9,827 matches
-
elocința a fost una eminamente populară și practică. El cunoștea regulile artei oratorice, încât nici un scriitor grec creștin nu i s-ar fi putut compara, iar aceste reguli le aplica cu cea mai mare libertate. În discursurile sale, întâlnim argumente abstracte, puțină filosofie, dar mai ales imagini, comparații, argumente familiare. Cunoscând în profunzime viața poporului, tablourile sale moralizatoare nu au nimic artificial sau forțat. Este ca un tată care glumește cu copiii săi și care, făcându-se că îi părăsește, îi
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
știință, în tot cazul, o disciplină studiată atent de specialiști și pusă în aplicare cu mult succes. Fiica ascunsă a propagandei de altădată, comunicarea de astăzi se deosebește de mama ei (vitregă?) prin aceea că nu mai ține de o abstractă confruntare ideologică, ci încearcă să „gereze cotidianul”, după cuvântul unui istoric, citat în aceeași anchetă despre manipulare de „Le Point”. E vorba, în primul rând, de cotidianul politic. Dacă propagandistul conta pe inventarea unor situații menite a induce anumite convingeri
Propagandă și comunicare () [Corola-journal/Journalistic/3170_a_4495]
-
fie cu adevărat democratic. Să citești și să nu crezi! Se știe că dreptul aparținea celor 500 de cetățeni din Atena care compuneau tribunalul civic și ar fi fost aplicat de la caz la caz, fără a fi determinat de categorii abstracte. În Atena, precizează Ismard, viața politică constă în ridicarea mâinii și în trasul la sorți, fără ungerea rotițelor votului. Socrate era, el, de părere că decizia trebuie să aparțină înțelepților cetății, ceea ce ar dovedi din partea lui, mai zice Ismard, un
Vinovăția lui Socrate () [Corola-journal/Journalistic/3175_a_4500]
-
savant, Eliade e filosof înzestrat cu intuiții religioase, de aceea în volumele lui speculația precede așezarea informațiilor. Cauza nu stă în pedanteria unui intelectual pentru care mania fișelor e act cotidian, ci în profunzimea unei minți care gîndește în scheme abstracte. Tocmai de aceea Eliade nu are aerul învățatului steril care face galimatie ca scop în sine. Volumul Imagini și simboluri, publicat la Gallimard, în 1952, e un exemplu de cum poate un exeget cu fler să se descurce într-o stufoșenie
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
mai cu seamă la sintaxă, nu la vocabular. În privința exprimării, tot efortul d[umi]tale trebuie îndreptat deocamdată în direcția asta, a simplificării. Și fraza să cadă cât mai natural, mai ales în dialoguri. Te mai îndemnasem să fugi de abstract, pe cât e cu putință, să dai gândului prea abstract o formă cât mai concretă, să lucrezi pe cât poți cu imagini, comparații și impresii senzoriale - de văz, de auz, de miros, de pipăit. Dar asta nu-i numaidecât indispensabil peste tot
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3841_a_5166]
-
exprimării, tot efortul d[umi]tale trebuie îndreptat deocamdată în direcția asta, a simplificării. Și fraza să cadă cât mai natural, mai ales în dialoguri. Te mai îndemnasem să fugi de abstract, pe cât e cu putință, să dai gândului prea abstract o formă cât mai concretă, să lucrezi pe cât poți cu imagini, comparații și impresii senzoriale - de văz, de auz, de miros, de pipăit. Dar asta nu-i numaidecât indispensabil peste tot, și n-aș vrea să-ți încarc mintea, făcându
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3841_a_5166]
-
pînă la tonul sobru cu care își rostește predica din ziua de Paști a anului 1294, ținuta lui Eckhart e cea a unui dialectician obscur. E în limba magistrului o aplecare spre oximoron și o poftă de a crea distincții abstracte, care îndreptățesc ideea lui Daniel Farcaș că, în textele lui Eckhart aflăm „creuzetul în care s-a elaborat limbajul filosofic german“ (p. 327). De altminteri, fără introducerea, notele explicative, studiul lămuritor și glosarul de termeni pe care Daniel Farcaș le
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
treci de la răceala unei capele romanice la firida de cuptor a unor mirosuri intime. În loc de frigul fără mister al unui jargon aseptic, dai peste o clocotire de urdori îmbietoare. Hotărît, româna e o limbă calidă, unduitoare, lipicioasă, dar fără virtuți abstracte. E ca o dîră pituitară lîngă o bucată de cuarț. În română poți plînge, iubi sau dansa, dar nu poți gîndi. Volumul e o probă de răsucire conceptuală pentru cei dornici să fugă de forme date. Și deopotrivă o dovadă
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
