3,167 matches
-
devenind orbi sau surzi, impasibili? Simțim nevoia de a fi apărați, sprijiniți. Și aici intervine Cristos, Mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa păcatele lumii, Dumnezeu chemându-ne prin Duhul Sfânt să-i devenim discipoli, oricât de adânc ar fi abisul vieții în această lume. "Iată, eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți așadar înțelepți ca șerpii și simpli ca porumbeii"569. Având o formație umanistă cât de greu am găsit treptele necesare accesului la inima adâncă a
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de analogie inversă, cu cât problemele fundamentale ale metafizicii sunt învăluite de focul bengal al mitologiei 608, în forme uneori triviale și familiale, cu atât se stabilește o distanță mai mare între polul esențial și polul substanțial al manifestării, din cauza abisului dintre ei, dar plin de adevăr, învăluind o amplă sinteză a universului 609. La timpul când adevărul, lumina Cuvântului era accesibil oricui, muntele era locul pentru inițiere, când însă el s-a restrâns la o elită, caverna, peștera a devenit
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
singur Dumnezeu. Cu siguranță, însă, în multe dintre ceremonii și ritualuri, mă repet cu bună știință, se păstrează vechea Tradiție condusă de Marii Maeștri din timpuri imemoriale. Freud și misticismul Când trec punțile de somn Îmi rămâne numai visul și abisul, și abisul 658 Majoritatea autorilor din prima jumătate a celui de al XIX-lea secol, indiferent dacă aceștia ar fi aparținut domeniilor literare, științifice, artistice sau filozofice, considerau că misticismul ar fi apărut din natura superstițioasă și arhaică a ființei
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Cu siguranță, însă, în multe dintre ceremonii și ritualuri, mă repet cu bună știință, se păstrează vechea Tradiție condusă de Marii Maeștri din timpuri imemoriale. Freud și misticismul Când trec punțile de somn Îmi rămâne numai visul și abisul, și abisul 658 Majoritatea autorilor din prima jumătate a celui de al XIX-lea secol, indiferent dacă aceștia ar fi aparținut domeniilor literare, științifice, artistice sau filozofice, considerau că misticismul ar fi apărut din natura superstițioasă și arhaică a ființei umane. Ei
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ca întunecimile și gândirea ca lumina! Empedocle, Diogenes, Hippocrate s-au aplecat asupra somnului normal și patologic, Aristotel văzând în el o încătușare 672 și în același timp o evadare. Când trec punțile de somn,/ Îmi rămâne numai visul/ și abisul, și abisul 673. Somnul e mediul potrivit sustragerii de sub orizontul solar și intrării în metafizic. Pentru că dacă urmărim înlănțuirea dialectică a evenimentelor și succesiunea fazelor conștienței, în jocul mnemic al conștiinței cosmice interferată în subconștientul uman, observăm că nu imaginația
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și gândirea ca lumina! Empedocle, Diogenes, Hippocrate s-au aplecat asupra somnului normal și patologic, Aristotel văzând în el o încătușare 672 și în același timp o evadare. Când trec punțile de somn,/ Îmi rămâne numai visul/ și abisul, și abisul 673. Somnul e mediul potrivit sustragerii de sub orizontul solar și intrării în metafizic. Pentru că dacă urmărim înlănțuirea dialectică a evenimentelor și succesiunea fazelor conștienței, în jocul mnemic al conștiinței cosmice interferată în subconștientul uman, observăm că nu imaginația delirantă crează
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
experiențe mescalinice, dar ea este o îmbinare de mit, incantație și reverie descoperite în somnul poetului: Am văzut arhipeleaguri siderale și insule de vis/ Cu ceruri delirante deschise pribeagului rătăcitor./ Și-n aste nopți fără sfârșit când dormi exilul din abis/ Ce infinit de aripi ți-or da credința-n viitor?678. S-ar putea spune că visul reprezintă modalitatea noastră de limbaj în timpul somnului. Dialogul îl întreprindem cu noi înșine și cu memoria universală. Chiar Eminescu surprinde acest adevăr: Se
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
creației universale. Dar somnul e cel care amintește, care răscolește viața pe care de cele mai multe ori încercăm s-o ascundem în refugiile noastre nocturne. În adânc, unde uitare nu e/ și doar în vis pătrunzi/ prin al somnului fără de fund abis,/ tu mă aștepți în lacrămile de altădată.// Palidă reîntâlnire, singura clipă vie/ în trena lacrămilor de altădată,/ ți-ai însemnat locul pentru vecie/ în adânc, unde uitare nu e.// E mult de atunci și ești mereu aproape/ lângă izvorul limpede
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
