3,981 matches
-
pe ăsta din urmă ibovnicul moldovencei, îl dă prin mașina de tocat și-l face carne de mititei. Că celălalt, de la "Ponositul", cu care, între timp, v-ați mutat târtițele la "Geamuri multe" să ciuguliți, din niște borcane de iaurt, țuică de lanț (adică țuică d-aia, în care gestionarul a părăsit să ruginească o bucată de lanț ca să-i dea țuicii nițică tărie) se desface iarăși în 13-14 bucăți... În aceiași clipită, năpădește în Avrig, se înfierbîntă în Homorod, pune
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ibovnicul moldovencei, îl dă prin mașina de tocat și-l face carne de mititei. Că celălalt, de la "Ponositul", cu care, între timp, v-ați mutat târtițele la "Geamuri multe" să ciuguliți, din niște borcane de iaurt, țuică de lanț (adică țuică d-aia, în care gestionarul a părăsit să ruginească o bucată de lanț ca să-i dea țuicii nițică tărie) se desface iarăși în 13-14 bucăți... În aceiași clipită, năpădește în Avrig, se înfierbîntă în Homorod, pune de-o jucărie, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ponositul", cu care, între timp, v-ați mutat târtițele la "Geamuri multe" să ciuguliți, din niște borcane de iaurt, țuică de lanț (adică țuică d-aia, în care gestionarul a părăsit să ruginească o bucată de lanț ca să-i dea țuicii nițică tărie) se desface iarăși în 13-14 bucăți... În aceiași clipită, năpădește în Avrig, se înfierbîntă în Homorod, pune de-o jucărie, în patru, la Răcăciuni... cotîrcește chelnerițele din Dudești... o șterge cu chitanțierele șefului de post din Pucioasa, halește
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și negriciosul. - Ce te rînjești?... Și de grija noastră, te pomenești că pitește ea sticloanțele, printre blesteme!... Juca-o-ar în călcâie toți plutonierii! Plimba-mi-aș peleul peste coliva ei. Și... - ...Scurge-i-s-ar dintr-un ochi rom, iar dintr-ălălalt țuică! - Corect, boangă! Să nu i se scurgă?! - Să-i șiroiască... - Tîrî-mi-aș casa de copii pe sufletul cui nu-mi dă dreptate! - Eu ți-aș da... Că pe tine ciohordoaiaca nu te-ar angaja la gândaci. La mecla ta de pervers
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și pe-a mea, pe a de-a patra, eu, fiind singur, și bănuind-o și pe Netuța a fi singurea... sunam la ușa ei, echipat doar în chiloți. Șpreiat... C-o sticlă de vin și c-o sticlă de țuică, poreclită "Pensionarii dă să fugă!" Atîta-i de dăunătoare la etică și echitate... - Cum te cheamă, prietene? întrebă Amăgitorul, înfrînîndu- se să fredoneze. - Genel. Dacă nu deranjează clientul... Genel, dacă nu provocăm suferințe... - Auzi-i țațo: Genel!... Bagă mai departe, Genele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Talmudistul s-a ciucit, pe vine, să descifreze. "...E un campion complex și rafinat..." Unde citești asta?" Și mi-a relevat, reliefate în poleiala argintie, siluetele fumegânde parcă, ale unei retorte și ale unui cuptor alchimic. Pare un alambic de țuică" am îngăimat eu. "Practică o meserie transmigratoare și captivantă" mi-a decriptat, plecând de la un fascicol de lumini și-un sector de cerc, ca o anvelopă, decupat dintr-o reptilă asiată, străduindu-se să-și înfulece singură coada. "E un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Romîniei! Aș fi vrut să am un balon umflat cu ultima ta răsuflare. Să respir în fiecare an, de ziua mea, cîte-o gură. * În seara când te-ai prăpădit, mamei i s-au umplut sînii: unul cu vin celălalt cu țuică. Și de atunci ne dă să bem în fiecare zi cîte-un păhărel în cinstea ta. Și noi creștem voinici și frumoși. 316 DANIEL BĂNULESCU - Cum nu-i muiere? protestă grăsanul, sucindu-le tuturor înlemniților țestele, cu 30 de grade spre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fulgerului, să și-l pună în moalele capului, să pipăie și dânsul cucuiele cât oul de porumbel. Ba se vârâse și sub pat să aducă de-acolo și cărămida. - Nu te mai deranja, hotărâse trăsnetul, dând pe gâtlej țoiul cu țuică de Fieni. Îmbracă-te de sărbătoare și treci, în pas alergător, să te spiritualizez! Adică tot el domn, îl scotea de-acolo, către poartă, pentru a nu da foc și la casă. - Treci la spiritualizare! își amintea mama-mare că răcnise
