1,728 matches
-
Owl sînt corelate. Nu i-a spus că n-o să aibă odihnă pînă cînd nu va pune mîna pe dosarul de la Sid Hudgens și pînă cînd negroteii ăia nu vor fi trimiși la camera de gazare - vinovați sau nu. Ochii ațintiți pe ușa din spate a căminului studențesc: polițiști În uniformă Îi arestau pe amatorii de sex. Înăuntru: Bud White Într-una din misiunile sale „delicate“. Noaptea trecută Îi pierduse urma, iar Dudley s-a supărat foc. În seara asta o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui Cathcart. Probabil nu știa că Perkins a omorît-o pe fata aia, Janeway, dar voia să-l Împiedice pe White să fie implicat În principiile generale - voia să-l Îndepărteze de posibilele legături dintre Cathcart și Nite Owl. Toți ochii ațintiți pe Bud White. Fanaticul: — Bun. Dudley mă pune să-l verific pe Cathcart, pentru că Își Închipuia c-o să dau rasol. Dar cînd am cercetat apartamentul lui Duke, am remarcat că amprentele fuseseră șterse cu grijă și mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o traversează de mai multă vreme redacția, organizația noastră de partid, situație care e caracterizată adesea ca dificilă în discuțiile cu forurile superioare ce au premers această ședință? Cum se explică faptul că asupra noastră sunt acum - după cum se spune - ațintiți ochii, și chemați, și, din păcate, după părerea mea - dar nu asta e important acum - și nechemați? Lipsurile care ni se impută și pe care ni le imputăm au, fără îndoială, rădăcini mai vechi. Deși discutate, unele, în ședințele anterioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru clarificarea în mod organizat, deschis, partinic, așa cum e propriu comuniștilor, a acestei chestiuni. Subliniez, nu deplasarea menționată a generat lipsurile noastre - îmi este clar acest lucru -, dar, din cauza neexplicării la momentul oportun a unei misiuni în străinătate, s-au ațintit asupra noastră și acei ochi nechemați, dornici mai ales de senzații ieftine, întregul colectiv de la revistă devenind pentru ei, dintr-odată, un subiect asiduu de discuție, în care, așa cum se întâmplă, fabulosul a prisosit. Consider deci că lipsurilor noastre reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a fost refuzată - a fost să izbucnesc în plâns. Nu știu cât a durat. Tata m-a scos probabil din apă; mama coborâse în fugă din tribuna spectatorilor, unde se așezase împreună cu bunica și bunicul. Brațele ei mă înconjurau, toate privirile erau ațintite asupra mea, și totuși eram de neconsolat. Mi-au spus după aceea că părea că nu mă voi mai opri niciodată din plâns. Dar au reușit până la urmă să mă schimbe, să mă îmbrace și să mă mâne în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
felul acesta o să-i câștigi respectul. Ca la un semn, Fata Mortală s-a strecurat În Încăpere și m-a condus la biroul Mirandei. A fost o plimbare de numai treizeci de secunde, dar am simțit că toate privirile erau ațintite asupra mea. Mă urmăreau de după ușile reci de sticlă ale redacției și din direcția birourilor individuale ale asistentelor. O frumusețe de fată care lucra la copiator s-a oprit din lucru pentru a mă analiza, la fel un bărbat absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
plăcere vinovată, arunc o privire prin Chic și, de când m-am Întors din călătorie, citesc toate revistele turistice și... — Și citești și Runway, Ahn-dre-ah? m-a Întrerupt ea și s-a aplecat peste birou, cu o privire chiar mai atentă ațintită asupra mea. Întrebarea venise atât de brusc, atât de neașteptat, Încât, pentru prima dată În ziua aceea, m-a prins cu garda jos. Nu am mințit și nici nu m-am obosit să compun o explicație. Nu. După vreo zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
atâta greutate cât să-l mențină În poziție verticală, dar pășea cu grația surprinzătoare a unei dansatoare. Avea obraji strălucitori, iar inelul de logodnă din diamante perfecte, de multe carate, emana o incredibilă luminescență. Cred că mi-a surprins privirea ațintită spre el, pentru că și-a fluturat mâna pe sub nasul meu. — E creația mea, m-a Înștiințat zâmbind În direcția inelului, după care m-a privit. M-am uitat la Emily ca să aud o explicație, o cât de vagă idee cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
