1,639 matches
-
la narativitate. Fludernik insistă, printre altele, pe rolul spectatorului care oferă, prin prezența lui, spectacolului dramatic, un scenariu spațio temporal specific. Insistă, de asemenea, pe importanța unor concepte ca fabula, discurs, evenimente, existențe, focalizare, voce sau situații narative care în accepția ei ar putea constitui de asemenea, alte puncte de interes major în studiul narativ al textelor dramatice. Pentru Fludernik, drama ca gen narativ arată că istoria scrisă în termeni academici și preocupată numai de entități abstracte nu este neapărat o
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
ficțională a spectacolului cu efect narator, relatări ale unor mesageri sau personaje care narează întâmplări altor personaje și elemente teatrale cu funcție de mediere cum ar fi prologul sau epilogul. Fludernik arată că una din specificitățile narativității dramatice este figura: . În accepția ei, o piesă de teatru strecoară uneori pe scenă o prezență care funcționează ca un narator, așa cum se întâmplă în Orașul nostru de Thornton Wilder unde: , un manager al scenei care operează ca narator auctorial, care preia funcțiile corului antic
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
de temă muzicală. Temele muzicale din poemele lui Liszt nu pot fi însă corespondente ale funcțiilor proppiene, pentru că numărul lor este limitat. Un poem simfonic are de obicei cel mult cinci teme. Funcțiile narative din poemele lui Liszt corespund, în accepția lui Tarasti, mai degrabă transformărilor pe care le traversează temele muzicale și felului în care sunt nuanțate orchestral. Asemenea nuanțări pot fi asociate unui erou mitic sau vicisitudinilor pe care le traversează eroul sau pot fi asociate unor aspecte procesuale
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
metaforă trece în limbajul comun devine, pentru vorbitorii lui, o desemnare literală din care pot fi dezvoltate alte metafore pentru că: . Acest proces de regenerare este de fiecare dată un moment creativ în folosirea limbii. În acest mod se realizează, în accepția autoarei, completarea repertoriului naratologiei din tehnologia informatică, o tehnologie care are modalități proprii de sporire a vitalității domeniului prin creații metaforice neașteptate ca bugs, viruses, snail mail, garbage, trash compaction, wastebaskets, recycle bin, surfing sau navigating . Asemenea termeni au devenit
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
mai subliniază faptul că deși conceptele naratologice pe care le explorează pot fi aplicate în oricare media, trebuie considerat și faptul că fiecare mediu creează parametri narativi specifici de constrângere sau de acceptare în relație cu anumite opțiuni teoretice. În accepția lui Mittell, filmul și televiziunea au forme de manifestare vizuală comună și au numeroase practici narative specifice similare, dar dezvoltă și elemente diferite care nu permit analiza narației, perspectivei, temporalității și receptării spectacolului cinematografic sau de televiziune în maniere identice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
prezență plină poate fi interpretat într-un fel contradictoriu. Așa cum spune Derrida, există o diferență între mutism și ceea ce s-ar putea numi taciturnitate. Taciturnitatea este: în timp ce mutismul este: . Faptul că operele de artă nu vorbesc poate fi interpretat, în accepția lui Derrida, în două moduri. Pe de o parte, există mutismul absolut al operelor de artă, ideea că ele sunt cu totul străine de cuvinte. În acest fel, se stabilește o limită și se fondează o rezistență față de autoritatea discursivă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
doi dintre oamenii săi. Stansbury O’Donnell arată că această compoziție prezintă unele abateri de la expunerea detaliată a episodului din Odiseea, în care Ulise îl găsește pe Polyphemos beat și adormit, îl atacă, îl orbește și apoi se ascunde. În accepția lui, versiunea literară a orbirii lui Polyphemos din Odiseea lui Homer prezintă o anumită succesiune temporală explicită a evenimentelor. Pictura de pe amfora Eleusis nu sugerează aceeași înlănțuire de întâmplări. Polyphemos nu poate ține paharul ca și cum ar fi gata să bea
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
operează interpretantul. Ea nu pledează pentru o concediere definitivă a formalismului, în relațiile cu narațiunea vizuală, Observă, comentează și valorifică însă, referindu-se la opera lui Otto Pacht, extinderea proiectului de conectare a privitorului la imagine. Lewis arată că în accepția lui Pacht, percepția în sine este deja interpretativă, privirea și gândirea sunt indisociabile și izbucnirea bruscă, inegalabilă și deplină a seriilor de imagini se confruntă cu imobilitatea, tăcerea și încercarea de a transmite o poveste desfășurată în timp. O poveste
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
recunoască victoria. În imaginea din dreapta, regele anglo-saxon răspunde solicitării lui Ingvar, cu un refuz care-l expune martirizării. Companion to Medieval Art. Romanesque and Gothic in Northern Europe, Oxford, Blackwell Publishing Ltd., 2006, p. 90. Narațiunea în vizualitatea victoriană În accepția lui Raymond Lister, pictura narativă are o istorie îndelungată. Dacă termenul este suficient de extins, originile ei se găsesc în picturile rupestre din Lascaux și în alte manifestări vizuale care nu sunt decât imagini narative ale omului plecat la vânătoare
