3,115 matches
-
condei de-amar. Când râd prăpăstii știi că nu există în mine-aprins de liniști niciun far, că lotcile-mi se leagănă întruna a rătăciri, cu închistări cu tot și că-ntr-un colț de cer îmi plânge luna. Câd râd abisuri știi că nu mai pot să-mi răsucesc spre tine nicio mare și niciun zâmbet să-l pictez în sare... Referință Bibliografică: În hohot / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1838, Anul VI, 12 ianuarie 2016. Drepturi de
ÎN HOHOT de AURA POPA în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380513_a_381842]
-
trransnistrene se găsește in Declarația de Independență și punctum, nu în cabinetul țarului de la Kremlin și nici a Cancelarului Germaniei s-au mai stiu eu care... Recunosc, că s-a ajuns pre departe, s-a adâncit această problemă într-un abis...din care, se pare, că e foarte greu să găsești calea întoarcerii. Depinde numai de Dorința și Verticalitatea liderilor din Chișinău..., mai mult de acel pe care-l vom allege Domnitor la următoarele alegeri... 30. Ce ați mai vrea să
CELE 30 DE ÎNTREBĂRI DE ACASĂ ALE SĂPTĂMÂNALULUI WWW.CUVANTUL.MD de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380442_a_381771]
-
are în ființa ta și cât de adânc e ea împletită cu bucuria de a trăi, bucurie care până atunci crezuseși că e autonomă și nu poate fi alungată de nimic. Nu e o suferință, ci o cădere într-un abis insondabil. Cuvintele des rostite de oameni: „viața nu mai avea pentru mine nici un rost”, și care până atunci ți se paruseră incredibile (cum să nu mai aibă viața nici un rost? e suficient să privești cerul! îți spui fără să bănuiești
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea, nu le recunosc, și nici mâinile întinse pentru mântuire. Oprește cuvintele și spaimele la marginea întrebării, oprește privirea la un pas de abis și nu mai lăsa diminețile să suspine ... Citește mai mult Aceasta nu sunt eu,strigam timpului ce mă însoțeaîn tăcere.Nici rănile și nici întemnițările dintredouă cuvintenu mi le-am dorit.Nu te mai furișa în strigătelede la miezul nopții
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea, nu le recunosc, și nici mâinile întinse pentru mântuire. Oprește cuvintele și spaimele la marginea întrebării, oprește privirea la un pas de abis și nu mai lăsa diminețile să suspine ... Citește mai mult Aceasta nu sunt eu,strigam timpului ce mă însoțeaîn tăcere.Nici rănile și nici întemnițările dintredouă cuvintenu mi le-am dorit.Nu te mai furișa în strigătelede la miezul nopții
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
de-acum, învie, Și n-o asculta nimenea...doar golul! Nespus de frumos e, să zbori ca-n visuri Și să înțelegi această ceremonie pură, Ca pe o lege simplă desprinsa din natură, Ce te poartă-n valsul alb, pește abisuri. Referință Bibliografica: Elegie / Elenă Negulescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2219, Anul VII, 27 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Elenă Negulescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ELEGIE de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379462_a_380791]
-
luciul mării, Plâng egretele și stârcii, Își înalță, valul, spuma. Farul trist, stingher, pe maluri, Își aprinde ochiul magic; Vin spre țărm, plutind, vapoare, Lunecând ușor pe valuri. Se aud în depărtare, Voci de zâne despletite; Cheamă-n larg, către abisuri, Rătăciții lupi de mare. Luna falnică iși cerne, Vise, temeri și dorințe; Pe nisipuri argintate, Faldul nopții, se așterne. Referință Bibliografică: Pe-nserat / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2328, Anul VII, 16 mai 2017. Drepturi de Autor
PE-NSERAT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379482_a_380811]
-
împătimit, Iubirea n-o va cerne nici veacul ce-o să vină. Visez prin ochii tăi la timpuri ce-au trecut, Sărutul meu alintă suspin de ne-ntâmplare, În nopți cu stele mute din dorul nost’ durut Plătim impozit zilnic pe-abis de resemnare. De norii își strecoară stihiile de sare Și umbre colorează zenitul dintre noi, De ei nu-ți fie teamă, un lied de alinare, Iubirii voi jertfi, cântând pentru-amândoi! Răniți ne despărțim și ne-mpăcam naiv, Ne-ncercănăm voit
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
refren împătimit,Iubirea n-o va cerne nici veacul ce-o să vină.Visez prin ochii tăi la timpuri ce-au trecut,Sărutul meu alintă suspin de ne-ntâmplare, În nopți cu stele mute din dorul nost’ durutPlătim impozit zilnic pe-abis de resemnare.De norii își strecoară stihiile de sareși umbre colorează zenitul dintre noi,De ei nu-ți fie teamă, un lied de alinare, Iubirii voi jertfi, cântând pentru-amândoi!Răniți ne despărțim și ne-mpăcam naiv,Ne-ncercănăm voit și-
