2,695 matches
-
direct în paradis. Ei își creează paradisul (de regulă) financiar prin intuiții remarcabile pe care apoi le transferă din posibil în actual folosind substanța inefabilă a sentimentelor dar și instrumentele democrației. Paradisul lor este clădit pe iadul celorlalți. Printr-o abilă țesătură de povești, se stoarce nu numai mila, dar și buzunarele trecătorilor. În orice societate ar trăi, omul are nevoie de povești, e suficient să ne amintim de Povestașul lui Mario Vargas Llosa. Maestrul înființează o fundație, Filantropica, un fel
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
influența peste hotare promovând democrația și dezvoltarea prin intermediul comerțului și al furnizării de asistență. Rezultatele în Europa Centrală și de Est s-au dovedit impresionante."96 În ultimii ani, europenii s-au simțit mai confortabil și s-au dovedit mai abili decât americanii în folosirea instituțiilor multilaterale. În parte, acest lucru se datorează experienței lor în dezvoltarea Uniunii Europene, dar și propriului interes de a impune limite multilaterale singurei superputeri a lumii. Dar oricare ar fi motivele, într-o lume în
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
că democrația liberală poate fi compatibilă cu moștenirea culturală locală poate avea efecte benefice similare celor prin care Japonia și Coreea au demonstrat în Asia că democrația poate fuziona cu valorile locale. Dar acest lucru cere timp, precum și o aplicare abilă a resurselor americane de putere blândă. La scurtă vreme după evenimentele de pe 11 septembrie, mulți americani s-au blocat în fața întrebării "De ce ne urăsc?" Răspunsul a fost că mulți arabi se tem, înțeleg greșit și se opun politicii S.U.A., admirând
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
devenit o piață în care consumatorul e teleghidat de și spre trebuințe artificiale. Totul e plastic dar și acest plastic ține tot de, vai!, opțiune! Nimeni nu te obligă să aderi la un ceva în care nu te regăsești, însă, abil, te obligă să te regăsești. Altfel devii anacronic, suspendat într-o lume care nu mai ține pasul cu propriul pas. Și totul are un preț. Corect, prețul e format liber și pe această piață, dar cererea și oferta sunt și
Profesorul, interfaţă la un nonsens – apologii, frustrări şi nostalgii subiective. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
Impulsul juvenil de a provoca ,,extraordinarul’’ (adică peripețiile memorabile) pune stăpânire de el. Nici următoarea întâmplare ,,minunată’’ prin care trece nu-l aduce la realitate, îndemnându-l la eforturi de a stabili reala identitate a tovarășului de drum. Premeditata ambiguitate abil manevrată care planează asupra întâmplării nu ne poate înșela. Enunțul’’ ideii fantastice este reluat și distribuit într-un nou moment epicpsihologic. Este momentul în care ,,opera’’ spiritului satanic atinge desăvârșirea, când starea de uimită încântare a eroului se confundă cu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Sistemului" japonez identificate de Van Wolferen în 1990 ca fiind atât de durabile. Astfel de evoluții au implicații importante pentru viabilitatea strategiilor realiste mercantile ale Japoniei. Citând precedentul Veneției din secolul al XV-lea, Heginbotham și Samuels afirmă că folosirea abilă a diplomației ar putea ajuta Japonia să prospere în urmărirea axiomelor realiste mercantile (Heginbotham și Samuels, 1999, p. 208). Într-adevăr, Tadokoro identifică gradul ridicat al sprijinului intern japonez pentru o poziție "conservatoare", ai cărei susținători se opun schimbării poziției
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
internaționale. Mai presus de toate, nu putem opri transformările pe termen lung ale balanțelor economice și strategice pentru că, prin politicile noastre sociale și economice, noi suntem cei care generăm aceste schimbări viitoare. Dacă acceptăm cu onestitate această transformare și gestionăm abil schimbarea relativă a poziției Americii în lume sau, dimpotrivă, dacă respingem și combatem această tendință seculară, insistând că SUA reprezintă o excepție ar putea fi cea mai mare întrebare strategică dintre toate. (Kennedy, 2001, pp. 77-78) Kennedy a continuat cu
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
problemă identică. Este o înclinație naturală a oamenilor să meargă, dacă nu sunt împiedicați de violență, către ceea ce este ieftin adică spre ceea ce, la o satisfacție egală, le economisește din muncă indiferent dacă acest lucru ieftin le vine de la un abil Producător străin sau de la un abil Producător mecanizat. Obiecția teoretică adresată acestei înclinații a naturii umane este aceeași în ambele cazuri. Atât într-un caz cât și în celălalt acesteia i se reproșează munca pe care o transformă, în aparență
