13,572 matches
-
Răspuns: E alcătuit din parcări nemarcate, tuneluri înguste, poduri și pivnițe nefolosite, buncăre, coridoare de întreținere, proprietăți industriale neîngrijite, case părăsite, fabrici închise, cu geamuri sparte, centrale electrice scoase din uz, unități subterane, camere de depozitare, spitale abandonate, ieșiri antiincendiu, acoperișuri, pivnițe, biserici în paragină, cu turle periculoase, mori părăsite, canale victoriene, tuneluri întunecate, pasaje de trecere, sisteme de ventilație, scări, lifturi, coridoarele mizere și întortocheate din spatele cabinelor de probă ale magazinelor, ascunzișurile de sub capacele canalelor și din spatele tufișurilor de lângă macazurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și jocuri, călătoria devenind un marș în mare parte tăcut, meditativ, care ne chinuia picioarele. În jurul orei șase după-masa, Scout hotărî în sfârșit să ne oprim și ne pregătirăm pentru noapte. Ajunseserăm într-un depozit părăginit, unul dintre cele cu acoperiș sprijinit pe stâlpi, țuguiat, ruginit, cu două rânduri de panouri mate pentru a lăsa lumina să intre. Mare parte din sticlă fusese spartă, lujeri ca niște degete verzi târându-se în jos pe stâlpi și pe ziduri până departe, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de oameni rotindu-se încet prin spațiu, o sumedenie de stele mici pe cerul unei planete aproape pustii. O dâră vaporoasă de fantome. 21 Aha... Stăteam întins pe spate și mă uitam în sus. Cerul nopții aluneca înnourat pe deasupra ferestrelor acoperișului, ca o peliculă de film. Focul se stinsese, rămânând doar o grămadă portocaliu-deschis, așa că mi-am tras sacul de dormit până sub nas. După previziunile lui Scut, mâine avea să fie ultima mea zi de grație. Până poimâine, ludovicianul avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ludovicianul avea destul timp să găsească drumul de întoarcere din explozia bombei de litere care tulburase fluxurile. Atunci trebuia să mă retrag în spatele personalității lui Mark Richardson, să instalez din nou dictafoanele. Astăzi, Eric Sanderson ieșise la suprafața lacului precum acoperișurile și turlele unei vechi sat scufundat într-o secetă din miezul verii, dar după ziua de azi nu avea să se mai zărească decât întinderea netedă a apelor liniștite. Nu voiam să fiu din nou asta, orizontul gol. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unui „h“, am spus, surprins de cât de natural suna. — Minunat, zise Scout, înaintând. — Minunat, am repetat după ea, uitându-mă iar la hartă. Am ajuns în bucla literei R. Aceasta se dovedi a fi o încăpere destul de mare, cu acoperiș în formă de cupolă, alcătuit din ceea ce păreau a fi cărți de telefon. Alte cărți de telefon erau stivuite pe lângă pereți. Pereții înșiși fuseseră construiți dintr-un material mai solid decât ceea ce văzuserăm înainte - cărți cu coperte de carton în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pomenit despre asta. — Ei, sigur că așa sunt. Ce te așteptai, la un scrin și la un suport pentru pălării? M-am hotărât să nu mai pun alte întrebări. Comenzile ambarcațiunii se aflau pe puntea superioară, care funcționa și ca acoperiș al cabinei. Scout era acolo sus, întinsă pe un prosop cu ochelari de soare la ochi și în pantaloni scurți, cu bluza ridicată și îndesată sub sutien. Se ridică în coate când noi urcarăm scările, apoi își trase încet ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zgomotul traficului. Și alte sunete - un copil plângând, bâzâitul unui televizor printr-un geam deschis -, zgomote ce pluteau peste suprafața apei încețoșate. Uitându-mă în jur, umbre vagi începură să se ivească în albeață. Siluete familiare prinseră contur în jurul meu, acoperișuri terasate la orizont și copaci, antene TV și hornuri, stâlpul de telegraf din grădina casei de peste drum de-a mea. Mi-am scos brațul din imagine. Sunetele se stinseră repede și siluetele se șterseră, întorcându-se în ceață. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