de „plîngere“. Personificarea și epitetul metaforice prezentau deja la Philippide formule proprii și neliniștitoare: în tradiție simbolistă, el personifică tot ce-l înconjoară (peisaj, obiecte de interior, natură); dar pecetea lui proprie constă în personificarea stărilor de spirit, a noțiunilor abstracte, a conceptelor: „Viața cu trup de aur și solzi de glod mi-i dragă;// Blestemul... în zbuciumări de aur vînăt plînge;// Tăcerea veștedă se desfășoară;// Clipa de-acum, bolnavă de-amintire/ În suflet dezmierdări de gheață-mi pune;// Și visurile
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
Evident, Philippide nu putea pronunța cuvintele comunism, dictatură ori România în mod explicit; comunismul și teroarea capătă la el numele de fiorosul zeu, iar organizarea socială impusă de noul regim apare transpusă într-un ținut fără nume, într-o țară abstractă de aparențe mitologice. Capodoperele sale evocatoare ale Antichității greco-romane îl ajută și în acest volum să imagineze o Arcadie, simbol de civilizație europeană, plasată în contrast total cu țara stăpînită de fiorosul zeu. Încă din anii debutului poetului îi fusese
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
nuvele apărute în timpul ultimului război și doar tîrziu reeditate). Nici unul dintre aceste domenii nu egalează însă poezia, moștenirea adevărată pe care scriitorul a lăsat-o literaturii noastre. Decis să contrazică poezia la modă în timpul său, hotărît să compună o poezie abstractă, atemporală, Philippide s-a îndreptat spre mari construcții cu semnificație filozofică și morală. Într-o perioadă a destăinuirilor lirice, a confesiunilor impudice și a pitorescului, el și-a făcut din recursul la epic și la temele înrudite maniera proprie de
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
și revenitor. Cu atât mai periculos cu cât se bucură de mai multă încredere. Activând timp îndelungat, pagubele pe care le pricinuiește pot fi incalculabile.” Dar, ca orice lecție bine predată, și aceasta, de zoologie politică, nu rămâne la nivel abstract, ci aduce în atenție trei cazuri concrete de „cârtițe” din istoria noastră recentă: Virgil Veniamin, Eftimie Gherman și Pamfil Șeicaru, toți au fost personalități publice importante în România interbelică și toți au fost racolați apoi, în exil, de Securitate. De
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2929_a_4254]
-
Radu Golban a remarcat tăcerea președintelui Traian Băsescu în chestiunea adolescentului român linșat în Franța, spunând că șeful statului are o "atitudine dușmănoasă față de acest popor". "Ieri a fost hărțuit un tânăr român! Nu trebuie să ne preocupe o Europă abstractă. Imaginați-vă că acest copil are o mamă. Sunt mame, sunt tați care se gândesc că și copilul lor ar putea păți același același lucru. La niciuna din acțiunile din trecut, vorbind fie de expulzarea românilor sau de amprentarea lor
Tăcerea lui Băsescu. Golban: Are atitudine dușmănoasă by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/29327_a_30652]
-
și realitate. Acest ADN „sufletesc” propus de cei doi autori nu este complet, dar fiecare din elementele spiralei este purtătorul unor mărci identitare: copacul frate, pădurea, Rinul, muzica , feminitatea, kitsch-ul, corurile bărbătești, nudismul, tihna domestică, patima muncii. Conținuturile mai abstracte ale bagajului sufletesc german, filozofia, literatura, muzica, prin valențele lor „universale”se pretează mai bine unor demersuri explicative și digresiuni ceva mai savante, decît elementele „neaoșe”, legate de anumite cutume, a căror descriere reclamă și unele ingrediente narativ-subiective. Weinachtsmarkt-ul, tradiționala
O carte de citire by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/2945_a_4270]
-
intimismul atât de frecvent în pictura dintre cele două războaie. Practicând inițial un figurativ echilibrat și având o cromatică luminoasă, a evoluat treptat spre o sinteză a formelor, spre o pictură ce, în ultimă instanță, s-a aflat la granițele abstractului. Plăsmuirile sale plastice, de cele mai multe ori în tonuri reci, cu griuri rafinate, cu tușe fluente, având uneori unduirea unor laviuri extrem orientale, se înviorează când și când printr-o tușă de carmin ce vine a da pânzelor sale o vibrație
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
singurătăți copleșitoare, sau ridicarea din mâlul propriei planete ca un efort prometeic de edificare a umanității victorioase. În toate aceste situații, umanitatea este cartea pe care o joacă neîncetat cel supus provocării celei mai mari, infinitul, nu doar ca noțiune abstractă, ci ca prezență concretă a imensităților galactice. Și, interesant, singurul cuvânt atât de potrivit în context, menit să răspundă poate unor interogații grave, lipseș te. Acest cuvânt care nu e pronunțat decisiv în film este Dumnezeu.
