26,173 matches
-
de către funcŃionarul public cu privire la bunurile pe care le administrează sau pe care le vând sub sancŃiunea nulităŃii relative; de către judecători, procurori, avocaŃi cu privire la drepturile litigioase a caror judecată este de competenŃa curŃii de apel din raza teritorială sub sancŃiunea nulităŃii absolute și a plăŃii de daune interese. Mai exista o interdicŃie stipulata de Codul Comercial în art. 397 prin care prepușii nu pot săvârși în nume propriu sau al altei persoane operaŃiuni comerciale similare cu cele efectuate în numele patronului decât cu
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_2693]
-
creat. Progenitură ideală, e stăpân pe fiecare dintre noi și va supraviețui tuturor nevrozelor pe care le trăim încercând să devenim aidoma lui. După ce vom crăpa, în amintirea celorlalți va rămâne el și nu noi, va rămâne partea de impostură absolută a fiecăruia, „adevărul“... Cine îl neagă, cine încearcă să îl sufoce, să îl ucidă sau, mai rău, să îl uite, îl regăsește în oglindă, prieten decăzut, urât, neînțelegând trădarea. Răzbunarea i-o simțim atunci când toate câte ni s-au adunat
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
apoi întrebați-vă care sunt legile universului în care trăim. * De fapt, mă simt mult mai familiar cu păcătoșii care nu se ascund după deget decât în prezența măgarilor virtuoși. Mofturile virtuții sapă fundătura oricărei culturi. Aceste specimene ale bătrâneții absolute, purtătoare de nihilism animal, trebuie izolate laolaltă într-o împărăție a mormonului universal, a cărui singură cultură este reproducerea fără plăcere. Orice abatere de la comandamentul acesta cheamă automat condamnarea trupului, mădularul de căpătâi al virtuții. Fără el însă, virtutea ar
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
persoane. Numai că, încercând să vedem ce este aceea o persoană divină, brusc cuvântul omenesc devine neputincios. Așa încât spunem că în Dumnezeu sunt trei persoane nu pentru a zice neapărat ceva, cât pentru a nu ne situa într-o tăcere absolută.“ Această probă de sinceritate, pe care o aflăm în Tratatul despre Sfânta Treime al lui Augustin (sfântul) (cartea a V-a, capitolul 9), dovedește că înțelesul noțiunii de cre dință, împreună cu tot câmpul ei semantic și teologic, este vid sau
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de vedere științific, și că nu este nici pe departe invariabilă ca viteză, pentru că nu se situează în afara spațiului și a timpului. Matematic însă, contrariul poate fi demonstrat. Ce relevanță are o astfel de demonstrație? Matematica nu este o categorie absolută a gândirii, cum tinde să ni se impună astăzi. Dar dacă existența unei lumi imaginare poate fi construită matematic, atunci confuzia între ceea ce poate fi imaginat și ceea ce poate fi conceput e maximă. * În a doua jumătate a secolului al
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
istorie întreagă, nu putea să nu adune în el fierea veleitarismului pe care l-a transmis urmașilor lui scriitori; în genele noastre urlă ca din gură de hidră setea de a fi confirmați, de a ne departaja cu o determinare absolută de suflul nefericit al „prostimii“, apucătura maniacă de a nu muri până nu punem fundul pe unul din fotoliile rezervate „marilor nume“. „Eu nu sunt nimeni, numele meu este nimeni!“ Când rostea vorbele acestea, Ezra Pound era târât într-o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ideal, absolut, atotputernic și atoateștiutor - iată ce nu vrem să înțelegem de când ne-am împotmolit într-o teologie suficientă, care se va disipa în indiferență cum se ridică ceața pe câmpuri, în noiembrie. Încet-încet, ne vom confunda cu acest om absolut, atotputernic și atoateștiutor, este inevitabil; apoi îl vom descalifica și îl vom reduce la tăcere. Pentru că nu avem nevoie să știm cine suntem decât în raport cu greșelile, cu eșecurile, cu frustrările sau cu interesele care fierb în noi. Omul ideal, modelul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
crea ca lume dis tinctă în interiorul lumii, nu face parte din viitorul conceput de energia obiectivă a lumii - așadar, este absurdă. Absurdul este însă spiritual și nu privește lumea. Omul este o ființă spirituală pentru că locuiește în punctul de perfecțiune absolută a lumii. Dacă omul nu ar fi o creatură absurdă, atunci locul perfecțiunii absolute a lumii ar fi absurd, și împreună cu el lumea întreagă. Absurdă este însă replica socială a lumii, creată de om, în raport cu punctul de perfecțiune absolută a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
energia obiectivă a lumii - așadar, este absurdă. Absurdul este însă spiritual și nu privește lumea. Omul este o ființă spirituală pentru că locuiește în punctul de perfecțiune absolută a lumii. Dacă omul nu ar fi o creatură absurdă, atunci locul perfecțiunii absolute a lumii ar fi absurd, și împreună cu el lumea întreagă. Absurdă este însă replica socială a lumii, creată de om, în raport cu punctul de perfecțiune absolută a lumii. Prin crearea replicii sociale a lumii, omul va distruge punctul de perfecțiune absolută
