220,173 matches
-
Gabriela Ursachi Dramaturg și prozator prolific cu asupra de măsură, iubitor și creator de aforisme, om de spirit lejer ce "saltă din vorbe ca peștele în apă", Tudor Mușatescu dă acum prilej istoriei literare să-i consemneze Centenarul. Născut la 22 februarie 1903, la Cîmpulung Muscel, părăsește "ale vieții și ale lumii valuri" destul de timpuriu, în 1970. Fiu de profesor, politician și om de vază al urbei, viitorul dramaturg va absolvi
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
din Fiecare cu părerea lui vor îmbogăți și vor înfrumuseța efemeroteca literaturii române, faptul că exact la această dată mai țin afișul, vii și proaspete, Titanic vals la Nottara și ...Escu la Teatrul de Comedie este un semn că și acum, la Centenar, soarta îi face cu ochiul jovialului Tudor Mușatescu.
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
care l-am citit în recentul volum de convorbiri realizate de Sebastian, publicat sub îngrijirea lui Geo Șerban la Editura Universal Dalsi - Rebreanu mărturisește: "Aș spune că nu trebuie să ne pierdem răbdarea și să așteptăm alte timpuri - dar tocmai acum lumea intră într-o groaznică eclipsă a spiritului, o eclipsă a inteligenței și a simțirei. Nu vezi cu cîtă îndîrjire este oprimat intelectualul pretutindeni? Și la noi, mai mult decît oriunde, această mentalitate e menită să aibă rezultate funeste.ș
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
deschis care ne cuprindea pe toți, deopotrivă actori și spectatori, punîndu-ne față-n față, ca într-o oglindă, cu istoria și personajele ei? Tot în sala "Toma Caragiu" avea loc și acel spectacol al lui Darie, ca și acesta. Și acum, ideea de amplasare a șirului impresionant de atrocități într-un fel de arenă pentru gladiatori văzută de sus mi se pare remarcabilă. Întreaga sală, binecunoscută, este transformată în sensul acesta printr-o construcție de lemn ce se întinde peste aripile
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
Virgil Ierunca, pusă să-și acuze fiul aflat în Franța de tot felul de orori (între care și aceea de a o fi dat uitării!). Servind odinioară astfel de cauze murdare, directorul general al TNB nu poate să le servească acum pe cele curate. * Absolut sclipitoare, de idei și de imagini, articolele pe teme sportive ale dlui Traian Ungureanu. Orb ca Gazza din revista 22 (18-24 februarie), despre fotbalistul englez, cîndva celebru, Paul Gascoigne, este o mostră de spirit viu și
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
de cît temeinice. După 1989, lucrurile nu s-au schimbat radical, deși au apărut unele cărți de pionerat în materie. Cele mai multe se referă la anumite aspecte ale literaturii din regimul comunist. Între acestea, cenzura a atras îndeosebi atenția și avem acum cel puțin trei studii asupra ei. Dintre perioadele literare, a fost privilegiată aceea de imediat după 1948. Patru sau cinci cărți au încercat să ofere o imagine a realismului socialist (sau a proletcultismului) din anii '50. În ce privește studiile teoretice despre
De ce lipsesc istoriile literaturii din comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14215_a_15540]
-
materialul pe care-l conțin este oarecum inform). Culegerile de articole care-și propune să "reviziteze" trecutul reprezintă, în majoritatea lor, relecturi ale operelor, nu contribuții documentare. Contextul istoric, așadar, nu e cu mult mai bine lămurit astăzi decît era acum un deceniu și jumătate cînd dispărea cenzura. Puține revelații: Anatomia unei mistificări de Stelian Tănase, Timpul rugului aprins de André Scrima, Amurgul demiurgilor de Pavel Țugui. În mulțimea de documente personale ieșite la iveală (jurnale, memorii, corespondență etc.), nici o mînă
De ce lipsesc istoriile literaturii din comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14215_a_15540]
-
Port-Soudan (1994, Premiul Fémina), Méroé (1998) sau povestiri de călătorie (En Russie, 1987; Mon galurin gris: petites géographies, 1997). În Tigru de hârtie personajul-narator, Martin, îi povestește Mariei, fiica celui mai bun prieten al lui din tinerețe, supranumit Treize, mort acum, fapte și întâmplări „de demult", adică din Franța anilor ’60-’70, când un grup de tineri anarhiști din care amândoi făceau parte, îndoctrinați până peste poate cu teoria maoistă - în accepția căreia imperialismul american era un tigru de hârtie - militau
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
