11,260 matches
-
Articolele Autorului Ce-ți mai dorești tu, astăzi, sărmană Românie? Veșmintele-ți cernite frumosul chip ascund; Mireasă divorțată, hulită-n dușmănie, Cu pietre dă în tine tătucul tău bolund! Bastarzi îți sunt feciorii, căci tații nu-s în acte, În aburii beției, în draci te-au profanat! Te-au părăsit în scârbă, cu sânii plini de lapte, Și vorbe de ocară ți-aruncă din palat. Rușine li-i cu tine, că ți-ai pierdut averea, Din zestrea ta curată, mușcând cât
CE-ŢI MAI DOREŞTI TU, ASTĂZI, SĂRMANĂ ROMÂNIE? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348140_a_349469]
-
SI VALOARE Autor: Maria Diana Popescu Publicat în: Ediția nr. 96 din 06 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului Grafica Ion Măldărescu, Agero Grafica Ion Măldărescu, Agero La început de Martie, Casa de cultură „George Topîrceanu” din Curtea de Argeș este învăluită în aburii florali ai picturilor făcute parcă să absoarbă cît mai mult din lumina revărsată a primăverii, pe care pictorița Ioana Duță își semnează delicat numele. Un aer parfumat în care subzistă o pasiune pentru forma discretă și nobilă, o foarte hotărîtă
NOBLETE SI VALOARE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348170_a_349499]
-
Mulligan s-a petrecut la locuința ei din Muniche Drive, iar primul meu contact cu dânșii mi-a demonstrat (dacă mai era nevoie!) cât de “străin” sunt de niște uzanțe menite să așeze relațiile interpersonale pe “canavaua” firescului cotidian (fără aburii monenității, care “plutesc” pe ici pe colo, poate cu folos sau nu ... ), ignoranță datorată nu doar unei poziții sociale inadecvate ci și prejudecăților unei viețuiri prea mult patriarhale, izolate, vinovăția neatribuindu-mi-o doar mie ci și tarelor unui sistem
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (4) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348177_a_349506]
-
sunetul tot urcă în octave și verbul se-așează-n fraze. Măduva zilei Coloana vertebrală a zilei încovoiată spre trotuarul de vis-à-vis Sprijinită de bastonul unei raze de soare ruptă din apusuri târzii Încearcă să se îndrepte când femeia trece ca un abur pe acolo Să ascultre guguștucul într-un concert pe post de solo. Eu stau și pun umărul să-ndrept ziua, mai pun măduvă în coloană de lumină și beau mustul din via ce-și fierbe seva în cană. Privesc la
MAREA CU SAREA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348226_a_349555]
-
Nicio rază-n cer- sub felinar copacul legănat de vânt. Soare nicăieri- între tălpi și copite albul zăpezii. Frunză-n cădere- în urciorul încă plin tremură luna. La geam bunica- în apa din ciutură o lună plină. Lună niciunde- printre aburii din geam chipul bunicii. Casă pustie- dangătul ferestrelor sub picuri de ploi. Singur în beznă- doar tânguit de ramuri sub fulgii de nea. Frunză în făraș- rezemată de poartă mătură udă. Geamuri sub picuri- uguit de turturea abia zărită. Sunete
HAIKU, DJAMAL MAHMOUD de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348233_a_349562]
-
de-o dorință, Vara sângelui deschis Vinul îl pregătește-n viță -germenele unui vis- și-n ogradă când mă-ntorc eu voi fi bătrân atunci, chiar dacă clipele mai torc fuiorul ascunselor porunci. Aripa de guguștuc Pașii îmi aleargă pe ulița aburului de toamnă, Tăcere,nu se aude pe nicăieri sorbitul paharului întins de-o Doamnă, sunt împins ca o remorcă cu proțapul frânt în accidentul pe autostrada numelui de ieri. Azi sunt altul ,nu mă salută cunoscutul, Își aduce aminte după
ÎN CĂUTAREA LUI DUMNEZEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348252_a_349581]
-
Numai că acum Pentru boschetari Și cei din canale ... Și mulți alți, destui ... Care stau ciorchine Pe scut de statui, Nu cu fulgi de nea Și nici stropi de ploaie, Ca să-i încălzească, Gerul îl îndoaie Și-n orice odaie Abur cu căldură Le scoate pe gură, Să îi aburească, Ca să-i oblojească, Cum în Cea Iesle, Sufletele - două - mult prea vesele. Multă sărăcie În timp comprimat O vedem cu toții ... Dar numai eu strig Că mulți dintre noi Tremurăm de frig
DE BOBOTEAZĂ, POEM DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347510_a_348839]
-
pot vizita acum chiar și baia regală, o invadare a intimității capetelor încoronate care te poate face să te simți ca un năvălitor barbar. Cei excesiv de curioși află cu această ocazie că apa era încălzită printr-o ingenioasă instalație cu aburi sau că oaspeții cei mai de seamă erau poftiți să se relaxeze aici în stil turcesc. Ștefan nu uită sa adauge malițios că "salonul pentru fumat și baia au construcții acustice care i-ar fi permis reginei să tragă cu
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