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a oamenilor să meargă, dacă nu sunt împiedicați de violență, către ceea ce este ieftin adică spre ceea ce, la o satisfacție egală, le economisește din muncă indiferent dacă acest lucru ieftin le vine de la un abil Producător străin sau de la un abil Producător mecanizat. Obiecția teoretică adresată acestei înclinații a naturii umane este aceeași în ambele cazuri. Atât într-un caz cât și în celălalt acesteia i se reproșează munca pe care o transformă, în aparență, în inerție. Or, ceea ce o determină
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
injustă dacă, în loc să tolereze această impietate, ea ar ordona-o. Că e vorba, de pildă, de proprietate: principiul este că ceea ce fiecare a făcut prin munca lui îi aparține, chiar dacă această muncă a fost comparativ mai mult sau mai puțin abilă, perseverentă, fericită și, prin urmare, mai mult sau mai puțin productivă. Căci dacă doi muncitori vor să își unească forțele pentru a împărți produsul după proporții convenite sau să își schimbe între ei produsele, sau dacă vrem să facem altuia
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
bani nu are ca efect creșterea masei de lucruri utile. Ce raport poate să existe între acești doi termeni? Alimentele, veșmintele, casele, combustibilul, toate aceste lucruri vin de la natură și din muncă, dintr-o muncă mai mult sau mai puțin abilă care se exercită asupra unei naturi mai mult sau mai puțin generoase. Uitați însă o mare forță, care este schimbul. Dacă mărturisiți că este o forță, așa cum ați convenit când am vorbit despre cum banii o facilitează, trebuie să conveniți
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
poartă numele de douăzeci de franci și care își vor conserva acest nume pe tot parcursul deprecierilor ulterioare. Valoarea va fi redusă cu un sfert, cu jumătate; ele tot se vor numi monezi sau bancnote de douăzeci de franci. Oamenii abili vor avea grijă să nu își livreze produsele decât în schimbul unui număr mai mare de bancnote. Cu alte cuvinte, ei vor cere patruzeci de franci pentru ceea ce altădată vindeau cu douăzeci de franci. Dar oamenii simpli vor fi păcăliți. Vor
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
falsa monedă, orice formă ar lua ea, va fi pusă în circulație, deprecierea trebuie să survină și se manifestă prin creșterea prețului a tot ce poate fi vândut. Dar această creștere nu este instantanee și egală pentru toate lucrurile. Oamenii abili, vânzătorii de ocazie, oamenii de afaceri o scot destul de bine la capăt, căci este meseria lor să observe fluctuațiile prețurilor, să le sesizeze cauza și chiar să speculeze asupra acestora. Dar micii vânzători, oamenii de la țară, lucrătorii înfruntă întreg șocul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
adversarului printr-o bucată de sticlă prea groasă. Fără îndoială, imaginația mea este cea care, pentru a avea mai ușor dreptate, umflă teoria Monitorului industrial 55 până la proporțiile celei din Popularul. Ce închipuire că mari industriași, proprietari cinstiți, bancheri bogați, abili oameni de stat s-au transformat, fără să o știe și fără să o vrea, în inițiatorii, în apostolii Comunismului în Franța! Și de ce nu, vă întreb? Există destui lucrători, însuflețiți pe deplin de o credință sinceră în dreptul la muncă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
bun propriu, atunci oh! Comunismul îi oripilează. Înainte distribuiau Monitorul industrial, acum propagă cartea Proprietății. Ca să ne mirăm de acest lucru, ar trebui să ignorăm inima omenească, resorturile sale secrete și ce înclinație are pentru a se transforma într-un abil cazuist. Nu, domnule, nu ardoarea luptei m-a făcut să văd sub acest unghi doctrina protecționistă, ci dimpotrivă, tocmai pentru că o vedeam sub acest unghi înainte m-am angajat în această luptă 56. Vă rog să mă credeți; a extinde
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
om devine sclavul meu. El este tot sclav dacă, lăsându-l să muncească liber, găsesc mijlocul, prin forță sau prin viclenie, de a pune mâna pe fructul muncii sale. Primul gen de opresiune este mai odios, al doilea este mai abil. Cum s-a remarcat că munca liberă este mai inteligentă și mai productivă, stăpânii și-au spus: să nu uzurpăm în mod direct facultățile sclavilor noștri, să acaparăm produsul cel mai bogat al facultăților lor libere și să dăm acestei
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Fix, judiciosul autor al Observațiilor asupra, clasei lucrătoare; în 1847 pe Eugène Daire, căruia cititorii noștri îi cunoșteau savantele adnotații la Colecția principalilor economiști; în 1848, pe Rossi, acest spirit atât de minunat și de flexibil, acest popularizator atât de abil al teoriilor lui Malthus și Ricardo; în 1849, pe Fonteyraud, această vie și fermecătoare inteligență, una dintre cele mai scumpe speranțe ale economiei politice; în sfârșit, în data de 24 decembrie 1850, moartea i l-a răpit pe Frédéric Bastiat