modificam planurile. Urma să ne îmbarcăm în Apollo și să facem revoluție pe Lună. Apoi, ne-a venit în cap să-i dăm întâlnire lui Dumnezeu. Masă rotundă acolo sus, la vârf. Trecusem de etajul cu coloane dorice, eram de-acum în ordinul ionic. Singurele două cântece corecte din punct de vedere teoretic sunt Crezul și Internaționala, susțineam eu cățărându-mă ca o maimuță, restul nu-i decât șansonetă. Făceam orice. Ne opream, mai urcam un palier, aprindeam o țigară, zbieram
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
de hârtie Pierre Overney a fost omorât, la poarta Zola a uzinei Renault din Billancourt: și asta se întâmpla în februarie 1972, încă mai țineam minte. Într-o zi va trebui să urcăm până-n vârful turnului Eiffel, îmi spune el. Acum, când nu mai avem nimic de făcut acolo, decât să privim, ca toată lumea. Acum, când tot ce facem e să tragem cu ochiul. Pe vremea aceea, îi spui fetei lui, încă nu eram obișnuiți cu uriașul toc pentru pieptene care
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
Billancourt: și asta se întâmpla în februarie 1972, încă mai țineam minte. Într-o zi va trebui să urcăm până-n vârful turnului Eiffel, îmi spune el. Acum, când nu mai avem nimic de făcut acolo, decât să privim, ca toată lumea. Acum, când tot ce facem e să tragem cu ochiul. Pe vremea aceea, îi spui fetei lui, încă nu eram obișnuiți cu uriașul toc pentru pieptene care e turnul Montparnasse și nici cu turnul Zam, de la Facultatea de Științe. Era stilul
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
memorabilă, la începerea cursurilor în ’68, dar de data asta cu „revizioniștii", și puțin a lipsit ca Treize să nu-l facă piftie, cu o masă aruncată de la etajul patru, pe un tip ce avea să ajungă director la Huma...[...] Acum suntem foarte sus, am ajuns deasupra frontoanelor circulare, la ultimul nivel al rachetei noastre. Treize inspectează modulul lunar, atinge piatra, se apleacă deasupra puțului. Totul pare OK. Dintr-o dată se răzgândește. Dar Dumnezeu? Asta unde s-a dus? N-aveam
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
autorul - Olivier Rolin, ce v-a determinat să scrieți Tigru de hârtie? A existat un „declic" inițial? - De fapt, cu mult timp în urmă, am început să mă gândesc la un roman despre anii aceia, „anii ’68", cum se spune acum. Cred că ideea mi-a venit pentru prima dată prin 1988, în orice caz înainte de a concepe, de a pregăti și scrie L’invention du monde. Dar era fără îndoială prea „devreme" (cu toate că trecuseră douăzeci de ani...). În orice caz
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
nu a venit dintr-o dată (e ultimul lucru pe care l-aș putea spune) , nu a fost un declic, ci o serie de declicuri succesive timp de aproape cincisprezece ani. Și în final, când m-am apucat serios de treabă, acum doi ani, mai multe considerente m-au determinat: faptul că perioada aceea a fost (și are toate șansele să rămână așa) perioada cea mai romanescă pe care am traversat-o; faptul că memoria mea, slabă, foarte imprecisă, a transformat de
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
istoria acestei generații care pentru ultima dată a crezut în „Revoluție", le este destul de opacă, de neînțeles. Dar trebuie să mai spun că înțeleg acest lucru, în mare parte: chiar și pentru noi, „veteranii", multe aspecte din istoria noastră sunt acum greu de înțeles. De ce oare detestam atât de mult cultura, arta, literatura (considerate ca fiind, de-a valma, „burgheze")? Cum de ne puteam umple mintea (și pretindeam s-o umplem și pe-a altora) cu biata „gândire" a lui Mao
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
revoluționare din secolul al XIX-lea. A se vedea Mizerabilii... Este ceea ce o carte recentă, de Eric Hazan - L’-invention de Paris - numește „forța de ruptură a Parisului". Baricadele din mai ’68 au fost, în zilele acelea, ultimul avatar. - Iar acum, la sfârșitul interviului nostru, ați putea dezvălui pentru cititorii României literare câteva din proiectele dumneavoastră? Aveți „în șantier" un nou roman? - Un nou roman, nu, nu încă. Îmi trebuie în general mai mult timp - trei, patru ani - ca să trec de la
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
la altul. Dar am început o carte bizară. De câțiva ani fac eforturi ca să descriu meticulos fiecare cameră de hotel în care stau. E ca un exercițiu de gimnastică... Am făcut zeci de descrieri, din toată lumea. Un fel de procese-verbale. Acum încerc să-mi imaginez, pornind de la fiecare dintre aceste descrieri, o aventură complet extravagantă, rocambolescă și care să se fi petrecut în acea cameră, sau având-o ca punct de plecare. Ar trebui să rezulte câteva zeci de texte scurte
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