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
unul dintre cele mai simple semne de diagnosticare a calității umanității. Nici o persoană cu adevărat sensibilă nu poate răni o altă ființă umană. În derivă, așteptînd un curent sau vederea unui țărm care să nu fie un miraj. Atîtea „-isme” abstracte, atîtea necazuri autentice și minore. Atîția șoricei de scărpinat, cînd ar trebui să am parte de dragoni de ucis. Ca și cum aș sta într-o celulă și aș căuta o cărămidă desprinsă; și, dacă s-ar desprinde, oare viitorul mi-ar
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
dintre cauzele primordiale ale acestei stări de fapt. Acesta este un indicator care ne arată cât se poate de limpede ce însemnă subfinanțarea educației. Poate că 6 la sută din PIB, cât ar trebui să fie bugetul Educației, sună prea abstract, dar faptul că fiecare al șaselea copil din România abandonează școala este cât se poate de concret. Învățământul ar trebui să fie o prioritate "Ca fost cadru didactic, ca mamă, jurnalist și senator, cred cu tărie că învățământul trebuie să
Gabriela Firea trage un semnal de alarmă. "Efectele nu sunt vizibile" () [Corola-journal/Journalistic/32071_a_33396]
-
contrariilor pe care se constituie realitatea. Chiril își reprezintă viața doar sub aspectul ei unic, armonios; Cavadia cunoaște drumul anevoios pe care îl urmează societatea întru găsirea punctului de convergență al celor două dimensiuni. Chiril judecă oamenii dintr-o perspectivă abstractă; conștiința sa, prin intermediul jurnalului, nu urmărește oameni, ci idei („ideea de Merfu“). Găsirea jurnalului, a acestui eșantion de conștiință, provoacă cea de-a doua verificare a lui Chiril. Dacă în 1950 se analizau faptele individului, în 1958 se examinează conștiința
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
ca să rămînă în același timp poet original (în română) și savant (în limbile europene). Soluția s-a materializat într-o formulă proprie de poezie, bricolată de Philippide încă din volumul de debut, Aur sterp (1922): imaginarea unei variante de „poezie abstractă“, poezie în afara timpului, un fel de esență a Poeziei cu majusculă. Asta a însemnat să întoarcă spatele experimentelor moderniste, să se depărteze de poezia contemporană, să nu urmeze în nici un fel moda. Astfel că debutantul de pe la 1920 (cam în același
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
fără concesii față de puterea politică, purificate de influențe maligne. A rămas deci unic și în maniera de a înfrunta istoria. S-a distins de colegii de generație nu doar prin intelectualitatea inspirației, ci și prin conștiință etică. Construindu-și poezia „abstractă”, Philippide a afișat o precocitate romantică: volumul de debut Aur sterp, adunînd versurile unui tînăr de 20 de ani, semnalează discret atît direcțiile ce vor fi ulterior abandonate, cît și prezența temei fundamentale care va pune stăpînire pe volumele următoare
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
pulberi de lumină aurie că într-un tablou impresionist, cu excepționale clarobscururi care scot în evidență portrete învăluite într-o liniște hieratica, cu figurile de porțelan pictat ale femeilor, ca niște măști de teatru Kabuki, si chipurile de o cruzime abstractă ale bărbaților, cu străzi luminate de un reflector invizibil desenând un spot în mijlocul obscurității generale, totul învelit într-o perdea de ploaie, cu o gesticulație lentă urmărită în fiecare detaliu care conferă mișcării ceva din tusul strălucitor al unei ideograme
Kung Fu și estetism by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3230_a_4555]
-
fizician nuclear muncit de remușcări. Neputând fi modificat libretul, totul se reduce la instalarea lui Faust într-un laborator de secol 20. E drept că-și frângea mâinile. Din cauza remușcărilor, presupun. Pe vremuri, încă neșcolit în artă, Roman, viitor artist abstract, bombănea împotriva lui Picasso: îl laudă din snobism! Eu, conformist, răspundeam: n-or fi toți proști și numai noi, fiindcă nu înțelegem, deștepți. Astăzi, văd Le genou de Claire (cu Aurora Cornu), de Rohmer, nu până la sfârșit. Știu cât e
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3015_a_4340]
-
ci „știri iconice“; 4) să nu fie dezamăgit de anemia artistică a versurilor; 5) să nu uite că are dea face cu descoperiri (apocalipse), care nu se exprimă în nuanțe conceptuale; 6) să-și reamintească că Nichita a repudiat metafizica abstractă, declamatorie și ostentativă; 7) că poetul a ajuns la expresia metalingvistică din exasperare, dar în nici un caz din dorința de a epata; 8) poetul nu „trîntește“ metafore gratuite doar din capriciul de a face figuri de stil: 9) poeziile nu
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
de putere și ambiția constituie mobilul tuturor acțiunilor unor personaje lipsite de statură maiestuoasă, dispuse uneori să dezvăluie caracterul fictiv al celor întâmplate și să-și pună astfel în discuție propria legendă. Surplusul de autenticitate realizat prin înlocuirea forței destinului abstract prin cea a patimilor omenești antrenează în același timp și diminuarea eroicului, banalizarea mitului. La Petru Dumitriu destinul nu acționează ca la Eschil: blestemul Atrizilor este înlocuit de fatalitatea vârstei care îi macină pe Clitemnestra și pe Agamemnon contaminându- i
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]