2,175 matches
-
-ți mai aparțin, de aici și ușurarea pe care o simți, te-ai eliberat de o greutate ce devenise de nesuportat". Sábato ia literatura în serios; că și Schelling, vede în arta calea cea mai bună de acces la înțelegerea absolutului, care este lumea. Pentru el scrisul nu este o joacă, nu are nimic superficial, consideră literatura un "obiect grav, salvator, utopic, transcendent"109. Această obsesie este un afront la adresa iresponsabilității, a frivolității. Abordând literatura în acest fel, Sábato deranjează, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de mieux...", fugarul ia viața de la zero, creând, împotriva atacurilor furibunde, comuniste și fasciste, împotriva sărăciei și invidiilor, prin românele și eseurile sale, o operă în care locul central îl ocupă Omul cu majuscula, care trăiește toată viața cu nostalgia absolutului. O mare credință dispărea, "făcându-mă să simt pământul surpându-se sub picioare. Eram în pragul sinuciderii. Și atunci, m-am gandit din nou, cu nostalgie și fervoare, la matematică... Am retrăit aceeași fascinație a universului obiectelor eterne și incoruptibile
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de mult Sábato pe Don Quijote. Și în acest aspect Sábato se lasă influențat de suprarealiști, care credeau că, pentru a ajunge să cunoști ceea ce te neliniștește, ai nevoie de un personaj diferit de oamenii comuni, de cineva extraordinar. Fernando reprezintă absolutul râului, diabolicul, deși el însuși este un rebel care luptă, singur, contra tuturor celor care pun sub semnul întrebării însăși existența omului: "Mă consider o canalie și nu am nici un respect pentru propria-mi persoană. Sunt un individ care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu are încredere în om, considerând că omul nu se naște bun, așa cum îl vedea J.J.Rousseau, iar pe tânăr îl vede ca purtător de istorie, pentru că este începutul, iar istoria nu este, pentru Cioran, decat "o paradă de false absoluturi, o succesiune de temple ridicate cu acest pretext, o înjosire a spiritului în fața Improbabilului"101. De aici, concluzia, în spiritul sau tăios: "nu, e o greșeală fundamentală, e complet fals! Uitați-vă la copii, cât de răi sunt! Cred că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ei înșiși", când apare înțelepciunea și începi să înțelegi. Statuia enormă pe care o descoperă personajul lui Sábato, Fernando, este o zeița imensă (La Gran Deidad), cu corp de femeie, iar faimosul sau "Ochi Fosforescent", ochi al cunoașterii adevărului, al absolutului, în concepția lui Sábato, nu se află la cap, ci la ombilic. Ombilicul este o cicatrice, marca pe care o lasă cordonul ombilical, care îl leagă pe nou-născut de mama, din nou referințe la cele două simboluri care revin obsesiv
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spaniolă: Întotdeauna va exista un om care, chiar atunci când casă i se dărâma, este îngrijorat de soarta Universului". 2 Buenos Aires, 1999, p. 12. În românește: Am un respect sacru pentru artă și literatura, pentru că sunt singurele căi de atingere a absolutului condiției umane". 3 Paul Alexandru Georgescu, El Sin Par-Neasemuitul, articol apărut în "Adevărul literar și artistic", 24 iulie 2001. 4 Ernesto Sábato, Despre eroi și morminte, p. 274. 5 Otto Rudolf, Lo sânto. Sobre lo racional e irracional en la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sexual, conform acestei practici, trebuie să aibă caracterul unui ceremonial. Mistica erotică indiană presupune eliberarea omului de propriile sale limite, transformând aceste bariere în mijloace ale ascensiunii, în vederea atingerii perfecțiunii. În ceea ce privește riturile maithunei, scopul lor este acela de a anticipa absolutul Nirvanei, ele reprezentând o prefigurare a libertății și a beatitudinii sufletului mântuit, mukkha. Actul sexual nu este un impediment, ci singura posibilitate prin care se poate ajunge la libertatea concretă. Pentru împlinirea acestui deziderat, erosul trebuie transformat din instinct în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de adevăr, în fața acestui adevăr exploziv, a căuta refugiu în speculațiile metafizice (spirit absolut sau materie absolută) -prima făcînd din simbolul "sufletului" o realitate, cealaltă negînd existența reală a elanului amant nu este decît vanitate, eșec al spiritului subconștient motivat. Absolutul nu există și orice referire la absolut este: speculație metafizică. Nici spiritualismul teologic, nici materialismul științelor vieții nu pot da o soluție validă poblemei etice. Primul eșuează în moralism, celălalt în amoralism. Apariția din ce în ce mai clară deși la modul simbolic a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ca să eliminăm orice sentimentalism decît o speranță, o apropiere în infinit: ea nu este nici perfectă, nici absolută. Nefiind dumnezeu, ci om, sanctificatul, cu tot elanul său aproape supraomenesc, nu este