căință-n mine suie./ Ziua e de prisos, noaptea e de lumină/în adânc, unde uitare nu e710. Faptul că lumina e de fapt inspirația poetică și ea coboară prin reflex noetic în subconștientul uman, faptul că ziua e antiteza abisului căruia îi aparținem și că aparantul haos e mai organizat decât ne putem închipui sunt concluziile poetului și o stea care ne poartă imaginația, precum un înger care ne protejează. Steaua din somn e Lumina în care la sfârșitul vremilor
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pentru maeștrii din Tibet. Böhme, maestrul urmat de Cantemir și Kelpius, ca să amintim doar pe cei născuți pe plaiuri carpatice, a fost inițiat în misterele egiptene dar și de sistemele mistice ale Sfântului Francisc de Assisi, Meister Eckhart, deci de abis, imaginând nemărginita genune. Spune maestrul: Relaxează-te un pic. Nu e ușor. Avem o nevoie naturală de a face întotdeauna lucrul corect, și credem că-l putem face lucrând fără încetare. E mult mai important să încercăm, să eșuăm, să
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
astfel principiul sentimentului cvasi divin al intelectului. Vidul reflectă deci unitatea celor trei arcuri reflexe create de Marele Arhitect în Om, iar Omul devine calea, Tao. Dacă noi suntem vid creator, acțiunea noastră este însă fără de sfârșit. El este un abis esențial unde putem vedea izvorul tuturor energiilor și ființelor lumii. Își îmblânzește duritatea, se desface din haos, își temperează strălucirea, se identifică celor mai mici atomi 772. Iată poesia frământând lumina din om într-un spațiu fără timp: Nu locuiește
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
este cel ce dă viață transmigrării haosului în ordinea lumii. Fii fericit când este haos în tine!775 spune filosoful și noi integrăm Cuvântul în realitatea palpabilă fără a ne desprinde prea mult de cele imaginare. Vid, Haos, Neant, Hău, Abis, fiecare e altceva. Și totuși... Nu locurile și timpul sunt Dumnezeu, care nu este limitat prin nimic. El, etern contradictio in terminis, își manifestă puterea ca unic nimic, vid și extaz, vid și tăcere, haosul metafizic ordonat în infinitul vid
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un vid ce se manifestă vizibil în realitate. Nu că l-am vedea pe Dumnezeu în toate, dar El este în realitatea fiecăruia. Se pare că vidul în poesie este întru totul legat de timp, de spațiu, de neant, de abis dar și de armonie, iar armonia cuprinde emanația vidului în unde vibratorii de sunet și lumină, de Cuvânt, adică de ordo ab chaos, de Duhul Sfânt ordonator al lumii create de Marele Arhitect al Universului pe calea arătată omenirii spre
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sare-n părți prea speriată/ somnului stârnindu-i groapa./ Să privim în ea? Ne-mbată.// Luciri repezi, mai precis/ săbii despicând lumina/ întrezărim la poartă-n vis/ unde ne veghează umbra.// Călare gândul, călare/ pe-un grifon, se prăbușește/ în abis și călărindu-l / cuvânt este și chiar este,/ lună este și nu este...789. Vrăjitorii Marelui Vid adresează cererile lor, vii și reale precum Lumina în care se scaldă, iar visele și premonițiile sunt ploaia de lumină ce nu poate
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
totuși umbra poate avea și alte culori: Verde-i umbra nepătrunsă/ Unde-o lume e ascunsă/ Și în umbra cea de veci/ Curgu-mi râurile reci/ Limpegioare, rotitoare,/ Având glasuri de izvoare 838. Și cum nu s-ar putea în acest abis în care suntem manipulați după toate probabilitățile și devenind martorii unei forme estetice de divinație. În umbre am putea citi omul și universul lui, un gen de chiromanție metaforică, căutând locul imaginar în care sufletul umbră ar putea fi sursa
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ordine. Dar pentru moment trebuie înțeleasă închinarea intuiției în fața deducției. Bulgăr de lut azvârlit dintr-o praștie oarbă, globul durerii îmi poartă în haos iubirea... Glasul pe ape nu-l auziți, nu-l credeți, nu-l pomeniți. Ce nemărginită iubire, abisul mă soarbe la sine, abisul îmbrățișează sfera aceasta, care e lacrima Lui. Plânsul pe ape nu-l auziți, nu-l credeți, nu-l pomeniți 881. Mai există un argument care confirmă faptul că raționamentul subconștientului nostru este pur deductiv. Dacă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
înțeleasă închinarea intuiției în fața deducției. Bulgăr de lut azvârlit dintr-o praștie oarbă, globul durerii îmi poartă în haos iubirea... Glasul pe ape nu-l auziți, nu-l credeți, nu-l pomeniți. Ce nemărginită iubire, abisul mă soarbe la sine, abisul îmbrățișează sfera aceasta, care e lacrima Lui. Plânsul pe ape nu-l auziți, nu-l credeți, nu-l pomeniți 881. Mai există un argument care confirmă faptul că raționamentul subconștientului nostru este pur deductiv. Dacă acesta ar fi fost inductiv