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
perfecțiune absolută a lumii. Dacă omul nu ar fi o creatură absurdă, atunci locul perfecțiunii absolute a lumii ar fi absurd, și împreună cu el lumea întreagă. Absurdă este însă replica socială a lumii, creată de om, în raport cu punctul de perfecțiune absolută a lumii. Prin crearea replicii sociale a lumii, omul va distruge punctul de perfecțiune absolută a lumii și se va mani festa numai ca energie subiectivă în prelungirea lumii, ca existență fără lume. Energia subiectivă nu este însă decât simulacrul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
absolute a lumii ar fi absurd, și împreună cu el lumea întreagă. Absurdă este însă replica socială a lumii, creată de om, în raport cu punctul de perfecțiune absolută a lumii. Prin crearea replicii sociale a lumii, omul va distruge punctul de perfecțiune absolută a lumii și se va mani festa numai ca energie subiectivă în prelungirea lumii, ca existență fără lume. Energia subiectivă nu este însă decât simulacrul ideal a ceea ce numim astăzi înțeles. Omul este o ființă morală pentru că nu poate concepe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mani festa numai ca energie subiectivă în prelungirea lumii, ca existență fără lume. Energia subiectivă nu este însă decât simulacrul ideal a ceea ce numim astăzi înțeles. Omul este o ființă morală pentru că nu poate concepe lumea în afara punctului de perfecțiune absolută în care locuiește. O ființă morală este momentul de perfecțiune a stării de existență subiectivă care s-a proiectat în punctul ideal al viitorului propriu. Factorul spiritual este absurd în raport cu lumea: lumea nu poartă necesitatea adevărului, lumea nu poartă necesitatea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
energiei obiective care alcătuiește lumea în energie subiectivă de substituție, încearcă actualizarea punctului ideal al viitorului conceput în prelungirea lumii. Miza este morală, pentru că orientează lumea către un înțeles pe care lumea nu îl are. Omul se proiectează în simulacrul absolut al stării de per fecțiune obiectivă a lumii ca moment ideal al absurdului. Principiul moral pe care se întemeiază manifestarea spirituală a omului evocă necesitatea stării de existență fără lume, în prelungirea lumii, pe care omul transfigurat în energie subiectivă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
o înzestrează cu sens. Lumea se dizolvă astfel în simulacrul moral al stării de existență prin care i se manifestă temeiul, energia obiectivă. Morala nu are sens decât dacă alcătuirea lumii este perfectă. Factorul spiritual generat de punctul de perfecțiune absolută a lumii în care locuim instituie adevărul ca argument al faptului că replica socială a lumii, ca lume distinctă a omului în interiorul lumii, are drept energie obiectivă morala, efortul de a concepe un sens pentru starea de dispariție obiectivă a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
are nevoie de lume. Dacă factorul spiritual prin care suntem oameni nu ar avea esență morală, moartea noastră nu ar avea nici un înțeles. Energia subiectivă în care ne presupunem s-ar confunda cu mecanica entropică a unui principiu al necesității absolute, a cărei perfecțiune s-ar anula prin înțeles. Perfecțiunea absolută nu are sens decât subminată de morală. Viața este anterioară lumii pentru ca lumea să se poată concentra în punctul perfecțiunii ei absolute, unde precedentul vieții se recunoaște în apariția factorului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
oameni nu ar avea esență morală, moartea noastră nu ar avea nici un înțeles. Energia subiectivă în care ne presupunem s-ar confunda cu mecanica entropică a unui principiu al necesității absolute, a cărei perfecțiune s-ar anula prin înțeles. Perfecțiunea absolută nu are sens decât subminată de morală. Viața este anterioară lumii pentru ca lumea să se poată concentra în punctul perfecțiunii ei absolute, unde precedentul vieții se recunoaște în apariția factorului spiritual. Formula „apariția vieții pe pământ“ este antinomică, dacă nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu mecanica entropică a unui principiu al necesității absolute, a cărei perfecțiune s-ar anula prin înțeles. Perfecțiunea absolută nu are sens decât subminată de morală. Viața este anterioară lumii pentru ca lumea să se poată concentra în punctul perfecțiunii ei absolute, unde precedentul vieții se recunoaște în apariția factorului spiritual. Formula „apariția vieții pe pământ“ este antinomică, dacă nu falsă; este, mai degrabă, vorba despre identificarea vieții de către lume prin transfigurarea energiei obiective în punctul perfecțiunii ei absolute. Această transfigurare are
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