absolut perfect. Nici apariția nu va fi vreodată perfectă. Absolutul nu există în temporal, acesta constituind însuși principiul relativității. Idealul lui director este perfecționare: evoluția permanentă. Cea de a treia persoana a treimii este speranța. Speranța simbolizată de cea de a treia persoană trinitară semnifică posibilitatea renașterii elanului animant în timpul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mai frumoasă. Altminteri, la ce bun toată truda și zăbava acestei vieți? Prin economie, omul încearcă să creeze o punte de legătură între materialitatea grosieră a realului fizic și spiritualitatea inefabilă a nivelului valoric interior. Astfel, nefiindu-i la îndemînă Absolutul, el se mișcă într-un mediu prin excelență ambiguu și dualist și caută să se integreze, într-un mod cît mai subtil, în acest mecanism de norme și interdependențe, de tendințe și funcțiuni, de valori și libertăți, pentru relevarea a
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
să definească realitatea în sine (Kuhn, Feyerabend, Foucault), dar nu putem accepta pentru aceasta ideea relativității absolute în care totul vine să se dizolve; la limită, concepția însăși de relativitate este relativă. Auguste Comte voia să substituie peste tot relativul absolutului, dar i s-a făcut remarca că un relativ care se universalizează nu mai este un relativ el se absolutizează. Relativitatea relativității este absolutul, care nu poate fi, din fericire decît apanajul divinității ... De aceeași manieră, dacă este legitim să
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
la limită, concepția însăși de relativitate este relativă. Auguste Comte voia să substituie peste tot relativul absolutului, dar i s-a făcut remarca că un relativ care se universalizează nu mai este un relativ el se absolutizează. Relativitatea relativității este absolutul, care nu poate fi, din fericire decît apanajul divinității ... De aceeași manieră, dacă este legitim să nu aplicăm la toate nivelurile de analiză aceeași logică, nu o putem nici încredința unei raționalități pur formale, care nu ar avea altă lege
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Editura Herald, București, 1997, conținînd texte teologice, astronomice, religioase și medicale, regăsite și în ma-nuscrisele descoperite la Nag Hammadi, ce au născut o nouă "Hermes-manie". Scopul scrieri-lor îl constituia inițierea novicilor în știința se-cretă, în vederea iluminării și identificării cu absolutul. Chintesența științei hermetice a fost astfel transmisă pînă astăzi, vizînd contopirea înțelepciunii lumești cu cea cerească, divină. Al doilea principiu al lui Hermes susține că fiecare ființă posedă un al doilea corp, eteric, format dintr-o substanță fină, invizibilă, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
darul divin al iubirii, care ardea în noi și ne înălța prin forța afecțiunii sale, suntem neputincioși în fața pro-priilor sentimente și sensibilități. Astfel, omul e legat în lume, pînă-și va descoperi șinele pro-fund în a cărui autoafectare pură trăiește viața absolutului însuși. Viața noastră e invadată de un nou umanism, moral, etic, imanent, dar agnostic și adogmatic, lipsit de Dumnezeu, deși nu e ateu. Valorile pe care am ajuns să le slujim sunt rupte de rădăcini, de transcedența originară. Dar nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
s-a perpetuat și răspândit prin literatură și moravuri în toată civilizația europeană, până în zilele noastre, e de origine cathară. În acel "trobar clus" al provensalilor și în conceptul erotic cavaleresc, femeia iubită e un simbol pentru a exprima atracția Absolutului, adică o nostalgie a dispariției, o sete de contopire, de pierdere în divinitate. Catharii nu iubeau creatura, ci principiul increat. De aceea, eros-ul lor e un dor de moarte."126 (s. n.) Cel puțin trei poezii din subsolul romanului (Cer
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
personaj ideal, din paradigma lui Hyperion, în vreme ce Fred Vasilescu nu e altceva decât rivalul său terestru, care reușește să se înalțe și fizic, și spiritual, la înălțimea mentorului său. Cătălina ni se înfățișează sub două ipostaze (ingenua cu aspirații spre absolutul celest vs. femeia carnală, <<chipul de lut>>), având drept personaje simetrice pe D-na T. și Emilia.263 Din perspectiva interpretărilor noastre, Ladima este "pământeanul", în sensul imaginarului bachelardian, și prima personae a Autorului, în vreme ce Fred întrupează a doua personae
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sculptate în lemn de la prora corăbiilor, meșteșug în care protagonistul Cippico excelează, asimilându-le figurii mitologice feminine care pare să conducă vasul, cu veșmintele umflate de vânt asemeni pânzelor, cu chipul și cu ochii goi spre niciunde, sfidând destinul sau absolutul; câteodată, spune Magris într-un interviu, acesta înseamnă și a dibui, a nu vedea și a nu voi să vezi, a înainta orbește, orbit poate de prea multă lumină, a iubi orbește. Este prezumția de a vedea absolutul în această
