2,211 matches
-
făcură doamna Moldovei. Sunt doamnă, doamnă! Maica mare, Stanca, ofta și se închina între două înghițituri de cafea, iar Stăncuța, acum jupâneasă măritată, nu putea să nu-și aducă aminte cum îi pregăteau zestrea ei tot aci, cu meșteri, cu țigănci scărmănând lână, acum doi ani când s-a măritat. Atunci era toamnă, mirosea a frunză și a fum iute. Tot așa, pe lavițe se aeriseau dulamele de serasir și de canavăț, rochiile de atlas de Veneția și de belacoasă. Tot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-n sus și-n jos de oraș, și pe dealurile dinspre Nămăești până departe. Așa fac în fiecare an, vin să-și găsească bărbați pentru copile. Le mărită prima dată la nici doisprezece ani. Mai trăia pe atunci Tudora, țiganca lui maica mare, și-i spunea maicii de obiceiul ăsta de când lumea la rudari. Zicea Tudora: „Darea de răscumpărare a rudarilor se face în nisip de aur pentru fiecare vatră. De aceea, cum vine vara, pleacă rudarul cu neamul lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doar cu o privire îngândurată, făcând în același timp un semn cu mâna spre Constantin. Acesta dispăru imediat pe ușa de la intrare. — O să vină peste un sfert de ceas și sfinția sa Theodosie. Până atunci noi trebuie să hotărâm tot. Doamnă, țiganca mută pe care am plătit acum mult timp douăzeci și cinci de taleri poate să ne servească la masă? Marica doar încuviință din cap. Pe ușa pe care ieșise beizadea Constantin năvăliră Radu și prințesele cele mici urmate de cernitele doamne Stanca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că n-am mâncat nimic de dimineață, că vreau și eu să mă ia un jupân tânăr și frumos. Așa zicea Tudora, că dacă mâncăm în Vinerea Mare, pleșuvește ginerică și-i crește burta ca la nașu Dinu. — Care Tudora? — Tudora, țiganca lui maica mare, aia de-a răposat când m-am născut eu. — Și cine ți-a spus de Tudora? — Cum cine? Toată lumea vorbește de ea. Măria sa maica, și dada Stanca, și dada Ilinca, toată lumea. Când era dada Stanca mică, Tudora
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în cârcă pe domnița mea Smărăndița și s-o duceți la cuhnii să-i dați să mănânce scovergi și tot ce-și mai dorește domnia sa! În iatacul doamnei Marica masa cu bucate reci de post fusese pusă în grabă și țiganca târguită pe douăzeci și cinci de taleri de la Nica negustorul, la un semn al domnului, aducea în talgere alt fel de mâncare peste cel cu felul din care se mâncase, așa că la sfârșit erau patru, cinci talgere în fața fiecărui mesean. — Pe cât îmi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stolnic a plecat azi în zori la Târgoviște. — La Târgoviște, spuseși sfinția ta? De câte ori voievodul era enervat sau doar emoționat, spre mirarea dregătorilor lui începea să vorbească oltenește, iar bătrânii povesteau că așa făcea și moșul său Matei Vodă. Roaba țigancă mută strângea talgerele unele peste altele. Domnul izbucni: — Constantine, rogu-te oprește-te, că măsurași sala în lung și-n lat de o sută de ori, ca răposatul vodă Șerban. La Târgoviște ziseși, preacucernice? Ștefane, cheamă doi seimeni, să poruncesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
al vetrei. În mijlocul încăperii, patru femei, una foarte bătrână și altele trei din ce în ce mai tinere, ultima o copilă de doisprezece, treisprezece ani, stăteau pe jos în fața unei mese scunde cu trei picioare și meștereau la o pânză. O a cincea femeie, țigancă, le servea supusă fără nici o vorbă. Era muta doamnei Marica. Când intrară cei trei, pentru că omul călăuză dispăruse nu se știe unde, cele patru femei nu schițară nici un gest și Selin se miră de lipsa lor de politețe elementară, dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dorobanții în vremea lui Constantin Vodă Cârnul, de l-au ucis pe Papa Brâncoveanu, tatăl lui Constantin Voievod, au vrut să-l omoare pe vodă care era prunc pe atunci. Dar i-au potolit pe ticăloși, dându-le pruncul unei țigănci roabe, una Zamfira. Blestemații au ucis copilul țigăncii, lovindul de peretele cerdacului. De atunci se spune că, dacă n-ar vărui zidurile de fiecare Paște, ar apărea pata sângelui nevinovat vărsat. Selin acum urca două câte două trepte deodată în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
