198,372 matches
-
un efort pentru a face vizibil rezultatul muncii și acesta riscă să ascundă adevărul elevului, greu perceptibil la început. * Îmi place să înaintez cu pași mărunți. * Pedagogia constă în a însoți pe cineva pentru descoperirea propriului adevăr. În fond, poziția așa-zisului "maestru" este, în acest sens, măgulitoare. Îmi place istorioara aceea cu maestrul la care vine un elev și, de fiecare dată când bate la ușă spunându-și numele, maestrul nu-i dă drumul înăuntru până când, la întrebarea "Cine-i
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
dacă vreți... Or, forma balzaciană nu acoperă decît o foarte scurtă perioadă din istoria romanului. (Surîs sardonic) Fiindcă, înainte de Balzac, Diderot a fost un scriitor mult mai revoluționar! Și apoi Flaubert a creat "Noul Roman" în raport cu Balzac; la fel Dostoievski. Așa încît istoria romanului în occident este istoria revoluției permanente care a schimbat în fiecare moment, "romanul". Demonstrația este însoțită de un rîs atoateștiutor) Numai că acum prin Noul Roman (tonul devine dintr-odată serios) se înțelege o perioadă de reînnoire
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
vădit incitat): Dați-mi voie să reiau eu unele idei. Acești scriitori ai Noului Roman, cei incluși în listă, cei pe care i-am grupat la Editions de Minuit, Duras, Simon, Beckett... Pinget etc., ei s-au reînnoit în permanență, așa încît dacă urmăriți spre exemplu propria mea traiectorie, au existat vădite schimbări, unele chiar foarte radicale și în repetate rînduri. Între La Jalousie și Dans le Labyrinthe nu există decît o distanță de doi ani 1957-1959. Și totuși, sunt două
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
neapărat cu malițiozitate, să-l facă să se îndoiască, să resimtă unele incertitudini... să se rătăcească în labirintul structurii narative. Toate acestea și încă multe altele m-au făcut să mă gîndesc și la Borges... A.R.-G. (vădit satisfăcut): Așa este! Iată o influență pe care o accept întru totul... (regretînd parcă această adeziune spontană și deplină la opinia celuilalt, adaugă) numai că Borges nu a scris niciodată romane (reapare rîsul ușor disprețuitor). R.B.: Nu a scris romane iar eu
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
a scris romane iar eu mă refer doar la o anumită structură mentală... A.R.-G.: De altfel - știți, eram bun prieten cu Borges, - lui nu i-au plăcut deloc romanele mele. R.B.: Am să citez din nou una din așa-zisele "prostii" care s-au spus pe marginea romanului dumneavoastră: acțiunea din La Reprise se petrece în Berlinul imediat postbelic, distrus de război, fapt care în plan simbolic ar putea corespunde alternanței deconstrucție-reconstrucție. Romanul este însă și o autobiografie fictivă
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
mai mult sau mai puțin autobiografic și în mod particular, mai toți autorii Noului Roman și-au alimentat operele cu biografia lor. În cazul lui Claude Simon, acest lucru este evident, în cel al Margueritei Duras, la fel, nu-i așa, și chiar în cazul lui Pinget situația e aceeași. R.B.: Credeți cumva că elementul autobiografic poate constitui firul Ariadnei într-un posibil labirint de semnificații foarte bine elaborate foarte riguros stratificate? A.R.-G.: Nu. (pauză, eu aștept unele precizări
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
vîrsta lor. R.B.: O facilitate, o anumită frivolitate... A.R.-G.: Da, și frivolitate. În scrierile lor există multe povești despre cupluri: un bărbat și o femeie care se înțeleg bine sau nu se înțeleg, care se despart, nu-i așa? Poate că ei nici nu sunt vinovați, poate că epoca nu este favorabilă creării unei lumi noi. Poate că sfîrșitul celui de-al doilea război mondial a fost tocmai o epocă foarte favorabilă pentru "constructori". Lumea se afla în mod
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
a întrebat pe Fischer ce însemna pentru el meseria de editor. Asta se petrecea în anii '20. Și după ce s-a gîndit a dat următorul răspuns: să publice cărți pe care publicul nu le dorea. Ceea ce este minunat, nu-i așa? Pe cînd acum, există un fel de supunere față de imperativele pieții. Există chiar scriitori la care țin mult, Paul Auster de pildă. Poate că el este cel mai mare scriitor american în viață. Poate. Dar el este pe cale de a
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
obligația de subordonare a căruia intră inclusiv cărarea bagajelor de la scara vagonului de dormit la ușa taxiului din stradă. În relația dintre această majoretă decorativă, care e ziaristul de cultură, veșnic de serviciu, și solicitanții săi, lucrurile se întâmplă cam așa: toți o invită la baluri și recepții, prezența ei e obligatorie, dă bine, intră deja în decor. Dar când ajunge la fața locului, observă că nu ea e prezentă, ci cotidianul pe care îl reprezintă: a venit și România liberă
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
iar tu, la concurență cu catastrofele lor, vii cu un titlu de carte! Ești îngropat în hohotele lor virile de râs - lupi tineri, cu hălci zdravene între colți, sfâșiate din prada zilnică a realului ("Viața ca o pradă", nu-i așa?) - tensiunea planetară a găsit, în sfârșit, supapa de decompresiune și ție îți vine să intri în pământ de rușine că iar nu ești la înălțimea așteptărilor. Și asta ca în fiecare zi. Cât o să te mai tolereze șeful? Te întorci
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
ești, cu coaste cu șold cu tot, perire-ai cu tot, pă oală, pă boală, pă pistoale, pă p... toți în iale, pă lunei, pă macavei, pă marțolea cu fasolea [...], pă fus și pă toți cei, dacă vei fi credincios. Așa ziua de azi să te bată." Ion Istrate - Primul Occident - începuturile poeziei și teatrului în cultura română, colecția "Deschideri", seria Critică și Istorie literară, Ed. Paralela 45, Pitești, 154 p., 36.000 lei.