făceam și ei viața mai grea, căci asta făceam de fiecare dată când Întârziam câteva minute ca să mă relaxez și să mă liniștesc. Pentru că fiecare secundă În care eu lipseam nu era decât o nouă secundă În care Miranda Își ațintea atenția necruțătoare asupra lui Emily. Mi-am jurat că voi Încerca să mă port mai bine. Ai absolută dreptate, Em, și Îmi pare rău. O să Încerc să mă port mai bine. A părut realmente surprinsă și chiar oarecum mulțumită. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
persoană din Întreaga clădire pe care Miranda se grăbea Întotdeauna să o mulțumească. — Ahn-dre-ah! Ce e asta? Te rog să-mi spui ce Dumnezeu e asta? M-am repezit În biroul ei și am rămas Încremenită În fața mesei, având amândouă ochii ațintiți spre ceva care reprezenta, cât se poate de evident, prânzul pe care Îl servea ori de câte ori nu ieșea În oraș. O rapidă recapitulare mentală a dus la descoperirea că nimic nu lipsea, nimic nu fusese pus În alt loc decât cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o mână pe șoldul Înveșmântat În tweed și s‑a zgâit la mine. Liftul plecase fără asistenții de modă, prea Încântați să o vadă - și s‑o audă! - pe Miranda Priestly În carne și oase. Simțeam șase perechi de ochi ațintiți asupra picioarelor mele, care, deși relaxate cu abia câteva clipe În urmă, Începuseră acum să‑mi ardă și să mă mănânce sub dogoarea analizei intense a cinci asistenți de modă și a unei guru În domeniu. Încordarea provocată de călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că făceam pauză În relația noastră. Și mi‑am dat seama că azi avea să fie prima zi după mai bine de trei ani când nu stăteam de vorbă. Am rămas acolo, Înțepenită, cu mâna pe telefon și cu ochii ațintiți pe un e‑mail pe care Îl primisem de la el În ajun, semnată „cu dragoste...“ și m‑am Întrebat dacă nu cumva făcusem o greșeală Îngrozitoare când mă declarasem de acord cu pauza asta. Am format numărul din nou, hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o greșeală să stai jos Înainte ca semnalul de Încetare a pericolului să fie dat, dar brusc se simți moartă de oboseală. — Cum a fost schimbul? Întrebă ea, făcînd un efort să stea trează. Hughes dădu din umeri, cu privirea ațintită la bandajul care se Înfășura. — Nu prea rău. Stomac rupt și un ochi pierdut. — Și tu, O’Neil? — Patru oase rupte În Warwick Square. Kay se Încruntă. — Ăsta-i o melodie de music-hall, nu-i așa? — Howard și Larkin, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trandafirașul, rămas captiv în spatele zidului cenușiu. Ce se întâmplase cu el? Oare l-au rapus spinii si cucutele sau arsita verii lungi? Cine știe dacă mai trăia.. Inima i se strânse de durere. Floarea soarelui își leagănă amintirile, cu privirile ațintite pe flăcările jucăușe, de la gura sobei. O lacrima stingheră, îi alunecă pe sub gene. Oftează adânc. Vara e tare departe! Iubita soarelui Dacă ar fi să am un blazon aș folosi bineînțeles imaginea ei, a Florii Soarelui. Și dacă ar fi
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
apuc de epigrame, Ea, cu mâinile de cap!... Matrimonială Tipul care de vreo lună Dă anunțuri prin ziare, Are-o stare foarte bună, Însă nu mai e în stare... Cu soția la prezentare de modă Amândoi am stat cu ochii Ațintiți înspre modele; Ea, râvnind vreo două rochii, Eu, râvnind la cei în ele! La balul bobocilor Un boboc și o boboacă Au căzut de-acord “s-o facă”; El, având ceva tuleie, Ea, fiind (deja) femeie... După trei ani de la
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
urme de mușcături de la Ben - nu, totul e-n regulă - și apoi pornesc țanțoșă spre ședința cu Robin Cooper-Clark și alți administratori importanți ai firmei unde am de făcut o prezentare. Merge remarcabil de bine. Toți ochii din Încăpere sunt ațintiți asupra mea, mai ales ai nenorocitului de Chris Bunce. E clar că Încep să impun respect: tactica de a mă comporta ca un bărbat, de a nu pomeni niciodată de copii etc., a dat roade. În timp ce trec de la diapozitive la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Dumnezeu spre proslăvirea Sa și după voința Sa. 9. Acum, pentru a ști care este voia lui Dumnezeu referitoare la conduita de viață, creștinul trebuie să mediteze în sinea sa, în spiritul divinului său Învățător, și să aibă mereu privirile ațintite asupra învățăturilor celeste ale acestuia. 