l-au ucis pe Papa Brâncoveanu, tatăl lui Constantin Voievod, au vrut să-l omoare pe vodă care era prunc pe atunci. Dar i-au potolit pe ticăloși, dându-le pruncul unei țigănci roabe, una Zamfira. Blestemații au ucis copilul țigăncii, lovindul de peretele cerdacului. De atunci se spune că, dacă n-ar vărui zidurile de fiecare Paște, ar apărea pata sângelui nevinovat vărsat. Selin acum urca două câte două trepte deodată în albul turnului potopit de lumina ce intra prin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era mică, mică și subțire ca un lujer. Un boboc de floare minunată care s-a înălțat și s-a deschis în preajma mea, umplând cu râsul ei odăile Mogoșoaiei. Avea treisprezece ani când s-a însoțit cu mine și degeaba țigăncile mamii și ale soacrei mele o învățau cum să fie nevastă, ea le lăsa în voia lor și se așeza în foișor cu Alexăndria sau cu snoavele despre Chir, nepotul împăratului Midiilor. Citea, citea, silabisind cu glas tare și râdea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
știi? De un ceas e suferindă, nici lumina n-o mai poate îndura, și Sfântul Epitaf mai are până să fie gata. În două zile trebuie terminat să fie sfințit pentru Vinerea Mare, răspunse autoritar Ilinca. — E în odaia măriei sale, cu țiganca care-i face leacuri. Stă cu ochii închiși și nu vrea să vază pe nimeni, lămuri Ancuța. Ștefan înțelese pe dată că nimeni nu știa că doamna trimisese după ei sau mai degrabă după el. — Mă duc s-o văd
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să auză de copii. Se ridică vioaie, cu toată sarcina avansată care se ghicea prin veșmintele-i largi orientale, se îndreptă de spinare cu un oftat și părăsi rapid încăperea, ca să se întoarcă într-o clipă: — Du-te, e singură. Țiganca a plecat să fiarbă ierburi. Când a intrat, până să se împace cu întunericul, n-a văzut nimic, apoi, în odăița în care nu era alt mobilier în afară de patul mare cu polog din pânză subțire de borangic, a văzut-o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
orice e bun ca să-și justifice etimologia; se ridică peste tot, ca în vremurile cele mai bune ale mitologiei, temple pentru zeița din Paphos, din înaltul scării sociale și până la baza ei, de la românca cea albă cu păr mătăsos până la țiganca arămie cu pletele-i aspre, tămâia, delicată sau vulgară, arde zi și noapte pe altarele sale. La Șosea se afișează tinerii aflați în căutarea unei protectoare coapte sau cei care, fiind deja în posesia acestui sprijin rentabil, aspiră la o
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
luat alte cărți, hotărât să mă duc și să văd. Am găsit greu strada, dacă stradă se putea numi, câteva case răzlețe la jumătate de oră de mers pe jos de la capătul tramvaiului 1. Am intrat în curte unde o țigancă groasă și urâtă scutura ceva și am întrebat dacă acolo stătea Ilie Călărașu. - Aicea stă, îmi răspunse femeia cu o voce izbitor de mieroasă, față de urâțenia balaoacheșă a chipului ei. E la servici, dar trebuie să pice. Tu cine ești
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
trebuie să fii Marin, zise. De ce trebuia să fiu chiar acel Marin? De unde dracu știa? - Hai în casă, zise. - Da tu, zic, cine ești? - Sunt muierea lui! M-am posomorât. Va să zică asta era. Ilie se despărțise de Florica și luase țiganca asta. Am avut o ezitare. Să mai intru sau să plec? - Intră, zise ea, că Ilie trebuie să vie și el acuma. Săptămâna asta lucrează noaptea, de la unsprezece la șapte, dar după ce iese din schimb se mai duce și el
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Mă interesa acel secret și vroiam ca pe un drept al meu, să-l aflu. Poate de aceea îmi doreau unii să ajung rău? - Și i-a plăcut lui de tine?! am întrebat-o și am izbucnit în râs. Dar țiganca a zâmbit și ea, deloc turburată. - I-a plăcut, Marine, mi-a răspuns senină. De ce să nu-i placă? Sunt muiere tânără și știu să am grijă de-un bărbat. De Ilie trebuie să ai grijă. Așa e el. Așa
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