Despre începuturile literaturii românești by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15239_a_16564]
-
infames, și în fine Le Désordre des familles. Autorul Foucault dispare din aceste lucrări progresiv, arhiva celuilalt dobândind întâietate. Totul se petrece ca și cum s-ar produce o investire a operei de către arhiva celuilalt, arhivă a murmurului lumii, dacă putem spune așa. De fapt, sînt arhivele unui strigăt. Arhivele strigătului deținuților din anii '70, ale strigătului polonezilor, arhive ale prezentului nostru...
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
Poezii populare române, I.C. Hințescu, Petre Ispirescu, Iuliu A. Zanne, al cărui "corpuscul", Proverbele românilor, este "fără pereche în alte literaturi", Artur Gorovei, Lazăr Șăineanu, cu ale sale Basme române, din 1895, care "deține primatul în literatura europeană" și, tot așa mai departe, fiecare lucrare cu specificiul său, Adolf Schullerus, Verzeichnis der rumänischen Märchen (1928), Sabina Stroescu, Typologie bibliographique des facéties roumaines (1970), Corpusul ghicitorilor românești, elaborat de I. Cuceu, V. Florea, I. Taloș. Ovidiu Bîrlea continuă categorisirea instrumentelor de lucru
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
de făcut? (Cronicarul are o idee, mică de tot, dar utilă: înainte de orice, să nu exagerăm). Tot în Steaua, este reluată o emisiune de televiziune consacrată canonului literar la care au participat dnii Corin Braga, Ovidiu Pecican și Mircea Petean. Așa mai venim acasă după șocul textului dlui Poenar. * "...La Tîrgoviște, pe frontispiciul casei în care a văzut lumina Grigore Alexandrescu, se lăfăie firma Partidului Muncitoresc Român - Fi-liala Dîmbovița", scrie dl Tudor Cristea în editorialul Literelor de pe aprilie. În același număr
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
În secretul ființei lui, în tainițele inimii sale nemîngîiate, presimțim că este Nicolae Manolescu un nostalgic al Epocii de Aur", scrie dl Luca Pițu în FAMILIA din martie. Ce putem spune decît, cu titlul articolului dlui Pițu, Vorbe de șpriț? Așa se îmbată unii, cu vorbe, deși Cotnarul le era mai aproape. Poltronerii peremiste Explozie de bucurie în presa de la București că Jacques Chirac l-a zdrobit în turul doi al prezidențialelor din Franța pe extremistul Le Pen. Chiar dacă nu se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
proporțiile scorului de la urne "Franța a dovedit lumii întregi că n-a uitat că e Franța". În această formulă stângace apărută în presa de săptămâna trecută, recunoaștem o francofilie de o neîndoielnică sinceritate a ziariștilor români, mai credibilă decît toată așa-zisa noastră francofonie și decît declarațiile sforăitoare ale politicienilor. Cu această ocazie alegătorul francez, strivitor majoritar, le-a dat, indirect, o temă de meditație acelor editorialiști de la noi care au interpretat apariția lui Le Pen în turul doi drept un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
abundente și ele nu se limitează la avangarda istorică și Iulian Tănase scrie avîndu-i în minte pe Cortazar, pe Paulo Coelho, pe Flaubert, Boris Vian, Ortega y Gasset, Nabokov sau Thomas Pynchon. Aceștia citați și încă alții fac parte din așa-zisul Catalog al iubita fizicienilor profesioniști, premiați de membrii Senatului Institutului de Iubitafizică din București. Ca în celebrele utopii, în Iubitafizica se crează un tărîm imaginar și alternativ, căruia i se închipuie toate elementele. Există zeități ("supraființele iubitafizice"), ale căror
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
printre fericiri solidificate între certuri/ și spălat rufe/ ducîndu-mă la doctor/ luîndu-mi uniforma albastră de școală/ printre fericiri și uitare// și rîdea ș...ț". Am căzut în păcatul de a cita foarte mult, adică exact ce nu-mi place la așa-zișii critici de poezie. însă volumul Ioanei Nicolaie e entuziasmant pur și simplu și îmbie la citare. în plus nu e din familia poeziei despre care trebuie discutat foarte mult, textul în sine ridiculizează eventuala parafrază și asta e o