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe la 8, că nu vine șeful.. este plecat la București! - Vedeți că sunt de pe alt șantier, altă întreprindere, să n-am probleme pe acolo ! - Las’ pe noi tu vino dimineața acolo! Am vrut să-i dau 10 lei de-o țuică n-a vrut să-i primească. - Lăsați, poate o să-mi fiți șefi într-o bună zi. A doua zi la ora 8, lătrat de toți câinii din curți și grădini, buldozerul străbătuse deja satul Greci, satul lui Gică colegul nostru
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
osoasă, aplecată de șale îi alungă din preajma lui și se depărta. Dulăii își scuturau lațele, mușcîndu-și puricii din blănile vechi. - Huo! Na pagubelor! strigă nevasta și aruncă bolovani după ei. Ceata se împrăștie. Se strânse apoi mai departe. Gunoierii beau țuică, plescăind din buzele arse de tutun. Sticla trecu din mână în mână. În jur se răspândi mireasma de prună veche, dulce-amăruie. Cel mai bătrân sorbi de-a-n picioarele, ștergîndu-și barba cu mâna lată și păroasă. Muierea se uita la el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trăgea oamenii ca ața. Cu timpul învățară și șoferii drumul cârciumii. Ăștia aveau bani și nu se uitau. Vestea că a deschis unul prăvălie în gura gropii se lăți. Aflară și oltenii de cărau zarzavat în mahalalele vecine. Stere ținea țuică bună, beai și-ai mai fi băut. Cârciumarul părea om cinstit, deși o mai boteza câteodată. Avea un român tocmit care-i aducea vin. Posomorât și ăsta, oprea carul, pornit tocmai din fundul Olteniei, desfăcea hamurile, dădea cailor de mâncare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Când însera, soseau cei de la rampă. Cu muieri cu tot, cu gîtlejele uscate de fumul gunoaielor, osteniți. Șoferii întorceau camioanele, trânteau ușile de tablă și năvăleau să se răcorească. Hainele miroseau a resturi încinse, dar nimeni nu se sinchisea. Aburul țuicii era mai puternic. Ciupeau în treacăt femeile de spate și goleau împreună cinzecurile. După câteva înghițituri, o lene binefăcătoare le cuprindea trupurile, râdeau cu bunăvoință, prostește, scoteau banii murdari și-i așezau pe mesele ude, și mai cereau. Hârtiile se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Aduseseră lămpi pe care le spânzuraseră prin pomi și legaseră câteva meșe puse cap la cap, acoperindu-le cu pânză. Scaune erau berechet. Stere cărase un butoi de vin, și nașul se îngrijise să-i spună de unde să târguiască niște țuică de-i plăcea lui, la damigene. Se întuneca, și mesenii începură să se așeze. Lăutarii se traseră mai într-o parte. Mireasa se așeză în capătul mesei, cu nașul, socrii mari cu ginerele. Iar se întristase și ofta din când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se împurpurau. Socrul ieși în prag și își chemă nevasta: - Adu o sticlă de rachiu, muiere, să ciocnesc cu băiatul! Cheam-o și pe Lina, să-și strângă ce mai are pe aici, că pleacă de la casa mea! Soacra le aduse țuica, o puse pe masă și ieși bocind. 41 Mireasa ședea lângă naș, privind peste ulucile umezite. Brutarul, beat, cânta cu glas stins la urechea vioristului, care-l ținea din arcuș: Mario, la nunta ta... Ofta rar și striga lui Ghiță
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dar ce mai fată! Stere șezu cu ele până la prânz. Nu se dezlipea de lângă Lina. Soacra și nevasta șefului deretecau prin odăi, așezau lucrurile aduse și parcă dugheana începea să se schimbe. După ce mâncară împreună, cârciumarul luă o damigeana de țuică și porni la gunoieri, să se cinstească cu ei. Femeile spălară vasele, măturară, așezară clondirele și întinseră hârtii pe rafturi. Cea tânără tăcea posomorită. Ar fi vrut să fugă cu maică-sa acasă, să se roage de dogar s-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pahar. Cerul coclise. Mirosea a gunoi ars. Grigore aprinsese un foc înăbușit. Limbile lui izbucneau din când în când și aruncau scântei. Auziră pasul bărbatului. - Păi eu mă duc, zise Aglaia. Stere fluiera. Intră închizînd ușa. Femeile simțiră mirosul de țuică. Bărbatul se ținea drept. Se așeză lângă Lina. Soacra se ridică și spuse că pleacă. Cârciumarul o rugă să mai rămână să mănânce cu ei, dar ea nu voi. O sărută pe Lina și o ținu multă vreme la piept
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