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în știință a fost scurt, dar strălucitor. Înainte de el economia politică poseda fără îndoială inteligențe de prim ordin; ea avut spiritele sale creatoare, precum Quesnay, Turgot, Smith, Malthus, Ricardo, J.-B. Say; a avut de asemenea popularizatorii săi savanți și abili, cei precum Dupont de Nemours, Baudeau, Morellet, Droz, Rossi; dar i-a lipsit unul dintre aceste mari spirite care știa să ofere un tur atrăgător și original adevărurilor științifice; i-a lipsit un artist. În secolul al XVIII-lea, abatele
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dedicat științei sale. A rămas totdeauna un discipol și un recunoscător lui Socrate. Dialogurile sunt compoziții literare, relatări ale unor dezbateri între personaje cu vederi diferite, în jurul unor subiecte cu preocupări filosofice. De cele mai multe ori, în centrul acestor discuții, conduse abil, funcționează Socrate, un fel de purtător de cuvânt al autorului. J.S. Bach a avut douăzeci de copii (i-au trăit doar nouă). Când s-a căsătorit, Anna Magdalena, soția sa, avea 20 de ani (1720), era și ea muzician. Comportamentul
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
nici o ființă omenească nu ar fi cutezat a străbate acel câmp în acea noapte. Cu toate aceste evenimentele ce vor urma merg a ne dovedi contrariul. Chiar în acea noapte teribilă, pentru a căruia desciere pana nu e încă destul de abilă, viscolul și munții de zăpadă au fost nesocotiți. Urmele copitelor a unor cai vârtoși s-au găsit imprimate într-însa și chiar diformase munții ei gigantici. Sunt oameni - fie de bună, sau rea condițiune - pe carii nimic nu îi poate
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a lui Jones se bate cap în cap cu teoria lui Buzan, care continuă în mod evident materialismul waltzian al puterii. Redundanța anarhiei Aspectul cel mai paradoxal și cu cele mai multe implicații al volumului Logic of Anarchy este faptul că, redefinind abil parametrii waltzieni ai structurii, autorii acestei lucrări sfîrșesc prin a face redundantă asumpția anarhiei. Acest lucru năruie cel de-al doilea scop al teoriei lui Waltz, anume separarea legitimă a disciplinei relațiilor internaționale de studiul politicii interne. Diviziunile disciplinare nu
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pentru cel care deține puterea față de cel asupra căruia se exercită. Rezultatele educației de gen, ale stereotipurilor uzuale de gen determină identificarea femeilor ca fiind vulnerabile, inferioare. Ca atare, ele vor accepta protecția bărbaților, apreciați ca fiind mai puternici, mai abili decât ele în aproprierea de resurse și gestionarea lor. Violența simbolică se regăsește ca o formă de influențare socială atât a comportamentelor individuale, cât și a celor instituționale. Din perspectiva interacționismului simbolic, voi considera că relațiile sociale sunt rezultatele interacțiunilor
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
Plutarh nu conțineau de fapt nimic nou - Plutarh cunoștea deja esențialul acestora: ambiguitatea oracolelor, uneori chiar deplina lor obscuritate 3, explicații venite În urma unor oracole ratate 4, critici ale unor oracole celebre care nu ar fi decât rezultatul unor conjecturi abile precum oracolul care Îi sfătuia pe atenieni În timpul celei de a doua invazii persane să părăsească Atena și să se refugieze pe corăbii 1. Sunt probleme deja abordate de Plutarh, mai ales În dialogul De Pythiae Oraculis, unde critica oracolelor
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
doarme, se pălăvrăgește enorm, spre disperarea lui G. Călinescu. În tren se seduc tinere fete, ca în Cartea nunții a aceluiași. Ori numai se flirtează, ca într-o povestire a lui Topârceanu în care curtezanul e descurajat de o damă abilă cu pretextul că ea ar avea o operație deschisă. Tot Topârceanu descrie Acceleratul într-o poezie în care acesta apare destul de vertiginos. În tren se joacă și cărți, la Ionel Teodoreanu, sau se discută politică și strategie militară, precum la
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ilegală și pălmuirea unui procuror. Strategia mișcării socialiste, incipiente în 1914, impune acceptarea tranzacției, dar ceva se rupe în Gelu Ruscanu care își vede alterat simțul dreptății absolute și își pune capăt zilelor. Dramatic, oricum. Iar cei doi, buni avocați. Abil e și Nae Gheorghidiu în Ultima noapte.... El interpretează un testament în favoarea lui și îl acționează în justiție pe nepotul co-succesor. Evident, interpretarea „diagonală” e abuzivă și pretextuală. N-ar ține la instanță. Dar Nae câștigă fondul pentru că Ștefan, scârbit
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]