răspundea cu blândețe. Ar fi putut s-o ponegrească pe cealaltă. Oricum, părăsind-o pe Florica, nenea o fi ponegrit-o fără doar și poate, îl cunoșteam bine și gândeam că în orice caz n-a lăsat-o el degeaba. Țiganca știa, dar spre deosebire de altele din rasa ei, nu-i mergea gura la rele. - Și bordeiul ăsta, zic, plătiți chirie... - Plătim. - Și tu lucrezi undeva? - Lucrez! Sunt muncitoare la o fabrică de mobilă. Săptămâna asta sunt după masă. - Ai frați, surori
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
eram mesagerul unei împăcări, pe care poate o dorea, ci venisem... Ei, de ce venisem? - Ai fost și ai văzut-o? zise ea intuind că știam eu ceva, nu venisem de-a surda. - Da, am fost chiar azi. - Cine e? - O țigancă, zic. - Și pentru o țigancă, Marine? Pusese întrebarea ei spontan și cu un patetism simplu, ca și când era pentru ea un adevăr de nezdruncinat că o țigancă nu putea lua decât tot un țigan... și iată, tocmai ea fusese schimbată astfel
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
care poate o dorea, ci venisem... Ei, de ce venisem? - Ai fost și ai văzut-o? zise ea intuind că știam eu ceva, nu venisem de-a surda. - Da, am fost chiar azi. - Cine e? - O țigancă, zic. - Și pentru o țigancă, Marine? Pusese întrebarea ei spontan și cu un patetism simplu, ca și când era pentru ea un adevăr de nezdruncinat că o țigancă nu putea lua decât tot un țigan... și iată, tocmai ea fusese schimbată astfel... Dumnezu i-a făcut pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ceva, nu venisem de-a surda. - Da, am fost chiar azi. - Cine e? - O țigancă, zic. - Și pentru o țigancă, Marine? Pusese întrebarea ei spontan și cu un patetism simplu, ca și când era pentru ea un adevăr de nezdruncinat că o țigancă nu putea lua decât tot un țigan... și iată, tocmai ea fusese schimbată astfel... Dumnezu i-a făcut pe oameni diferiți, de ce să se amestece între ei? Valul de fete și muieri care intrau și ieșeau din schimb se subțiase
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
se întunecă, ceva străin pune stăpânire pe ei, le spulberă frumusețea privirii, le ia surâsul, le chircește sufletul și le desfigurează chipul. Aș fi vrut s-o văd că arată ca înainte și i-am răspuns: - Și ce dacă e țigancă? Parcă dacă ar fi fost o prințesă ți-ar fi părut mai bine? Ne-am urcat în tramvai și ne-am așezat. O tristețe gravă, care îi mai armoniza chipul ei pe care îl știam frumos, se așternuse peste trăsături
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
neașteptată. Dar trăiești cu cineva, îi spui c-o iei, că vrei să-ți facă casă... De ce îi mai spui? Mai bine taci! - Da ce s-a întîmplat cu el? zic. I-ai făcut ceva? - Nu i-am făcut nimic! - Țiganca nu te-a vorbit de rău, dar mi-a spus că ea știe să aibă grijă de-un bărbat. Că așa e Ilie, trebuie să ai grijă de el. - Eu n-am avut grijă? - Eu știu? Așa i s-o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fi părut lui. Florica rămase tăcută. - Nu l-am gâdilat la tălpi, spuse ea deodată, sarcastică, și frumusețea pe care i-o cunoșteam străluci intens pe chipul ei. Țineam la el, dar așteptam să facă pasul. De ce nu-l făcea? - Țiganca e foarte mieroasă, zisei și izbucnii în râs. Dar ea avea lacrimi în ochi și rămăsei și eu tăcut. Într-un târziu o întrebai: - Și tu ce ai acuma? - .. . Am plecat din sat tot din pricina unui nătărău zise ea deodată
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
neroadelor și a urâtelor, să rămână singure. - Parcă ai fi o babă, îi spusei râzând din nou. Ai să te califici și o să-ți găsești tu un băiat cu care să te înțelegi. - Dar cum, zise ea, chiar cu o țigancă?! - Ei, asta e acuma, hohotii eu. Asta te doare pe tine! Dacă o să-ți spun că e grasă și urâtă, te pomenești că nu mai dormi trei zile... Izbucni și ea în râs. - Chiar așa, grasă și urîtă? Eu credeam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vrei să știi, spusei eu îmbătat deodată de propria-mi știință despre viață, pe care nu înțelegeam de unde o aveam, Ilie te-a iubit sincer, cât a putut și el, pe urmă n-a mai putut și a plecat. Pe țiganca aia nu trebuie s-o iubească. Tu ești de vină! Acum ai înțeles? Nu înțelegea. - Marine, ce spui tu n-are nici un rost... Ilie ținea la mine și eu nu pot să înțeleg ce l-a apucat de-a fugit
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]