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și harului pe care Marele Arhitect al Universului a găsit de cuviință să i-l împărtășească. În casa profunzimii, alunecând prin lanuri de trandafiri, poetul plin de virtute astrală își arogă dreptul de a se îmbăia precum dragonii în apa abisului din iezerul Dianei. Dar nu aceasta este ceea ce își propune fundamental poetul. Gândirea sa misterioasă și prețioasă totodată este parte din manifestarea luminii de la origini. Teologic, este indispensabilă artei prin care se naște piatra, piatra pe care și Isus a
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a dăruit-o omului, profetului-poet. De aceea tot ce scriem reprezintă o mică parte din dumnezeire, așternem pe hârtie multe dintre ideile care nu ne aparțin, care vin din adâncul neexplorat al minții și care țâșnesc parcă din propriul nostru abis. Numai un condei hărăzit are acces la întruparea prin Cuvânt. Poemele rostite de mii de ani, textele care se referă la divin nu explică nimic din marile arcane îmbrăcate în aurite alegorii și totuși prin vers ele devin explicabile. În
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
bătu.... Dar ea plutește lin, făcând ocol, scoboară-ncet, dar nu-i simțeam plutirea decât de josși-n față-un vânt domol. Sub noi, la dreapta, s-auzea vuirea cumplitei guri făcând un zgomot mare, de-aceea-n jos plecai puțin privirea și-abisul mă-ngrozi cu mult mai tare, căci urlete-auzii, văzui și focuri și-ntreg mă strânsei ghem de spaimă mare. Ce-ascuns fu-ntâi văzui apoi pe-alocuri, precum roteam, trecând prin mari orori, ce-ntr-una tot sporeau din mii de locuri
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Voi nu mă turburați sub aripile-nălțate Nici corbii cât pe-un clopot de-alarmă-n zări afund. E o cetate cerul, ce-o-nchideți voi, răsfrânte; Dar cheia, noi s-o ținem, în suflet, ni s-a dat. Și noaptea se împarte, abis și slavă, între Iblis, îngerul negru, și Crist, omu-nstelat1333. Obișnuințele mentale pot fi negative și distructive. A judeca în mod sistematic, a condamna, a contrazice, a fi bănuitor, intolerant, de a vedea lucrurile într-o manieră pesimistă etc. sunt tot
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a împăratului Pho Hi. 415 Hugues de Saint-Victor, De arca mystica 416 Sfântul Paul, Ef 3:18 417 Franz Cumont, Misteriile lui Mithra, Herald, 2007. 418 Liviu Pendefunda, Contact internațional, 1992. 419 proba simțurilor (prin înfometare), a spaimei (arătându-i abisul) și a puterii absolute (dăruindu-i toate împărățiile lumii) evanghelia după Matei. În urma experiențelor, Isus spune: Fericiți cei ce cerșesc duhul, că a lor este împărăția cerurilor, fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia, fericiți cei ce flămânzesc
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Gavrilean, Eu nu mai sunt, Caravela Visului și Oglinda, Contact int'l, 1998. 786 Ion Alexandru Angheluș, Prinț și labirint în crepuscul, Contact int'l, 1995. 787 Noul Testament, Ef 3:17,18. 788 suntem fii ai văduvei (câtă asemănare între abisul masculin în care eternul vid feminin se aruncă după trecerea prin moarte a haosului pentru a se restabili ordinea și a zămisli fii ai luminii!). 789 George Gavrilean, De noapte, Caravela Visului și Oglinda, Contact int'l, 1998. 790 T.S.
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
o serie de sensuri (complexul lui Novalis), sensuri care pătrund poeticul (complexul Ofeliei). Aici naratarul are două soluții: aceea de a potența misterul lecturii, ori aceea de a-l distruge în totalitate. Peisajele sufletului vor deveni de natură siderală, dar abisurile sale închid obscurități care se sufocă chiar în preaplinul lor. Aici, opțiunea ar fi fuga de literatură, dintr-o criză de literatură, pentru literatură în matematică. Abordarea poeziei și a matematicii este posibilă pe două căi: „cea a diacroniei”<ref
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
speranța de „a rivider le stelle”, cum o spune Dante în ultimul vers al Infernului. Talpa Iadului bate dintr-o darabană pe care apare întinsă o piele de câine. Cum ne aflăm în Infern, fiara nu poate fi decât câinele abisului, Cerber. Acesta păzește intrarea în Hades, dar pragul fiind forțat de Ivan, Cerber trebuie să expulzeze pe oaspetele nedorit din infern. În loc să vadă moartea ca pe o necesitate augustă, condiționând viața, Ivan o consideră stupid ca pe un dușman personal
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]