seama. Praful se ridicé foarte curînd, cînd autobuzul ieși de pe drumul de oraș și intré pe drumul de pémînt, care ducea spre satul lui Șasa. Se ridicé un praf cafeniu, care pérea alb acolo unde bétea lumină prin oblonul din acoperiș, pe care cineva Îl deschidea că sé mai iasé praful. Dar, de fiecare daté, Îl Închidea la loc, céci praful se adună tot mai mult si toti credeau cé praful intré de afaré prin oblon În autobuz și trebuia sé-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și un balon care flutură, legat cu ață de oglindé. Încetișor, sélciile au Început sé rémîné În urmé și foarte repede, dincolo de colț, nu s-au mai vézut nici steagurile pe care paznicul Vanea le-a pus cu scară pe acoperiș și nici inscripția de la intrarea școlii, roșie, de sticlé. Ieșind din curtea școlii, alaiul a luat-o În jos, pe lîngé cimitir și cazangerie. Din cauza grémezii de fier uzat, care crescuse pîné la jumétatea drumului, parada Încetini mersul și fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
prin grédiné, poate mai săpi oleacé. Marusea Ivanovna intré sub podnaves și scoase În farfurie, cu polonicul, borș cu varzé și doué bucéți mari de carne, pentru Alexandr Timofeevici. Chiar și În umbră podnavesului, unde soarele pétrundea prin crépétura de sub acoperiș, urma verzuie de sub ochiul Marusei Ivanovna se vedea. Dupé ce a pus farfuria pe masé și și-a Îndreptat spatele și s-a Întors că sé plece, pată a nimerit În téietura de luminé și-atunci ea péru mai suré
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Violeta. Se-aud bétéi de palme. O faté din clasa a șasea ține În mîné niște foi și-ncepe sé citeascé. Se mișcé numai cravatele și sus În copaci, se mișcé frunzele. SÎnt niște plopi Înalți, se vede printre ei acoperișul școlii. Dacé-ți faci vînt, poti sé ajungi pe școalé. Atît de joasé pare școală. Poți sé péșești pe ea și sé te duci. Sé călci că pe drum. Atît de joasé pare școală și de micé. Și poți sé călci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cu 318 și 322 pagini, Editura Minerva, 1982; Familia, roman modern de Ba Jin, 404 pagini, Editura Univers, 1979 Teatru modern chinez, antologie a 7 piese de teatru din secolul 20, 440 pagini, Editura Univers, 1981; Patru generații sub același acoperiș, roman modern de Lao She, 608 pagini, Editura Militară, 1983; Piersica de Primăvară, antologie a 20 de nuvele din secolul 20, 460 pagini, Editura Univers, 1983; Lacul adânc, nuvele de scriitorul contemporan Wang Meng, 288 pagini, Editura Cartea Românească, 1984
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
Mongoliei socialiste, inclusiv România, fapt reliefat prin edificarea Circului de Stat în chiar centrul capitalei după modelul original de la București, cu inconfundabila sa cupolă ondulată. Totuși, printre clădiri și blocuri ,ici-colo se puteau zări și tradiționalele iurte, corturi circulare cu acoperișuri conice, specifice poporului de păstori nomazi și călăreți abili. În scurtele perioade când s-a aflat în țară, a îndeplinit și diferite misiuni ce îi erau încredințate de către conducerea instituției. Astfel, a participat la organizarea și buna desfășurare a vizitelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
lui Păstorel, care s-a stins la 5 dimineața, în 15 martie, '64). Invitația a venit, de astă-dată, în preziua festivalului, dar tata murise de doi ani. M-a dus, în ultima lui toamnă, la Bucium. Sus, în rezervație. Pe "acoperișul lumii", cum îi spunea platoului așezat parcă pe palma lui Dumnezeu. Am stat mult la marginea dinspre oraș, plină de tufe de răsură. Rosa canina. Cascadîr. Tata adăuga s-ul, eufonic, pentru urechile mele. De la distanța aceea (distanțele, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
părului cîrlionțat. Și, în ciuda tuturor necazurilor, puțintel și sub vraja pianului Marievici. Telefonul mobil scheaună: Terminat. Reîncărcați. Ce să mai reîncarc? Și mie, ca și tatei, tîrgul, dulcele, mi-a oferit circumstanțe constant nefavorabile. Dar îl iubesc. Și pentru mine "acoperișul lumii" e la Repedea. Am și eu o Coastă a Boacii, în Șorogari. Oxfordul se află pe tandrul Copou. Iar Ateneul e Ateneul Tătarași fondat în 1919. Amore more ore re. (Alte) bolduri pentru fluturi "O, el, el n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
foarte larg, dar fără filling, neprimitor. Nu văd nici o ușă. Nici perdele. Mă așez cu gîndul să plec. Nu știu de ce, evit să mă uit la el. Toarnă, țeapăn ca litera majusculă I, în două pahare mici, un lichid vîscos. Acoperișul de peste drum se vede multicolor prin romburile de sticlă ale cerdacului, dar nu e. Pe un perete, o femeie cu lujerul gîtului rupt. Să mai spun că sînt eu? Schițele de atelier dovedesc (mai era nevoie?) că mă știe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Peripatetic mă-nchin/ Hic et nunc și Amin", spune Poetul. Vintilă Horia. Nu pictase nici furnale, nici macarale; nici malaxoare, nici compresoare. Pe simezele unei expoziții colective, așezase căsuțele cu grădină din Tătărași, cele în demolare. Mai ales hulubăria cu acoperiș gudronat a deranjat un critic de la centru. Fusese pamfletard-rd-rd cu "pictorii de cotețe". Savonarola de Iași, Turcitu, l-a trăsnit și el pe Rusalin pentru "practici nesănătoase". "Dumb am Dumber". Prostul și prostovanul, a rîs de ei Rusalin Pop. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în sturz și se umflă-n pene de găselnița cu Partidul/Ceaușescu/ România. Nici nu știu dacă-i a lui, dar a dat-o drept a lui. S-a scandat pe scena Naționalului. Se înroșiseră și lebedele de metal de pe acoperiș, de rușine". Supraadevărat: prostise Vestul, pelticul. El, Vestul, l-a umflat cu pompa pe "conducător". Îl vizitaseră la București, în '67, Nixon și în '68, de Gaulle. "Șaișoptul" cu scena balconului (regal) i-a adus într-un an, în partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a ta. Greu e să-l faci pe cititor să creadă că povestea e reală. În plină Cîntare a României, încercam o Des-Cîntare. Iar un capitol bun, odată încheiat, mă ridica de la pămînt ca un covor fermecat. Aveam sentimentul că acoperișul casei de pe strada "Trompeta" sprijină cerul. Poate și pentru că n-am putut să fac ce-am vrut, poate și pentru că sistemul m-a aruncat afară din critica de întîmpinare, nu mi-a ieșit chiar un roman, ci un eseu deghizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ei, se spune că întinerește cu un an. Condiția este să te scoli foarte devreme, să fii primul care i-a ieșit în cale. Cea mai veche creatură din rezervație, Iormorogul, trăiește într-un fel de culă înaltă, cu un acoperiș țuguiat ca o catedrală gotică. E o dată și jumătate mai înalt decât Cogea Mitu și conține un cap cu două fețe, patru mâini, patru picioare și, firește, ambele sexe. Este o ființă duală și ambiguă. Cele două fețe ale sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și asta nu ar fi implicat un prea mare efort lingvistic din partea ei, dar dintr-o astfel de poziție nu s-ar fi putut apăra de asalturile necontenite ale presei sau de eventuale acte teroriste ale fundamentaliștilor. Pădurea rămânea singurul acoperiș viabil pentru cei de speța ei și, în felul acesta, nu datora nimănui nimic, era încă liberă... precum băștinașii Makonde ce erau "liberi" în limitele rezervației. Dar ce, parcă oamenii albi sau negrii nu trăiau și ei fiecare în rezervația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
difuză se instalase în camera ei, o lumină foarte albă a zorilor care n-ar fi răzbit altădată prin fereastra ei, pentru că era orientată spre apus și casa era întunecoasă, cu streșinile mari ce o înconjurau ca o pălărie, cu acoperișul țuguiat ce nu lăsa lumina să pătrundă nici în cele mai însorite și limpezi zile. Toate lucrurile erau în ordine, la locul lor, numai că fiecare dintre ele purta un fel de aură, mai exact lumina stătea ca un cheag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și pe cine nu, de asemenea, că nu-și amintește absolut nimic despre oamenii pe care i-a ucis în biserică. De când eram mic, somnul meu a fost un calvar, cutreieram toată noaptea prin grădini și călcam peste garduri și acoperișuri cu aceeași precizie cu care poziționez acum bila de biliard. Dimineața mă sculam foarte odihnit după acest somn foarte activ. Toți ai mei dormeau, pe rând, epuizați de peregrinările mele, cu vremea însă s-au obișnuit și au renunțat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Ei mi-ar fi spus; dar nu e niciunul în jur! Ei m-ar fi ajutat pentru că nu au răbdare, vrând mereu să precipite jocul... Ploaia contenește și lumina asta foarte puternică mă orbește... Mă trezesc brusc. Ploaia bate în acoperiș. Îmi schimb poziția... Sunt cu mama la bunica, la cimitir. Aceeași lumină albă, orbitoare soarele, un glob de foc pe cer. Transpir de căldură, dar cu toate acestea mi-e foarte frig, în special la picioare; transpirația mea e rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
moartea în pereți și moartea era mai vie ca oricând rozând încet fără să se grăbească din pereții de cărămidă întăriți cu ciment și var, anual proptiți cu popi de fag pentru susținerea vreunei coaste șubrede, fără să se ocolească acoperișul îmbrobodit la 10 ani cu țigle noi, uluci și burlane. Cocoșul de tablă a rămas la locul lui, roza vânturilor de pe timpul fanarioților, cu credința lor în această fățarnică frumoasă pasăre, ca aducătoare de noroc, de veghetoare a timpului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]