10. Aceste învățături conțin două puncte esențiale în care se regăsește întreaga Evanghelie și anume: I. Scopul lucrării pe care creștinul trebuie să-l aibă mereu prezent în minte pentru a-l urma cu neprihănirea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lor... Eu nu sunt ca majoritatea oamenilor. De-asta ești cu mine. Eu sunt fotograf. Nu trăiesc după regulile altora. Sunt ceea ce sunt. Iar tu ești egoistă. Trebuie să-ți revizuiești sistemul de valori. Zach apăsă pe frână și își aținti privirea în întunericul din Stone Canyon. Părea furios. Ce-i făcusem? — Nu te preocupă decât persoana ta, a ta, și numai a ta și nu te interesează decât dacă ți-o tragi sau nu. Termină, dracu’, cu-aceleași eterne probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mocheta bleumarin care acoperea în întregime dușumeaua și mi-am ridi cat-o pe pereți. Am încremenit pentru o clipă, apoi mi-am rotit privirea pe toți pereții, neîncrezătoare. Erau înțesați de portrete. Nenumărate portrete. Zeci de ochi necunoscuți erau ațintiți asupra mea din toate colțurile încăperii. Printre ele recu noșteam și desenele pe care mi le adusese, triumfător, atunci când mă vizitase acasă, să mi demonstreze că este un artist, așa cum este personajul meu din vis. — Am găsit! a exultat Eduard
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pușca lui veche. Invalizii din spitalul de la Klosterholtzen deveniră, apoi, pacienții unui lagăr de prizonieri nemți, pe care îi străjuiau un gard de sârmă ghimpată și soldățoi anglo-americani, nepăsători, molfăind tot timpul sugiucul acela american, numit mai târziu ciunga, și ațintind spre orice Friț, care dădea să le să vorbească, puști-mitraliere, cu o cadență de tragere nemaivăzut de rapidă. Tot mai sfioase în fața leșioasei dimineți de toamnă istovită, ce mistuie ierburile arse, cele din urmă steluțe se ascund în tainice urne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și murmură aparte, să nu priceapă și străinii cei de tot ciudați: Dumnealui e tot din alte părții ale lumii, nu-i așa? E din alte țări, nu-i de pe aici, așa îmi pare... A, dumnealui?..., a mormăit, complice, Iov, ațintindu-și căutătura către tovarășul său, cu plete crețe. După ce a cumpănit în minte, cine știe ce gânduri, răspunse cu un glas răgușit, care parcă-i venea din străfundurile gâtlejului: Știi, dumneata? Dânsul e Profet! Vartolomei nu se miră decât în sinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
alb care îi acoperise de o palmă pe amândoi. Privi fără să înțeleagă ceva spre insul de alături, care, sub plapuma de zăpadă, dormea, strângându-se tot mai încovrigat de frig și tot mai acaparat de voluptosul dor de hodină. Ațintindu-și ochii alburii și tulburi, Mesalina socoti că bancnotele care ieșeau dezordonat din buzunarul necunoscutului, risipindu-se printre frunzele de nuc, i se cuveneau ei, într-un fel. Găsind că așa e firesc, se apucă să le tezaurizeze după străvechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o pierdere importantă, adăugă el, cu intenția malițioasă de a o speria, cât mai eficient. Doamna nu întrebă nimic, așteptând să asculte altă năzbâtie de-a incorigibilului ei soț. Profesorul însă se eschivă, prelungind așteptarea musafirilor, care ședeau cu urechea ațintită din living, și oferi numai știuta și înțeleapta lui consolare, de necombătut în toate timpurile: Lasă, dragă, doar știi tu că Omenirea a păgubit de atâtea, suportând în decursul istoriei sale nenumărate nenorociri: cataclisme și războaie, vieți tinere năruite, averi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de acest antropolog extrem care era Sorin, era să se adune pe malul lacului din parcul Pădurice, unde găseau un zid Înalt zugrăvit În alb. Se așezau În fața zidului cu câte o pungă de aurolac la gură și, cu privirea ațintită pe albul imaculat, așteptau Înserarea. Când, efect al luminii farurilor sfâșiate de crengile arborilor din parc, pe zid se ițeau umbre dansând halucinante. Copiii se uitau la filme! Adunau În mintea lor beată fragmente din puținele producții vizionate la viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
repetați? Da, sunt la telefon. E a doua oară când încerc să iau legătura cu dumneavoastră, credeam că nu am să reușesc. Cum aflu ceva, vă caut imediat. Mulțumesc, moș Ilie. După ce închide telefonul, Marius rămâne multă vreme cu ochii ațintiți la peretele din față. Se simte paralizat. De-ar putea măcar să facă ceva, dar știe că este imposibil. Și asta este peste putința lui să îndure. În ciuda căldurii infernale ce poate să topească și metalul, este încercat de un frison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]