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
destinul sau absolutul; câteodată, spune Magris într-un interviu, acesta înseamnă și a dibui, a nu vedea și a nu voi să vezi, a înainta orbește, orbit poate de prea multă lumină, a iubi orbește. Este prezumția de a vedea absolutul în această lume relativă. La voia întâmplării este un roman-Argus cu o sută de voci ("alte voci, aceeași voce, un ecou fără de sfârșit" vorbind despre sfârșit), în locul celor o sută de ochi, care ocrotesc pe cine? ce anume? ce fel
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
insinuând că ar fi onanist ce i se adresează, între glumă și ofensă), în numele pariului său pe viață și pe moarte de a deveni cel mai important scriitor, demolatorul cosmosului pentru a-l înlocui cu o carte, un amant al absolutului, al suprafirescului, al demiurgiei gândului și cuvântului, asemeni lui Nietzsche sau hipergenialului personaj Leverkuhn, să zicem. Deocamdată se rezumă la bestiarul grupurilor de fete și băieți, la descrierea furtunilor hormonale și puțoismelor teribiliste (coșmarul discotecii și al obscenităților de noapte
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și Tractatus-ul, la Harvard, cu alți colegi care îl cunoscuseră pe Wittgenstein. Mai mult decât atât, dedicarea absolut onestă a lui Wittgenstein cercetării problemelor filozofice, marea lui seriozitate și cinstea lui absolută îmi apar drept unele din cele mai importante «absoluturi» din viața mea. Îmi aduc aminte că m-am gândit: Cum ar fi să fii cu adevărat dezamăgit de filozofie? Cum ar fi să crezi că încercarea lui Wittgenstein nu a avut nici o valoare; că nu a avut valoare încercarea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
spirit, adunarea acestora va putea să-și îndeplinească rolul de a reprezenta și apăra în fața titularului puterii suverane interesele membrilor colectivității. Se putea astfel realiza ceea ce el numea principatus ministrativus, adică monarhia constituțională, pe care o opunea și prefera statului absolut (principatus dominativus, principatus bestiarum). În acest fel Q.o.t. devine fundamentul colectivității celei mai bine organizate, în care suveranul sau puterea publică, în general, poate impune cetățenilor ceea ce este strict necesar pentru îndeplinirea obiectivelor instituționale, fără a-i priva
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
o nouă confruntare a stărilor: magnații s-au pronunțat pentru candidatul austriac, iar șleahta care venise la adunare înarmată, sprijinită de Jan Zamoyski era pentru Jagellonul Sigismund Wasa, moștenitorul tronului Suediei. Dieta s-a desfășurat într-o atmosferă de "fanatism absolut"463. De acum confruntarea șleahtei și celorlalte stări cu monarhia va căpăta o nouă dimensiune, care se va concretiza prin manifestarea dreptului de opoziție în cadrul adunării: liberum veto. Liberum veto s-a născut în dezbaterile Camerei deputaților din Seimul polonez
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în panoplia lirică figura lui Narcis, odată cu care se inaugurează în poezia lui Dan Laurențiu o rețea simbolică descinzând din mitologia romantică a geniului abstras din contingent, marcat cu "stigmatele puterii cu cearcăn dilatat" (Acum vocea de primăvară), ce survolează absolutul într-o aventură dramatică a spiritului creator. Oricât ar fi trudit de conceptele supreme, eroul acesteia așa cum este el înfățișat în Poziția aștrilor sfârșește prin a-și pune esența în slujba autocunoașterii, chiar dacă știe că finalitatea actului specular este tragică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu sugerează totuși starea necesară ingerării corespunzătoare a celor cincizeci și patru de poeme care vor urma. Tematica lor e prea serioasă pentru a fi consumată în grabă și cu atât mai puțin într-o manieră grobiană: erosul și tentația absolutului (ciclul de rerum amore), abstracțiunea și tentația filosofării (ciclul numele lucrurilor), poezia și necesitatea ludicului (secțiunea poetica, ars ludica). În rama poetică, toate sunt tratate în culori pastelate, în acord total cu o sensibilitate ingenuă: "" Desfigurările " lirice ale Oanei Lazăr
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de-a doua, "Misterele lui Sin", îi corespunde cifra 9 (asociată în alchimie Lunii ca oglindă a timpului și simbol al perfecțiunii), celei de-a treia, "Hermes printre zodii", cifra 8 (corespondentul lui Mercur/ Hermes, intermediarul dintre mintea umană și absolutul solar) etc. etc. Ceea ce dovedește, din nou, faptul că poezia semnată de Liviu Pendefunda este învestită de instanța auctorială cu aceleași atribute ca însuși Athanorul: întregul ciclu Poema monadelor și a trupului și, prin extensie, întregul ansamblu al creației sale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]