într-un sufertaș. Nu prea încăpeau multe. Le arăta cârciumarului, râzând moale: - Uite vecine, pentru mînji! Scotea pe rând fructele cocârjite, verzi, ținute iarna în paie până rodeau iar pomii. Își rupea de la gură să le cumpere. Abia avea de țuica lui. Nu bea mult. După ce dădea bună seara, cerea un dorobanț. Cu ce drag privea rachiul! îl sorbea rar, pe îndelete. Îi plăcea mirosul iute și curat. Când golea măsura, număra piesele de doi lei, le așeza pe masă, apoi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sfârșitul zilei, curtea negustorului se umplea de chivuțe și de gunoieri. Nu puteau să nu treacă să dea bună seara. De la un timp se abătuseră pe la circiumă și niște hoți de bolin-tineni. Nimeni nu știa cine i-a adus, mirosul țuicii sau vreun cunoscut. Treceau groapa în faietoane înalte, pline de garnițe cu lapte, descălecau din fugă, priponeau caii lor voinici de stâlpii gardului și intrau în prăvălie, vorbind în gura mare. Chipeși oameni, os de domn, nu altceva; aveau sprâncene
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
băieții de prăvălie. Mulți plecaseră, deschiseseră prăvălii și ei, ajunseseră. Mai treceau pe la el, să-i mulțumească. Fără ajutorul jupânului ar fi slugărit încă. Se ridicase și Stere. Începuse să doarmă în patul bucătăreselor și să bea pe furiș din țuica stăpânului. De ziua acestuia, la Sfântul Pantelimon, se adunau sus în odăile întunecoase toți cei de-l slujiseră. Nu-l blestema nimeni. Crescuse negustori. Îi aduceau daruri, picau cu nevestele, petreceau. Se uita Stere. Mai avea și el puțin. Îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lei, adunate în tejgheaua cea nouă de tablă. Câteodată își uita mâna în bani, mângâind alama sunătoare. Până vorbeau lucrătorii, îi așeza frumos, fișic după fisic, apoi îi răsturna pe o parte, să zdrăngăne. Îi era ușor acum să toarne țuica în cinzecuri și să umple litrele cu vin. Gunoierii deschideau ușa, desupra căreia Stere atârnase un clopoțel. Acesta suna de câte ori intra cineva. Zgomotul vocilor amestecate, mai puternice sau mai scăzute, îi dădea o amețeală plăcută. Parcă toată casa era plină
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să le dai, Stere, pe datorie? 90 - Nu fi proastă. Tot la mine trag. Băutura e ca lucru de leac: și de te-ai făcut sănătos, tot ai mai vrea. Și, apoi, îi mai încurc la socoteală: bea unul cinci țuici, eu îi trec șase. El de unde să știe? La plată, zic: "Atîta face!" Dă, că nu simte. Jupânul meu spunea, Dumnezeu să-l țină: "Lasă pe alții să se înghesuie la petreceri. Tu strânge bani și-ai să vezi pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aflase ce fel de om este, și nu știa cum să vorbească cu ea. Când intra în prăvălie, se pierdea. Linei i-a fost greu să bage de seamă. Untarul venea la timp nepotrivit, devreme. Dacă dădea de Stere, arunca țuica pe gât cât ai clipi, răsturna piesele de aramă pe tejghea, și pe aici ți-e drumul. Când o găsea pe ea, se încurca socoteala. Femeii nu-i trecuse prin cap una ca asta la început, dar prea era focos
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu degetele subțiri și albe. Linei îi era mai mare rușinea. Intrau alți clienți, se uitau la bolintinean: lucrul dracului, ei singuri în toată prăvălia, tineri 96 amândoi, sărea în ochi. Lumea începuse să vorbească. Ilie mai glumea la o țuică cu ceilalți, scăpa câte o vorbă. Stere n-avea de unde să știe, degeaba bătea șaua și Spiridon, clătinând din capul său mare și sorbind cu zgomot din țoi. La urma urmei, fiecare cu treaba lui! Cârciumarul intrase în viitoare. Umbla
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zică, de frică să nu-l supere, c-așa-i făcută lumea asta: pe-ăl de-ți dă, nu poți să-l miști nici cu o privire! Și pe urmă, cum să știi a doua zi dacă ai băut două țuici sau trei? Că te mai lua unul, altul deoparte, ciocneai, n-ai mai fi plecat. Stere își făcea datoria în foile lui. Pe lucrători îi aflau repede și nevestele. Treceau cunpul înfofolite în broboadele lor de lână, se uitau prin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
odrasla de mină și apuca iar țoiul. In prăvălie era cald. Fumul de tutun înnegrea pereții. Mirosea a unsoare de bocanci și a rachiu. Copilul se uita la mușterii și nu spunea nimic. Câte unul îl îndemna să-i guste țuica: -Ia, zgaibă! Băiatul punea țoiul la gură și-l dădea peste cap. - Bravo, seamănă lui tat-său! râdeau ăilalți. Se supăra vreunul mai deștept: - De ce vă bateți joc, mă, de sufletul țâncului ăsta? De ce-l otrăviți? - Cine-l otrăvește?! îl
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]