opresc, La ei întunericu-i lumină, N-au zi nici noapte, totul e firesc, Să locuiescă într-o grădină. Părinții mei s-au risipit în basm Pe care din iubire am să-l scriu, Îl vor trăi în lumea de fantasm Abur în stea urcat dintr-un sicriu. Referință Bibliografică: Părinții / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1083, Anul III, 18 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PĂRINŢII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347710_a_349039]
-
Acasa > Poeme > Devotament > NECUPRINDERE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1527 din 07 martie 2015 Toate Articolele Autorului Plămânii tăi au alveolele trăirilor mele, răsfirate în lumea asta grăbită și indiferentă. Doar aburul blândei inspirări întins pe sute de kilometri mângâie totul și înverzește în cuprinderea lui. Astfel, treziri năucitoare șăgalnic își deapănă mersul în aripi-lumină, retrăind începuturi în demiurgice chemări! Referință Bibliografică: Necuprindere / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1527
NECUPRINDERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350070_a_351399]
-
dintr-o suflare să facă palate sau un palat să-l transforme într-un sloi de gheață. De altfel, cu aceste puteri reușise să pună stăpânire pe această țară. Cu aceste puteri își însuflețise slujitorii, transformând stafiile de fum și abur care pluteau peste ghețurile din Țara Vânturilor Veșnice. Cu forțele ei de vrăjitoare amețise și pe locuitorii acestei țări când le-a adus prima ninsoare, împodobind copacii și streșinile caselor cu cristale și diamante. Și acum?... Să nu mai reușească
MĂRŢIŞOR-23 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350052_a_351381]
-
Anul Nou, în gâlgâieli de șampanie, ne-am drogat și noi cu strălucirea himerelor roz, azvârlite-n hăurile cerului de eternul magician. Așa am petrecut în extaz până târziu în noapte, când am plecat de la dragele noastre gazde, învăluiți în aburii euforici de vise și speranțe ale Noului An, abia sosit în viața noastră. Însă, pe scara blocului, ne-am împiedicat de un tânăr frumos, trântit pe trepte, căzut și el în extazul aburilor euforici de..aurolac. O clipă, numai o
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
plecat de la dragele noastre gazde, învăluiți în aburii euforici de vise și speranțe ale Noului An, abia sosit în viața noastră. Însă, pe scara blocului, ne-am împiedicat de un tânăr frumos, trântit pe trepte, căzut și el în extazul aburilor euforici de..aurolac. O clipă, numai o clipă, am fost derutat. Atât de aproape de noi, o ființă omenească se droga și ea? Da! Numai că visele cele roz, el le căuta în punga generoasă de aurolac. Pentru că Timpul fusese zgârcit
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
07 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Îți scriu de-aici, din nesfârșita lume A umbrelor stăpâne peste vise, Cu vulturi răstigniți peste abise, Un loc unde ecoul n-are nume. E liniște în toate. Muribunda, Lumina clatină arar perdeaua De aburi reci, ce'nvăluie podeaua Speranței iluzorii. N-o inundă Nimic din ceea ce a fost izvorul Schimbat în râu, cascade și talazuri. E totul sterp în jur, zvântate iazuri, Stăpânul pustiirii este dorul. *** Imagine: Hiroshi Yamazaki, The Sun is Longing for
STĂPÂNUL PUSTIIRII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350153_a_351482]
-
i-a dat peste mână: - Cine ești tu, strigoiule, de iei totul fără să plătești? - Aaa, vrei să știi cine sunt? Află, mizerabile, că eu sunt cel mai mare sfetnic al împărătesei, vrăjitorul Ger Sticlos! Și, cu o nuielușă de aburi, l-a atins pe bietul om peste urechi. Urechile i se făcură cioburi. Îl mai atinse peste degete și se făcură și acestea țăndări. Nenorocitul rămase fără degete și fără urechi, urlând și blestemând clipa în care l-a înfruntat
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
și blestemând clipa în care l-a înfruntat. Toată lumea se îngrozi. Toți ascunseră marfa, își puseră mănuși, își îndesară căciulile peste urechi, își acoperiră fața și se înclinară în fața fiorosului vrăjitor. Acesta râse în hohote, mai atinse cu nuielușa de abur câteva oale de smântână și pe biata vânzătoare, iar piața se umplu de vuietul țăndărilor. Și smântâna și vânzătoarea se prefăcură în cioburi, de parcă cineva aruncase cu praștia în vitrina magazinului. - Acum, că ați aflat cine sunt, tună vrăjitorul, să
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
consumul de băutură și de țigări, a vorbit cu câțiva băieți mai mari să-l ducă la fete care o făceau pentru bani, iar cartea sa de căpătâi a devenit „Portretul lui Dorian Gray”. Poate, se gândea uneori rătăcit printre aburii alcoolului, aceasta este și soarta sa: să devină un nou Dorian Gray, un tânăr care se prăbușește în abis pentru a cunoaște strălucirea inconfundabilă a flăcărilor iadului, un erou al decadenței care își pierde, încet, încet, sufletul. Ai lui nu