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
iubitul ei, plânge la marginea unei păduri, după ce a rupt și a aruncat în apa râului, parte din scrisorile de dragoste și a păstrat, parte din ele, lângă portretul miniatural al iubitului. A Village Choir de Thomas Webster este, în accepția lui Lister: într-o vreme în care: „ . Elementele care asociază această imagine, picturii narative, invită la speculații interpretative despre privirea aspră a violoncelistului sau despre clarinetistul care se uită disprețuitor la fermier. Ca într-un documentar social, pictura prezintă împreună
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
articole de specialitate și imagini ilustrative, exemple de efecte dramatice și remedii potențiale ale acestei maladii în aparență exclusiv vestimentare. În Crinolineomania. Punch’s Female Malady ,Julia Thomas scrie un capitol despre această supravizibilitate a corpului feminin care domină, în accepția ei, imaginea și textul din revistele satirice ale perioadei victoriene și pe care o prezintă, în Pictorial Victorians. The Inscription of Values in Word and Images, într-un comentariu nuanțat. Pentru lumea victoriană crinolina este un obiect vestimentar incomod care
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
noncontradictoriu al unei secvențe discursive. Prin consistență, Roventa-Frumusani înțelege acea “compatibilitate a unei fraze cu frazele precedente, mai exact, faptul că adevărul unei fraze depinde de condițiile de adevăr ale frazelor precedente.” (1995:132). Emanuel Vasiliu precizează că există două accepții ale termenului de consistență, o accepție “slabă”, conform căreia “o clasă de propoziții este consistentă atunci și numai atunci când clasa este astfel încât printre membrii ei nu figurează o propoziție oarecare împreună cu negația acestei propoziții”, și o accepție “tare”, “o clasă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
consistență, Roventa-Frumusani înțelege acea “compatibilitate a unei fraze cu frazele precedente, mai exact, faptul că adevărul unei fraze depinde de condițiile de adevăr ale frazelor precedente.” (1995:132). Emanuel Vasiliu precizează că există două accepții ale termenului de consistență, o accepție “slabă”, conform căreia “o clasă de propoziții este consistentă atunci și numai atunci când clasa este astfel încât printre membrii ei nu figurează o propoziție oarecare împreună cu negația acestei propoziții”, și o accepție “tare”, “o clasă este consistentă atunci și numai atunci când
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
că există două accepții ale termenului de consistență, o accepție “slabă”, conform căreia “o clasă de propoziții este consistentă atunci și numai atunci când clasa este astfel încât printre membrii ei nu figurează o propoziție oarecare împreună cu negația acestei propoziții”, și o accepție “tare”, “o clasă este consistentă atunci și numai atunci când despre orice propoziție, S, spunem că aparține clasei numai cu condiția ca din conjuncția lui S cu conjuncția tuturor propozițiilor din clasa respectivă să nu rezulte logic o contradicție.” (1990:61
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
câmpului politic, structurează discursurile actorilor săi și, mai mult, promovează o viziune particulară asupra lumii, în funcție de convingerile politice ale locutorilor. Potrivit lui Frédéric Bon, ideosistemele sunt "acele structuri care, aplicate limbilor naturale, adaugă propriile lor reguli de semnificare"66. În această accepție, ideosistem intră în relație de sinonimie cu ideologie. Limba naturală permite generarea unui număr nelimitat de fraze din perspectiva gramaticii generativiste, dar în interiorul acestui vast ansamblu identificăm subansambluri cuprinzând fraze construite după regulile unor ideologii particulare. În vreme ce limba acționează mai
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
anafora, epifora și acumularea. e) Repetiția unui sunet, a unui cuvânt, a unei structuri, marchează insistența asupra unei idei și prezintă valențe eufonice remarcabile. f) Anafora constă în folosirea unui pronume care are același referent cu un termen anterior. În accepție retorică, anafora definește repetarea unui cuvânt sau a unei expresii la începutul unor propoziții succesive. Relația anaforică are la bază principiul echivalenței semantice. g) Epifora procedeu retoric care constă în repetarea aceluiași cuvânt sau expresii la sfârșitul unor propoziții succesive
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
intenției gazetarului de către cititor, contextul social specific, identitatea participanților, relațiile de status, cadrul larg socio-cultural (credințele și valorile, doxa, elementele de interdiscurs etc.). Un concept cheie în abordarea pragmatică a limbajului politic eminescian este contextul comunicativ care înglobează, într-o accepție amplă, atât datele de natură lingvistică (vecinătăți lingvistice, strategii discursive, dimensiune intertextuală), cât și pe cele de natură extralingvistică (politica editorială a publicațiilor la care scrie Eminescu, specificul publicului țintă, finalitățile scrisului jurnalistic, referențialul politic reprezentat ș.a.). Investigarea publicisticii lui
