor. Când acolo, la sfârșit, după ce-am luat anaforă integrați în șuvoiul de credincioși ce ne-a purtat spre ieșire, fără să mai fi dat nici o atenție, "șeriful", de care păream chiar să fi uitat după ce-am coborât treptele de la ieșire, în stradă, la vreo zece pași de noi în față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
căci deși mai trecusem pe acolo, Încă simțeam nevoia să trec dimpreună cu dorința mea de schimbare ce semăna tot mai mult cu un gând de sinucidere. Treceam și fugeam iarăși cu foamea Îndărăt și violența Înainte și Înotam prin șuvoaie amestecate de sudoare și salivă și spermă și sucuri vaginale, și aveam În față tot ce lăsam În urmă: o stea formată din patru picioare, pâlpâind și palpitând prin sfărâmătura de pământ amestecată cu haine și cu brotacul ăla de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
revoluționarii lungiți pe saltele și așezați pe lângă ziduri cu pături În cap. Se odihneau cu schimbul ca să apere Revoluția de teroriști, acolo-n țarcul ăla bântuit de curent și de vaietul garniturilor de metrou, vegheați de dimineața până noaptea de șuvoiul poporului care curgea neîncetat prin fața lor. Carol scosese din buzunarul șubei o șurubelniță de două ori mai mare decât cea Înfiptă de Pepino În spinarea ăluia. Bătea cu ciocul ei În ciment și vedeam că n-apucase Încă să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și Încercam din răsputeri să disting un semn de Încuviințare pe figura ei. Carol se sfădi preț de un minut cu cei care gestionau cutiile alea de carton cu alimente, până când Își ieși din fire și zbieră ca opărit, făcând șuvoiul de lume care curgea prin fața campingului să Întoarcă capetele: Jos comuniștii! Jos muiștii! - și-și umplu buzunarele șubei cu pachete de biscuiți și napolitane. Libertate! mai strigă Înhățând o sticlă de plastic de Cola de doi litri, pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În dreptul gurilor de intrare În Pasaj apăruseră două cutii de tablă afumată cu nisip, pentru lumânări, din acelea care se găsesc la intrarea În biserici, iar locul era animat de o aglomerație de gară, Însuflețind o zarvă păstoasă și Încâlcind șuvoaie de lume venită din toată țara, Împănată din belșug cu străini cu camere video și microfoane Învelite În bucăți de blană. Până seara târziu se vindeau și se aprindeau lumânări pentru sufletele eroilor acestui ținut de verdeață și răcoare, și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]