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
frunza se destramă Sub palmele de brumă-n nopți târzii, Mă modelezi în lut păgân dând vamă Din trupu-mi alb, iubirii, poezii. Mă despletești cum nopțile de visuri Se risipesc sub brizele din zori, Și mă aduni cu pumnii din abisuri Să mă-mpletești, apoi, între culori. Și nu știu ce descântece rostești De-ajung din muritoare un mister, Ascuns în versul ce îl scrijelești Cu unghia ta pe coaja mea de cer... * Matematica sorții de Gabriela Mimi Boroianu 18.04.2017 Ne
NOSTALGIA IUBIRII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379594_a_380923]
-
din nectarul caișilor ninși. Întorc iar clepsidra, durerea să curgă Fluidă, ca mierea ascunsă în stup, Nevolnic mi-e trupul pe ruguri Când patimi, în mine, sălbatic erup. Zenitul mă cheamă, să-i mângâi lumina Cu ochii, scântei pâlpâind în abis, Mă-nalț înspre tainica zare Cu sufletul-mugur întors dintr-un vis. Apusul mă-nvăluie-n mantia-i arsă De doruri, de patimi, de ani furtunoși, Copilul din mine învie În munții ce freamătă liberi, frumoși. Referință Bibliografică: Copilul din mine învie / Curelciuc
COPILUL DIN MINE ÎNVIE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379599_a_380928]
-
dor mă încovoi. M-ai trimis carte să-nvăț, la război doar m-am jucat, dorul urlă în juvăț, războiul l-am aruncat. Carte să-nvăț m-ai trimis, n-ai vrut la război să țes, doru-n mine e-un abis, nu din carte l-am ales. De știam ca tine-a țese la război, nu să citesc buchia cărții pe-nțelese, rămâneam să te-ngrijesc Și-ți făceam pături frumoase, te mândreai și tu cu ele: uitați fata mea cum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
dor mă încovoi.M-ai trimis carte să-nvăț,la război doar m-am jucat,dorul urlă în juvăț,războiul l-am aruncat.Carte să-nvăț m-ai trimis,n-ai vrut la război să țes,doru-n mine e-un abis,nu din carte l-am ales.De știam ca tine-a țesela război, nu să citescbuchia cărții pe-nțelese,rămâneam să te-ngrijescși-ți făceam pături frumoase,te mândreai și tu cu ele:uitați fata mea cum țesenu-i așa că nu sunt rele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
acest sens: 1) Extraordinar de complexa celulă vie, despre care, în cartea Evoluția - o teorie în criză, Michael Denton spune: „Între o celulă vie și cel mai ordonat sistem nebiologic, cum ar fi cristalul sau fulgul de zăpadă, există un abis atât de vast și absolut, cum nu ne putem închipui”. Da, căci în sine fiecare celulă constituie un univers în miniatură: Conține până la două sute de mii de miliarde de molecule perfect sincronizate întru atingerea scopului funcțional, iar instrucțiunile înscrise în
CE ANUME ŞTIM DESPRE NOI ÎNŞINE? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381043_a_382372]
-
decât dintr-o viață preexistentă!”) și nici de justețea afirmației lui Michael Denton din cartea Evoluția - o teorie în criză: „Între o celulă vie și cel mai ordonat sistem nebiologic, cum ar fi cristalul sau fulgul de zăpadă, există un abis atât de vast și absolut cum nu ne putem închipui”. ------------------------- George PETROVAI Sighetu Marmației 7 ianuarie 2017 Referință Bibliografică: George PETROVAI - ENIGMA VIEȚII - PARTE DIN SERIA INFINITĂ A ENIGMELOR UNIVERSULUI / George Petrovai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2200, Anul
ENIGMA VIEŢII – PARTE DIN SERIA INFINITĂ A ENIGMELOR UNIVERSULUI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381040_a_382369]
-
suntem constrânși) să renunțăm chiar și la desemnarea lui cu „Unu” și „Tot”, nemaifiind adecvate principiului nici măcar aceste determinații. Pe urmele lui Plotin, Damascius susține că, întrucât principiul nu devine nicicând obiect al gândirii noastre, singura modalitate de conștientizare a abisului ce ne separă de el o reprezintă divinația sau intuiția mistică a prezenței principiului. Este adevărat că niciun non-Unu sau lucru determinat n-ar putea exista dacă în același timp n-ar fi și Unu (la fel ca în cazul
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE PRIMELE PRINCIPII DIN FILOSOFIA ANTICĂ GREACĂ ŞI TAOISM (DAOISM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381045_a_382374]
-