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
forțe ale vieții interioare. Ce alianțe din lumea din afară caută spiritul poetic, care sînt punctele lui de referință și de sprijin? Cu această Întrebare ajungem din nou la noțiunile de spațiu liric, peisaj, spațiu securizant, noțiuni folosite Într-o accepție critică nouă. Pentru Heliade, a scrie Înseamnă, În modul cel mai hotărît, a Înființa, a crea În sens biblic. Pentru Alecsandri actul de a scrie necesită, În prealabil, un complicat scenariu de acomodare. Inspirația cere o civilizație (un confort), scrisul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
exalta în dauna sa, în mod exagerat, orașul. Ci doar de a recunoaște realitatea unei evoluții sociale incontestabil europene. Întreaga Europă occidentală actuală este predominant citadină. Abia 8% din populația Uniunii Europene se ocupă cu agricultura. Iar satul occidental, în accepție românească, nu mai există de mult. El este înlocuit de fermieri (tip uman, social și economic deosebit de țăranul tradițional), care trăiesc într-un mediu și cadru citadin. Chiar dacă, adesea, destul de restrâns ca extindere urbană. A recunoaște, în aceeași ordine de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Dar dificultățile nu întârzie să apară. Despre ce Europă este de fapt vorba: cea de vest, centrală sau de est, unde ne aflăm și noi? Disocierea este capitală, impusă de întreaga tradiție istorică, politică și culturală, extrem de diferențiată, a continentului. Accepția centrală, dominantă, care face încă autoritate, este că prin Europa se înțelege deocamdată doar Europa occidentală. Trecem peste instituțiile politico-economice europene realizate după al doilea război, în plină dezvoltare, consolidare și expansiune, pentru a ne limita doar la dimensiunea culturală
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
patrimoniul cultural literar european. Ne exprimăm deci întreaga solidaritate cu principiile umanismului militant (T. Mann), cu ale europeismului definit prin valori active (Denis de Rougemont): măsura omului, spirit critic permanent. Cu atât mai mult cu cât ideea europeană, în această accepție, vine în conflict și cu alte obstacole nu mai puțin enorme. Ce a reprezentat Europa după Yalta? Un continent împărțit între două sfere de influențe și imperialisme. Evident, nu de aceeași calitate și structură. Dar care a dus în mod
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Literatura europeană și universală: o nouă perspectivă comparatistă Literatura comparată care n-a avut niciodată, în treacăt fie spus, un statut foarte precis cunoaște în ultimul timp noi reformulări și definiții. Se vorbește de un nou spirit comparatist, vechea, tradiționala accepție a literaturii comparate, concepută ca simplă disciplină academică, nu mai dă satisfacție. Sunt formulate noi obiective și imaginate noi metode. Se desprind, în mare, două categorii de noi orientări și direcții. Ambele preocupări au un caracter ideologic manifest. Ar fi
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
epocii. Nu o formă ideologică de imitație, ci însuși conținutul și forma aspirațiilor fundamentale cele mai generale ale spiritului românesc pe întreaga durată a perioadei iluministe. Veac luminat vrea să spună, în diferite alte variante, și veac al științei. Noua accepție apare pentru prima dată în cultura română în această epocă, semn că mentalitatea medieval-teologică începe să slăbească. Lumina veacului este produsul laicizării, al spiritului critic în plină expansiune, concepție pe care despotismul luminat o oficializează. În lupta sa împotriva ignoranței
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
au rămas aceleași. Trec peste obstacolul major al disocierii dintre rezolvarea teoretică și practică a problemei Europei. Altfel spus, între realizarea politică a acestui obiectiv esențial, respectiv integrarea europeană, și definirea sa conceptuală sau ideologică; între situarea sa istorică și accepțiile imediate ale definiției de bază, care tind să elimine orice rigoare, aruncându-se în plină aproximație; între semantica precisă urmărită pe texte originale prin lecturi sistematice de bibliotecă și expedierea lor superioară, rapidă, care mimează în stil eseistic, o competență
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
flori de cireși În volumele sale, sau ale unui ofițeraș care-și zăngănea pintenii de donjuan trecut prin interminabile pagini de sentimentalism năclăios. Ce să mai spun de cetatea obscurantismului oficial, Cartea românească (așa cum era atunci), cetate medievală În deplină accepție a cuvântului! - condusă de un cavaler vertical, cu inele groase la degete, Întotdeauna bine ras și pomădat, - cetate susținută de pilonii cei mai „vajnici” cuibăriți prin toate instituțiile fruntașe ale țării, de la nulitățile Academiei de odinioară până la bastionul „naționalismului integral
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]