punctul perfecțiunii ei absolute, unde precedentul vieții se recunoaște în apariția factorului spiritual. Formula „apariția vieții pe pământ“ este antinomică, dacă nu falsă; este, mai degrabă, vorba despre identificarea vieții de către lume prin transfigurarea energiei obiective în punctul perfecțiunii ei absolute. Această transfigurare are valoare morală, pentru că manifestă o intenție subiectivă de dobândire a sensului. Pentru lume, viața nu are înțeles, fiindcă viața poartă necesitatea omului, element care poate modifica viitorul lumii. Dar lumea nu comportă nici un alt fel de viitor
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
omul este o existență care nu are nevoie de lume. Este metafizică pentru că își construiește sfârșitul după modelul precedentului subiectiv al vieții, ca principiu al transfigurării tuturor lucrurilor. Dacă omul are un destin, destinul lui este să distrugă punctul perfecțiunii absolute a lumii în care trăiește, și poate chiar lumea întreagă, pentru a îl transfigura în eve niment subiectiv absolut, după modelul metafizic al replicii sociale a lumii, care își construiește sfârșitul. Sfârșitul este întotdeauna un eveniment obiectiv absolut. Fiindcă evenimentul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
un eveniment obiectiv absolut. Fiindcă evenimentul subiectiv absolut este transfi gurarea energiei obiective care alcătuiește lumea în energie subiectivă care se proiectează pe sine în absența lumii. Omul transfigurat în energie subiectivă prin moarte își poate concepe astfel punctul perfecțiunii absolute. Își poate concepe astfel înțelesul. Punctul perfecțiunii absolute a omului este existența în absența lumii, în simulacrul ideal al înțelesului. Evenimentul subiectiv al înțelesului deplin al omului nu se poate realiza decât prin consumarea punctului de perfecțiune absolută a lumii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
este transfi gurarea energiei obiective care alcătuiește lumea în energie subiectivă care se proiectează pe sine în absența lumii. Omul transfigurat în energie subiectivă prin moarte își poate concepe astfel punctul perfecțiunii absolute. Își poate concepe astfel înțelesul. Punctul perfecțiunii absolute a omului este existența în absența lumii, în simulacrul ideal al înțelesului. Evenimentul subiectiv al înțelesului deplin al omului nu se poate realiza decât prin consumarea punctului de perfecțiune absolută a lumii - sau, într-un registru mai barbar, prin distrugerea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
punctul perfecțiunii absolute. Își poate concepe astfel înțelesul. Punctul perfecțiunii absolute a omului este existența în absența lumii, în simulacrul ideal al înțelesului. Evenimentul subiectiv al înțelesului deplin al omului nu se poate realiza decât prin consumarea punctului de perfecțiune absolută a lumii - sau, într-un registru mai barbar, prin distrugerea lumii. Energia subiectivă nu se manifestă însă decât ca stare de existență subiectivă în punctul ideal al viitorului propriu, context în care această stare de existență are drept principiu simulacrul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în posibilitatea energiei obiective de a-și concepe starea de viitor (lumea lipsită de sens), în posibilitatea energiei subiective de a-și concepe înțelesul (posibilitatea creației lumii cu sens) și în starea de existență fără lume, care este punctul perfecțiunii absolute a omului. Înțelesul subînțelege factorul spiritual ca principiu moral al tuturor lucrurilor. O lume morală, întemeiată pe manifestarea înțelesului, este ea însăși o ființă morală. Înțelesul este momentul perfecțiunii absolute a omului transfigurat în existență fără lume, ca posibilitate de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în starea de existență fără lume, care este punctul perfecțiunii absolute a omului. Înțelesul subînțelege factorul spiritual ca principiu moral al tuturor lucrurilor. O lume morală, întemeiată pe manifestarea înțelesului, este ea însăși o ființă morală. Înțelesul este momentul perfecțiunii absolute a omului transfigurat în existență fără lume, ca posibilitate de creație a unei lumi morale, înzestrate cu sens. O lume morală nu este o lume perfectă, este doar o lume purtătoare de sens. Nici un fel de lume posibilă nu poate
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de pe planeta roz, Foarță și-a purtat cu sine imprevizibilul (între coperte) și consecvența (între volume). Sau viceversa. Ca să nu mai amintim de relativ recentele Rimelări, transplantate din paginile Dilemei Vechi în cele ale Editurii Cartea Românească. Poate că, la absolută rigoare, aceste volume și ritmurile în care ele se succed fac dovada unei teribile mașinării de instrumentat versuri. Perfecte prozodic, dar susceptibile - cu un termen imprecis - poetic. De ce nu aflăm nimic despre autor, în schimb înțelegem totul despre fractali, Caragiale
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]