FATIDICA ALTERNANŢĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350191_a_351520]
-
în fiecare zi. Totul este absurd, fără amintiri, înecat într-un prezent cenușiu și nemaiașteptând nimic de la viitor. Ar trebui să trăiesc prin cititorii mei. Din păcate, ei au alte treburi acum, sunt rătăciți prin cine știe ce cârciumă sordidă, înecați în aburii alcoolului, sau se află printr-un bordel, încercând plăcerile mari, dar atât de efemere și insipide în felul lor ale amorului contra cost. Aș putea să mă refugiez undeva la munte, uitat de toți și de toate, respirând aerul pur
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
decât un teren de fotbal și înveșmântat de o vegetație ciudat de bogată și variată: speciicare îl contrariau cu cât înainta... Temperatura aerului creștea evident. Se strecura prin desiș urmărind susurul care se amplifica. Auzea inconfundabil apa curgând și simțea aburi, condens...” Un izvor termal” s-a gândit, „o zonă vulcanică neadormită”... Înainta mânat de descoperire. „Totuși, și-a amintit, harta nu specifică acest relief, zona e nudă, nici versantul nu apare”... un pâlc în fața lui, s-a aplecat să se
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
izvor termal” s-a gândit, „o zonă vulcanică neadormită”... Înainta mânat de descoperire. „Totuși, și-a amintit, harta nu specifică acest relief, zona e nudă, nici versantul nu apare”... un pâlc în fața lui, s-a aplecat să se strecoare... Nădușea, aburii ca de saună, plante mai mult tropicale... Era uimit. Soarele, la asfințit, ca un glob vaporos, orbitor, uriaș...” Imposibil! Soarele este dincolo de munți, dacăp nu a dispărut după orizont”... Ploua ca într-o seră supraîncălzită și supra saturată, un aer
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
și cosmologice, din care se poate deduce o fenomenologie a spiritului femenin în formă poetică:Pierdere-n miresmele tale/O, vara mea lină și blândă!/ Și du-mă-n a Plângerii Vale/Pe-o aripă mare,crescândă!(Plutind ca un abur).Unele secvențe au totuși o ardență senzorială într-o beligeranță a retoricii destul de modernă și dezinhibată:Numai iubirea cu noi/ Va spori în dobândă/Patima clipei, flămândă (Nu umbri!). Virtuozitatea Claudei Voiculescu și-a găsit,în sfârșit, sunetul grav care
SUDUL TÂRZIU, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361806_a_363135]
-
a noua... Dar, dacă e adevărat, vezi să nu dai de dracu cu țiganca minoră! - N-am avut treabă cu ea... De ce aș da de necaz? Ce știi tu și eu nu știu? a întrebat Mișu alertat, parcă trezit din aburii alcoolului. - Bă prostovane, aia e nepoata lu’ Barcan Grozavu! Te desființează ăla, blegule, dacă se plânge piranda! Ce, tu nu știi că e încuscrit cu ăia mari de la București? Mișu a rămas înlemnit. Nu a mai putut vorbi. „Chiar că
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
mai înainte de a se face ziuă. Era o zi liniștită, în care părea că totul avea să rămână încremenit până în veacul veacurilor, ca și cum până și vântul murise, până și gâzele dispăruseră. O liniște fierbinte, atotstăpânitoare, cobora din soare ca un abur și Maria mergea îngândurată și cu ochii înlăcrimați. Din când în când își ridica ochii către cer și abia dacă mai zărea în înaltul lui vreun nor mic și alb, cât o bucățică de vată, fulg de abur atârnat, uitat
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
ca un abur și Maria mergea îngândurată și cu ochii înlăcrimați. Din când în când își ridica ochii către cer și abia dacă mai zărea în înaltul lui vreun nor mic și alb, cât o bucățică de vată, fulg de abur atârnat, uitat și rămas acolo, singur în mijlocul imensității albastre. Ajunsă în valea care cobora spre mormânt, Maria căuta locul și parcă nu‑l mai găsea, rătăcind pe cărările înguste. Deodată, străbătând o alee lungă, recunoscu numaidecât, tocmai la capătul ei
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
drumul la robinete și începu să arunce sodă și apă fiartă peste tot acest talmeș-balmeș textil. Spărgând turbata noapte. zorile îl găsiră pe neobositul Policarp mutând, spălând, frecând,... Vecinii treziți de zgomot, văzând apa ce năvălea pe sub ușa învăluită în aburi a amploiatului, intrară peste el și încercară să-l liniștească. Dar el nu vedea, nu auzea, gol pușcă, spăla întruna. Cineva dădu un telefon. Nu după mult timp, se auzi sirena Salvării. Câțiva inși îl luară, mai mult pe sus
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]