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
ele pozitive, sociale sau umaniste, sînt menite să constate și să sistematizeze domeniul la care se referă. Ele nu sînt menite să impună legi, ci să le identifice. Obiectele aflate în proximitatea unei planete nu sînt atrase de aceasta pentru că așa a vrut Isaac Newton. Tot astfel, dacă în română, spre deosebire de engleză, adjectivele se acordă cu substantivele pe care le determină, aceasta nu este urmarea deciziei vreunei Academii. în ceea ce privește științele pozitive, lucrurile sînt limpezi și nu există dispute, căci se referă
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
stat, el șantajează, el doarme pe banii boborului în fotoliile parlamentare. Și tot el e responsabil pentru devalorizarea leului, pentru apariția unei rubrici noi în nomenclatorul meseriilor - "căpșunar" -, pentru menținerea securiștilor în funcții importante, pentru nivelul draconic al fiscalității. Cam așa ți-l imaginezi, după enorma zarvă legată de el și de isprăvile lui. Dacă vă imaginați că aceste date corespund vreunuia din mai-marii țării, ați greșit. Dihania care a înghețat sângele în venele nației e câinele pitbull. Zeci de talk-showuri
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
înfrățește cu fălcile pitbull-ului. Mă îngrijorează în recenta Ordonanță de urgență mai ales un paragraf: cel în care se spune că, spre deosebire de cetățeanul de rând, forțele represive au dreptul să dețină câini ucigași, ba chiar să-i folosească în scopurile așa-zis "legale". E un alt fel de-a legitima asasinatul prin instituirea dublului standard: dacă ucide câinele unui particular omul e trimis la pușcărie, dacă omoară câinele polițistului, purtătorul de bulan e premiat. Se va spune, probabil, că nici un câine
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
fel de-a legitima asasinatul prin instituirea dublului standard: dacă ucide câinele unui particular omul e trimis la pușcărie, dacă omoară câinele polițistului, purtătorul de bulan e premiat. Se va spune, probabil, că nici un câine polițist nu omoară oameni nevinovați. Așa o fi, însă până la condamnarea definitivă nimeni nu e culpabil. Nici măcar automobilele 4x4 din care destui polițiști și-au făcut o armă de exterminare în masă. Aș aduce un amendament legii anti-pitbull: dacă tot se pun botnițe - o măsură la îndemâna
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]
-
apărare a suveranității naționale. Ce credeți despre asta? Limba are această funcție simbolică. Am un profund respect pentru deputat dar proiectul său este o greșeală politică. Toate legile de apărare a limbii din secolul 20 au fost promovate de dreapta. Așa s-a întâmplat în Italia fascistă, în Spania franchistă. Iar legea aprobată în Franța, deși fusese aprobată în timpul guvernării Mitterand (socialistă), a fost prezentată de un deputat de dreapta. Baza ideologică a politicii de apărare a limbii este naționalismul. Cred
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
versuri pe dinafară. L-am recitit și mai tîrziu, cu o anumită, tot mai rezervată, plăcere. Dacă nu l-am comentat niciodată, este din cauza frazei prin care, în finalul capitolului din Istorie, îl definește G. Călinescu: "El nu-i niciodată așa de liric încît să fie mare, niciodată atît de facil încît să nu fie poet." Mi s-a părut mereu că nu mai este nimic altceva esențial de spus. La șaizeci și cinci de ani de la moartea lui, pe 7 mai, Topîrceanu
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
la acestea o evidentă facilitate și un umor fără altitudine spirituală. Pe vremuri, Balada chiriașului grăbit sau alte anecdote versificate păreau să-i încînte pe cititorii lipsiți de gust artistic ori pe cei foarte tineri, doritori să-l imite. Tot așa, ingeniozitatea umoristică din Cioara ori din Rapsodii de toamnă era luată drept poezie adevărată. În definitiv, Topîrceanu n-a fost citit tocmai pentru poeziile lui bune și originale. Rapsodistul a fost preferat liricului. O etichetă pripită, reflectînd o proastă idee
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]