românește, un fel de "Sluga dumitale!" slujbaș aflat mereu la dispoziția cuiva, dar neexcluzând nici un pigment ironic ce lasă un mic spațiu de joc presupusului orgoliu al "servitorului". Un fragment de dialog cu autorul, datând din octombrie 2000 și preluat acum "în chip de postfață", lămurește acest apelativ mai curând în sensul modestiei și al supunerii față de stăpânii care sunt scriitorul și cărțile lui, căci, la întrebarea dacă se recunoaște ca istoric al literaturii din secolul XX, se răspunde așa: "nu
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
dacă "cronicarul" nu-și ascunde respingerile (spusese limpede, încă în "memorii", că nu a scris și nu va scrie despre scriitori altminteri importanți precum Mauriac sau Montherlant), opțiunile sale apar, pe suprafețele frecventate, întru totul justificate, iar timpul - se vede acum - le atestă valabilitatea. În rândurile finale din cartea din 1990 autorul își asumase, cu simplitatea pe care i-o regăsim astăzi, condiția de "jurnalist", "muncitor" dintre cei mai harnici, scriind la mai multe ziare paralel, fiind, în epoca imediat postbelică
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
și al iubirii (e unul dintre motivele pentru care recomand instructiva lectură a versiunii lor românești) - și mai ales al acelei recunoștințe datorate unor oameni cu care, comunicând profund, au ajuns să facă parte organică din viața sa - itinerariul reconstituit acum nu e mai puțin animat de o similară gratitudine. Căci recunoștința e, în fond, și recunoaștere de sine, în propriile opțiuni, în evenimentele sufletești și intelectuale generate de sutele de lecturi edificatoare prin care se cristalizează o biografie umană și
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
tinerețe, pe care nu-l reneagă în esență, pentru că vedea în ideologul bolșevic în primul rând un adversar al dictatorului Stalin (care urma să-i și ordone asasinarea) și al dogmatismului catastrofal spre care a fost împins marxismul. Retipărindu-și acum articolele din 1953 și, respectiv, 1964, consacrate acestui "revoluționar de profesie", vedem că reține atât din biografia lui cât și din reflecțiile asupra Literaturii și revoluției, în deosebi ideile unui militant care, intransigent și dur când e vorba să apere
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
felul cum e construit acest amplu mozaic, unde liantul dintre lecturile critice e asigurat de precizări confesive privind împrejurările scrierii lor și inserția ei în biografia autorului, ca și prin gradul de implicare personală supravegheat-afectuoasă în comentarii, Maurice Nadeau dă acum, după memoriile din Să fie binecuvântați, încă un exemplu de ceea ce ar putea să definească personalitatea unui cititor de profesie ideal.
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
care a rămas fără consulul ei onorific. ZIUA publică un articol tradus dintr-o publicație bulgară on-line, intitulat " Secretele NATO sînt la mâna securiștilor bulgari". Subtitlul ne lămurește: "Fostul șef al diviziei de urmărire a jurnaliștilor străini, Dimităr Iordanov, dă acum permisele de acces la informațiile clasificate NATO". Potrivit publicației citate de ZIUA, Iordanov a fost numit în această funcție pentru experiența lui, la fel ca și alte foste cadre de nădejde ale Securității bulgare. Dacă premierul țării vecine ar fi
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
Sînteți mediatorul, neobosit și pasionat, al frumuseții lumii, aceea de care răul nu s-a putut atinge." La sfîrșitul anului trecut, Pierre Rosenberg a avut amabilitatea de a răspunde la cîteva întrebări pentru România literară. (M.V.) Domnule Pierre Rosenberg, sînteți acum Președinte-Director onorific al muzeului Luvru, după ce ați fost rînd pe rînd conservator general al patrimoniului, șeful departamentului de pictură al acestui muzeu, apoi, timp de opt ani, Președinte-Director al Luvrului. Cum v-ați asumat acest rol, ținînd seama de prestigioasa
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
ați formulat o întrebare, la care v-aș ruga să răspundeți indicînd cîteva repere: "Ce fel de istorie a artei așteptăm din partea muzeelor, a celor ce sînt răspunzători de ele și se mîndresc cu titlul de conservator?" Abordarea de pînă acum nu este suficient de tehnică, de științifică? Mă gîndesc la conservatori pentru că sînt în contact permanent cu operele de artă, cu originalele. Sînt cei mai în măsură să se ocupe și să se pronunțe în legătură cu tot ceea ce ține de atribuire
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]