vadă și lipsiți completamente de darul nativ de a împrăștia în mijlocul Cetății și în inima tuturor altceva decât spinii înțepători ai evidentei lor micimi interioare, nu voi scrie niciodată nimic, tocmai pentru că ei ... XXVI. MAGDALENA ALBU - BARITONUL NICOLAE HERLEA - DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENȚIAL, de Magdalena Albu, publicat în Ediția nr. 1223 din 07 mai 2014. „(...) arta sunetelor își reconfirmă permanent calitatea de liant afectiv fără de care societatea umană ar fi cu mult mai atomizată decât o cunoaștem.” MIHAI DINU De multe ori
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
Drumețule, oprește-te și vezi... Ed. Eminescu, București, 1999)] Zăngănitul lanțurilor răsună în celule ca niște psalmi pioși, prelinși în mătăniile chiliei, ce se înalță ca o mulțumire adusă lui Dumnezeu: „Salvarea, deci, e lanțul; și nu-ncerca să ieși,/ Abisul neființei se cască-n fața ta,/ Ci dus de geniul liber pe drumul fără greș, Pe poarta fericirii în lanțuri vei intra.// Miraculos e lanțul, principiul meu suprem,/ Îl aflu în gândirea și inima oricui;/ E lege, rațiune, metodă și
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ȚI-AM SPUS CĂ TE IUBESC? Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Atunci când ochiul nopții își înfășoară visul Pe tâmpla unei Eve, nemăsurând abisul, Amorul ce tronează peste un trup anume, E-o boală fără leac, însă poartă un nume. Și între două colțuri, opuse pe vecie, Ca două gânduri goale, dintr-o fotografie, Doar nesărutul cere, amarnic, îndurare Căpruiului din ochii întorși către
ŢI-AM SPUS CĂ TE IUBESC? de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381125_a_382454]
-
Poezie > Credinta > SUFLET VÂNDUT Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului SUFLET VÂNDUT Te-ai răzvrătit, și tot ce ți-a fost scris, ( Destinul tău), ai osândit și-acum Alunecarea cruntă spre abis E-aproape și... e unicul tău drum. Ai vrut să stăpânești, să ai puteri Și să nu fii, al nimănui, supus, Iar ce-ai promis, prin legăminte, ieri, Azi te doboară-n forță...Ești răpus. Când zări oculte sufletul ți
SUFLET VÂNDUT de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381129_a_382458]
-
jertfa și sfințenia lor întru Dumnezeu și Neam. Dar, Dumnezeu a vrut altfel. A revelat Adevărul pentru Libertatea și Iubirea lor jertfelnică. Paralel cu întâmplările și numele personajelor cărții, întâlnim Drumul Sinelui lui Ianolide, presărat cu prăpăstii, cu prăvăliri în abisuri, cu retezări de bezne, cu neteziri de creste, cu aripi ce ating azururi, cu limpeziri serafice de Rai, cu ruga de foc a celui nebun întru Hristos, căci: „Dumnezeu Și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
Acasa > Poezie > Credinta > O ALTĂ GENEZĂ Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2165 din 04 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului O ALTĂ GENEZĂ Cad stelele-n abisuri, și luna stă să cadă, Se duc la începuturi, se-aruncă iar în haos, Și-au întrerupt lumina și merg un pic să șadă Să-și potolească-o clipă dorința de repaos. Chiar Soarele se stinge și-adoarme în tăcere
O ALTĂ GENEZĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381144_a_382473]
-
mei prieteni, cei mai tineri (lor le pasă)... XXVIII. ZÂMBEȘTE IUBITO, de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1636 din 24 iunie 2015. Zâmbește, iubito, și-aprinde sclipirea din ochii de vis, Zâmbește și-ascunde tristețea uitată de vremi în abis. Măruntele griji ce te-apasă le-aruncă cu șarm la gunoi, Zâmbește icoanei că drumul spre neant îl străbatem în doi. Zâmbește furtunii în treacăt, ce riduri pe frunte ne sapă, Gândind ca în viață sunt simple vârtejuri în cana
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
clipa oprește-o în loc. Arginți furișați pe la tâmple vor râde și cere tribut Oglinzii cu cioburi de viață și viață cu timpul pierdut. Simte, iubito, și-aprinde sclipirea din ochii de vis, Zâmbește și-ascunde tristețea uitată de vremi în abis. Citește mai mult Zâmbește, iubito, și-aprinde sclipirea din ochii de vis,Zâmbește și-ascunde tristețea uitată de vremi în abis.Măruntele griji ce te-apasă le-aruncă cu șarm la gunoi,Zâmbește icoanei că drumul spre neant îl străbatem
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
timpul pierdut. Simte, iubito, și-aprinde sclipirea din ochii de vis, Zâmbește și-ascunde tristețea uitată de vremi în abis. Citește mai mult Zâmbește, iubito, și-aprinde sclipirea din ochii de vis,Zâmbește și-ascunde tristețea uitată de vremi în abis.Măruntele griji ce te-apasă le-aruncă cu șarm la gunoi,Zâmbește icoanei că drumul spre neant îl străbatem în doi.Zâmbește furtunii în treacăt, ce riduri pe frunte ne sapă,Gândind ca în viață sunt simple vârtejuri în cana
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]